Inefabile sinestezii IV

Etichete

Alice în țara minunilor, Lewis Carroll, Richard Galliano, Salvador Dali

Alice: Dar e imposibil…

Pălărierul Nebun: Numai dacă tu crezi asta.

                                         Pălărierul Nebun: Am luat-o razna?

 Alice:  Mi-e teamă că da. Eşti nebun de legat. Dar dă-mi voie să-ţi spun un secret. Cei mai buni oameni sunt aşa.

    ♠♠♠♠♠♠♠♠♠♠♠♠

 

Stayne – Valetul de cupă: Sunteţi nebuni cu toţii!

  Iepurele de Martie: Mulţumim foarte mult.

           

                                               ♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

Alice: Uneori, înainte de micul dejun, încerc să cred şase lucruri imposibile.

Pălărierul Nebun: Ce exerciţiu minunat.

Alice: 1. Există băuturi care te pot micşora.

1. Există mâncăruri care te pot face să creşti.

2. Animalele pot vorbi.

3. Pisicile pot fi invizibile.

4. Există un loc numit Ţara Minunilor.

5. Îl pot ucide pe Jabberwocky.

 

                                               ♣♣♣♣♣♣♣♣♣♣

<

p style=”text-align:right;”>Mama lui Alice: Unde îţi este corsetul? Şi nu porţi nici dres!

Alice: Sunt împotriva lor!

 Mama lui Alice: Dar nu eşti îmbrăcată cum se cuvine.

 Alice: Cine stabileşte ce înseamnă „cum se cuvine”? Dar dacă s-ar fi stabilit că „se cuvine” să porţi un peşte pe cap? Ai purta aşa ceva?

 Mama lui Alice: Alice.

 Alice: Pentru mine corsetul e ca acel peşte.

♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦

Alice: Acolo de unde vin, oamenii învață lucruri care nu sunt bune pentru a fi în stare să facă numai lucruri bune. 

Pălărierul nebun: În Țara Minunilor, noi mergem numai în cerc, așa că ajungem întotdeuna acolo de unde am plecat. Vrei sa îmi explici mai mult? 

Alice: Ei bine, adulții ne spun să descoperim ce lucruri facem greșit și să nu le mai facem apoi niciodată.

Pălărierul nebun: Asta-i ciudat ! Adică, pentru a afla ceva despre un lucru, trebuie să înveți despre el. Și după ce înveți despre el, ar trebui să te pricepi mai bine la el. De ce ar trebui să devii mai bun la un lucru pe care să nu îl mai faci după aceea ? Dar te rog, continuă.

Alice: Nimeni nu ne spune să învățăm lucrurile bune pe care trebuie să le facem. Trebuie să învățăm numai din lucrurile rele. Ni se dă voie, totuși, să învățăm lucrurile bune făcute de alți oameni. Iar uneori, ni se spune să ii imităm.

Pălărierul nebun: Hei, dar asta-i copiat!

Alice: Ai perfectă dreptate, domnule Pălărier. Trăiesc într-o lume de-a-ndoaselea. Se pare că trebuie să fac mai întâi niște lucruri greșite pentru a le învăța să nu le mai fac. Iar apoi, nemaifăcând ceea ce nu ar trebui să fac, poate că voi face ceva bun. Dar, mai curând, ar trebui sa fac ceva bun de la început, nu-i așa?

                                                ♠♣♥♦

 

Lordul Ascot: Charles, ţi-ai pierdut minţile? Ce vrei tu să faci e imposibil.
Charles Kingsleigh: Întocmai. Domnilor, singurul mod de a atinge imposibilul este să crezi că este posibil.

≈ Lewis Carroll ≈ Salvador Dali ≈ Richard Galliano & Tangaria Quartet ≈

 

 

Reclame

Inefabile sinestezii III

Etichete

Jan Garbarek, Milan Kundera, Rodney Smith

“A trăi nu-i nici o fericire. A trăi: A-ți purta prin viață eu-l tău îndurerat.

Dar a fi, a fi e fericirea. A fi: a te transforma într-o fântână țâșnitoare, într-un bazin de piatră în care universul cade ca o ploaie caldă.”

 

„Visul reprezintă dovada că a-ţi imagina, a visa despre ceva ce nu s-a întâmplat, constituie una dintre cele mai profunde nevoi ale omului.”

“Imaginează-ți că ai fi trăit într-o lume unde nu există oglinzi. Ai fi visat despre chipul tău și ți l-ai fi reprezentat ca pe o răsfrângere exterioară a ceea ce se află înlăuntrul tău. Pe urmă, când ai fi avut patruzeci de ani, cineva ți-ar fi pus în față o oglindă. Imaginează-ți spaima care te-ar fi curpins văzând în fața ta un chip străin, absolut străin! Atunci ai fi înțeles, cu claritate, ceea ce nu ești în stare să înțelegi acum: chipul tău nu ești tu.”

