Tocmai ce mi-am revenit dintr-un alt leșin provocat de cel de-al patrulea telefon făcut terci în capul meu fără nicio urmă de milă! Acces provocat din nou de cei doi veri apocaliptici ai mei care au înviat simbolic odată cu învierea de Paști și au început să zumzăie tropăind voioși prin viața mea! Cum?! Nu-mi cunoașteți verii? Hmmm, gândiți-vă! Sigur îi știți că aveți și voi exemplarele voastre!
Mă adun de pe jos cu fărașul și încerc să respir. Nu-mi iese și-mi aduc aminte că tot vară-mea m-a învățat respirația Lamaze (?) Deși ea cunoaște toate secretele și beneficiile acestui stil de respirație, se pare că pe mine mă sufocă și mai tare, ceea ce mă face să cred că vrea să mă omoare. Ah, deja sunt paranoică! Sunt plină de nervi și încep să semăn cu diavolul tasmanian. Mă ridic împrăștiat și mă duc să-mi pun niște muzică, să mă liniștesc. Scot un CD și pentru o fracțiune de secundă mă oglindesc în el! Uuuauu, sunt la fel de urâtă precum o gaură-n tavan! Clar, am nevoie de Puccini pentru tratament și pentru a nu vă mai omorî pe voi cu idioțeniile mele!
Aici voiam să ajung:
„La Boheme”, este de departe cea mai melodioasă (idiot cuvânt am găsit) operă a lui Giacomo Puccini, un exponent autentic al verismului italian. Această partitură este fabuloasă începând de la prima notă și până la ultima, fără excepție. Puccini a lucrat cu multă pasiune la această operă, mărturisind că, odată cu finalul, a avut senzația că „i-a murit unul dintre copii”. Boema a fost considerată de către foarte mulţi specialişti ca fiind opera cea mai apropiată de perfecţiune în construcţie şi expresie muzicală. Povestea este bazată pe o suită de întâmplări din viața boemei artistice din Parisul anilor 1830. Două povești de dragoste, la fel de actuale și astăzi, derulate în atmosfera romantică a Cartierului Latin. Povestea tristă dar frumoasă a dragostei dintre Mimi şi Rodolfo, doi tineri săraci din suburbia pariziană, care-şi trăiesc intens dragostea până când boala necruţătoare de plămâni a lui Mimi o răpeşte de lângă iubitul său și, în paralel, povestea pictorului Marcello îndrăgostit de șturlubatica Musette, aceasta părăsindu-l pentru a deveni amanta bătrânului Alcindoro. Opera este constituită din patru acte şi are la bază un libret scris de Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa, bazat pe „Scenes de la vie boheme” de Henri Murger.
Am văzut această operă în multe distribuții, unele mai bune, altele mai puțin inspirate. O prefer în varianta clasică chiar dacă tușele moderne de astăzi își fac simțite prezența nu doar în viziunile regizorale, ci și în maniera de interpretare, a decorurilor și a costumelor. Ultima variantă vizionată mi s-a părut minunată nu doar pentru că este o operă film, în stil clasic, foarte bine executat ci pentru că Rodolfo este interpretat de tenorul meu preferat, Rolando Villazon – o voce caldă cu timbru inconfundabil, inteligent, rafinat, șarmant și care cântă cu pasiune intensă și Mimi, întruchipată de o soprană carismatică, cu o gamă largă de expresieși foarte versatilă – Anna Netrebko. De altfel, acest cuplu nu se află la prima colaborare. Chimia extraordinară care se naște între ei, de fiecare dată, este foarte vizibilă și în „Traviata”, în „Elixirul dragostei” sau în „Manon” și vă jur că merită vizionate toate, fără excepție.
Vă las aria mea preferată: „O soave fanciulla”. E balsam pentru suflet!
Filmul este regizat de către Robert Dornhelm, austriac de origine română și din distribuție mai fac parte: Nicole Cabell, Daniel Boaz, Stephane Degout și Ioan Holender – un alt român celebru, fost director al Operei de Stat din Viena.
buceginatura2000 a spus:
🙂 Da, te linisteste!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…anestezie clară:)
ApreciazăApreciază
buceginatura2000 a spus:
Apoi trebuie neaparat o doza de optimism 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
culmea e că sunt…99,9 la sută din cazuri sunt optimistă!!!:)
ApreciazăApreciază
Călin a spus:
Hai, ca Taz e chiar dragut 🙂 . Iar la apetitul lui, probabil te-ar fi scapat si de telefon 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
oh, da!.. Taz este de-a dreptul simpatic pe când eu eram un monstru furios:)
ApreciazăApreciază
Un_calator a spus:
Da-mi numarul verilor tai … am niste verisoare care ar dori sa-i cunoasca !!! :)))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
acum…stai..du-te pe mess:)
ApreciazăApreciază
Fata de ghindă a spus:
mie îmi place ”o soave fanciulla” in versiunea lui Enrico Caruso puțin mai mult.
mmm…..să înțeleg că iar te-au întrebat când te măriți? :*
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Caruso este emblematic!!!!…cand vezi insa aceeasi opera in mai multe distributii, pe parcursul unor ani, e normal sa tot faci comparatii…tenorii de astazi nu au clasa si vocea lui Caruso dar după el, dupa Franco Corelli, dupa Pavarotti au mai aparut cativa tenori foarte, foarte buni ca Villazon sau Juan Diego Florez…si chiar sunt buni!!!!
….Ei, da!….credeai ca ma suna sa ma intrebe daca o duc bine???…Nuuuu…discutia a debutat cu….„dar tu cand te mariti?????”…pai, sa nu mori???:)
ApreciazăApreciază
Un_calator a spus:
Ah …vezi ca nu sunt singurul care il vede pe Caruso in … ”opera” asta ?? :))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
stai, breee!…nu sări la mine!…nu am spus ca este best! … toata lumea il vede pe Caruso, evident …dar daca am ramane cu el agățați forever s-ar duce opera pe apa sambetei….pentru zilele noastre mie imi place Villazon…Na!…il iubesc, ce sa fac???:)
ApreciazăApreciază
paradisblonzesc a spus:
m-ai suparat rau de tot cu o fraza din postarea asta si pentru asta sa-ti fie rusine. cum adica esti urata?! sa nu mai zici niciodata asa ceva. esti o femeie frumoasa foc! pe interior si exterior. stiu cum e cu rudele astea aparute asa…out of the blue. dar stii ceva…lasa-i in pace si nu te enerva. eu ti iubesc mult di tot si abia astept sa te strang in brate. :*:*:*:*:*:*
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)))….când sunt nervoasă mă fac urâtă..asta pentru că nu sunt obișnuită și nu îmi place..nu-mi stă bine!:))))
…și eu ti iubesc mult!…uof!…vrei să faci parte din familia mea???:))) ce bine ar fi fost!:)
ApreciazăApreciază
Marius Bota a spus:
Spre rusinea mea si a urbei, Deva e un oras mort din punct de vedere al pieselor de opera care vin a fi jucate aici. Asa ca singurele „implicari” ale mele in fermecatoarea lume a operei, au fost cele din vremea studentiei. Te invidiez ca ai unde sa vizionezi asemenea piese superbe.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nici eu nu le vizionez mereu la operă, marius!…cele mai multe le văd pe DVD-uri sau pe Mezzo…iar pe TVR Cultural, în fiecare miercuri, e seară de operă. Din când în când merită să faci o cură de operă…dacă ești amator, bineînțeles…dacă nu îți place, cu forța nu va intra, e clar!….opera sau muzica clasică în general, ajunge să-ți placă în timp…la mine așa a fost!..nu a fost dragoste la prima vedere…a venit cu timpul:)…cu bătrânețea, adică:)))))
ApreciazăApreciază
Pingback: hard rock café (14) – Metallica « Colţu' cu muzică
Chrysab a spus:
Când te mai întreabă când te măriți, întreabă-i când mor 😀
Știu, sunt răutăcioasă.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
crezi că n-am facut-o????:)))))))))))))))))…nimic nu ține!!!!!….sunt de „neatins”!:)))
ApreciazăApreciază
nexya a spus:
Ce bine mi-a picat atricolul tau in mana acum la cafeaua de duminica dimineata 🙂 frumos lady P 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
mă bucur că ai avut aromă la cafea!!!!….câteodată chiar pică bine!:)…Mulțumesc, Nexya mea!!!!! :*:*:*
ApreciazăApreciază
Teo Negură a spus:
Pentru mine, „La boheme” e Aznavour. Mi-aduc aminte cum in 2003 eram in Franta, la Lyon, si ascultam Radio Nostalgie in micuta camera de la un seminar teologic, unde ma cazasem. Doua luni de zile, seara de seara, eu, cei patru pereti, cateva carti si Aznavour, invaluiti intr-un morman de vise… Soarele apune si acolo la fel, stii? 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
poate fi și aznavour, evident!…eu îl iubesc!:) – dar e altceva!…asocierea boemei cu amintiri și vise…poate fi oricare dintre ele!..peste tot răsare și apune la fel, știu!
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
Nu prea inteleg de ce spui ca esti urata. Te-am vazut in poze si imi pari chiar frumusica si haioasa. Interesanta combinatie, nu?
Poti sa schimbi linistita oglinda. 🙂
Succes!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
draga de tine….:)..îi spuneam și claudiei…când mă enervez sunt urâtă pentru că nu îmi stă în fire!!!…pe mine foarte, foarte rar ai să mă vezi supărată sau plină de draci:)….sunt calină de fel dar o dată cu nervii fața îmi pare schimonisită și se ițesc expresii de om rău…și astea nu îmi plac!!!!:)…
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
Eh, asa e la toata lumea. Dar sunt ale noastre. Asa urate si frumoase cum sunt. Tre sa existe un echilibru…:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ei, da!…eu sunt in cautarea echilibrului…nu vreau sa atarne balanta doar intr-o parte, mai ales inspre cea negativa, ca invers nu m-as supara!!!:)
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
🙂 Succes iti doresc!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
multumesc, la fel…daca e nevoie!!!:)
te sarut cu drag!
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
Multumesc. Nu strica niciodata ceva mai mult. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: colţul românesc – 19 « Colţu' cu muzică
Mishuk a spus:
he heeee…..mă strânge pantofu!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
dă-l jos, mishukuleeee….o să faci buba mare:))))
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
pă-i nu e al meu!
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
era „păi” …greşala mea!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
aham!..dacă zici tu!…:)))))))
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
Si-am stat, si-am ascultat, comentarii, aplauze repetate impaturite in scartaituri de viori ce si-au amintit de notele scapate in concert. Privitor sau privit? M-intreb, o fac vadit chiar acum. [„La Boheme”, este de departe cea mai melodioasă operă a lui Giacomo Puccini…] Ne-am cuprins palmele in unire pana-n varful degetelor, le-am simtit si-am valsat. Nu ti-ai dorit asta? Un vals in loc de vorbe… Privitor sau privit, era sa uit. Andre-Otti, scene intregi in reprezentari diferite; vocile s-au schimbat, perspectiva privitorului si-a jucat si ea rolul de-a lungul timpului… E la fel si diferit, totul e asa. Dar, m-am indepartat de insusi lucrurul care m-a atras sa scriu aici… Opere, reprezentari au incantat urechi si ochi, tot timpul… dar, tu Andre-Otti, ai incapsulat in randuri succinte, impresii divine:)
ApreciazăApreciază
Pingback: Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc « bibliodevafiliala3