„Când are omul, pentru întâia oară, iluzia că este ales? Probabil că sugar, când primeşte îngrijirea maternă fără vreun merit – şi o cere cu atât mai energic. Educaţia ar trebui să-i risipească această iluzie, să-l facă să priceapă că în viaţă totul se plăteşte. Adesea însă e prea târziu.”

“ Cu o anumită parte a ființei noastre trăim cu toții în afara timpului. Poate doar în anumite momente excepționale ne dăm seama de vârsta noastră, aflându-ne mai tot timpul în afara vârstei.”

” Omul are marele avantaj de a nu se mai întâlni cu el însuşi într-o ediţie mai tânără; mi-e teamă că într-o asemenea situaţie m-aş detesta, mi-aş deveni antipatic.”

” Hârtie igienică, pamperşi, detergenţi, crăpelniţă: iată cercul sacru al omului, pe care noi avem misiunea să-l descoperim, să-l înţelegem şi să-l definim, şi chiar mai mult, să-l înfrumuseţăm, să-l prefacem în cântec.”

” Dacă eşti lovit de ura celorlalţi, dacă eşti acuzat, sfâşiat de gloată, te poţi aştepta la două reacţii din partea celor care te cunosc: unii se vor alătura gloatei, ceilalţi, discreţi, se vor preface că nu ştiu nimic, că nu au auzit nimic, încât ai putea continua să-i întâlneşti şi să vorbeşti cu ei. Această a doua categorie, discretă, delicată, o formează prietenii. Prietenii în sensul modern al cuvântului.”

„A trăi în adevăr, a nu minţi pe nimeni, nici pe sine, e posibil doar cu condiţia de a trăi fără public.”

≈ Milan Kundera ≈ Rodney Smith ≈ Jan Garbarek ≈

Inefabile sinestezii II

Etichete

Adam Hurst, Cristina Venedict, Fernando Pessoa

“Eu nu am nici o filosofie: am simțuri…

Căci cine iubește nu știe nicicând ce iubește

Și nici nu știe de ce iubește, nici a iubi ce va să însemne…

A iubi este începutul inocenței

Iar deplina inocență înseamnă a nu gândi.”

„Marile nelinişti ale sufletului nostru sunt întotdeauna nişte cataclisme cosmice. Atunci când ne ating, de jur împrejurul nostru soarele începe să-şi rătăcească drumul, iar stelele, să se perturbe. Vine o zi, pentru orice suflet simţitor, când Destinul i se transformă în apocalipsa unei angoase – când se prăbuşesc cerurile şi toate lumile peste disperarea lui.”

„Mai bine zborul unei păsări ce trece și nu lasă urmă,
Decât ca trecerea unei sălbăticiuni, ce stă-nsemnată pe pământ.
Pasărea trece și este uitată, și așa chiar trebuie să fie.
Sălbăticiunea, unde nu mai e, și de aceea nici nu servește la nimic,
Arată că a fost, și-aceasta nu servește la nimic.

Treci, pasăre, treci, și învață-mă să trec.”

„Cu toţii, oameni şi câini, pisici şi eroi, purici şi genii, ne jucăm de-a existenţa fără să ne gândim la ea cu adevărat (căci cei mai buni dintre noi nu gândesc decât de dragul gândirii) sub imensa pace a stelelor. Ceilalţi – misticii orei fatale şi ai sacrificiului – cel puţin simt cu trupul lor, zilnic, prezenţa magică a misterului. Ei s-au eliberat, fiindcă neagă soarele vizibil: ei sunt plini, fiindcă s-au golit de toată vacuitatea lumii.”

„Dacă ar putea să gândească, inima s-ar opri.”

≈ Fernando Pessoa ≈ Cristina Venedict ≈ Adam Hurst ≈

Inefabile sinestezii I

Etichete

Brian Crain, nichita stănescu, Tommy Ingberg

„Mai multă milă pentru stelele care răsar,

mai multă compasiune pentru raza de lună,

mai mult frig pentru pietrele înghețate

și mie, mie, pentru mine – mai mult aer.

Mai mult aer!”

 

 

 

 

 

 

                             

        

 

 

„Am gândit un mod atât de dulce de a se întâlni două cuvinte

 încât în jos înfloreau florile și sus înverzea iarba.

Am gândit un mod atât de dulce de a se izbi două cuvinte

de parcă iarba verde ar înflori iar florile s-ar ierbi.”

„Rămâne veșnic nedeschisă poarta aerului…

Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,

noi încercăm s-o deschidem cu păsările

noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui.

Dar rămane închisă poarta aerului.

Norii nu sunt chei, norii nu sunt chei, nu-i așa?”

 

 

 

 

 

 

„Mai întâi îţi strîngi umerii,
mai apoi te înalţi pe vîrful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.

Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:

Zbor.
Şi acesta e zborul.”

 

 

 

 

 

„Ai văzut vreodată vreo pasăre

s-o usture aerul pe care-l zboară?”

≈ Nichita Stănescu ≈ Tommy Ingberg ≈ Brian Crain ≈