Poem în cheia sol(itudinii)

Etichete

chei vechi, colecție, Ion Minulescu, romanța cheii

„Cheia ce mi-ai dat aseară –                            Cheia ce-am pierdut aseară
Cheia de la poarta verde –                                 Am cătat-o; Dar pe scară
Am pierdut-o chiar aseară!…                               Era noapte ca şi-afară –
Dar ce cheie nu se pierde?                                  Noapte ca sub boltuita
Cheia ce mi-ai dat aseară                                    Cupolă de mănăstire
Mi-a căzut din turn, pe scară                         Când s-au stins pe la icoane  Şi căzând, mi-a stins lumina.                               Lumânările de ceară.

Şi-am rămas în turnul gotic –
Turnul celor trei blazoane:

AL IUBIRII

AL SPERANȚEI

                                                              ȘI-AL CREDINȚEI viitoare

Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.

Şi-au trecut de-aseară clipe,                         Şi m-am coborât pe scară…
Şi-au trecut de-aseară ore,                          Dar pe cea din urmă treaptă
Şi-ale zorilor aripe                                          Cheia ce mi-ai dat aseară
Fluturatu-mi-au grăbite,                                        Am găsit-o prefăcută
Ca şi clipele trăite                                               Într-o cupă albă, plină
Pe-albul treptelor sonore.                                    Cu vin verde de cucută.

Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns –
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!…”

Romanța cheii – Ion Minulescu

•••••

Cheile din fotografii fac parte din colecția mea personală. Le-am înlănțuit cu (ne)măiestrie, pe-o treaptă de scară, în aceste cuvinte, mai mult într-o doară, neavând habar ce am să fac cu ele pe mai departe. M-am jucat cu ele pentru voi, dragele mele, Cella, GriArg și Vax-Albina, pentru că v-am promis câteva imagini cu o parte din această colecție. Dar pentru că nu aveam idee cum să le fotografiez, redându-le în cadre frumoase, cu cheie, mi le-am imaginat în forma expusă, alegând trei cuvinte (și ah, engleza asta – știu, nu mă omor prea tare că am făcut-o așa – dar în română, cuvintele erau prea lungi, și deși aveam suficiente chei, nu mă ajungeau treaptele scării!:) Apoi, în continuare complet lipsită de inspirație, am vrut să caut ceva versuri potrivite. Și-am găsit, într-un final, această frumoasă poezie a lui Minulescu, de care habar nu aveam și care mi s-a părut că e născută pentru cheile mele, cum nici nu sperasem, potrivindu-se de minune.

Ediție de colecție

Etichete

aparate foto, camere, colecție, vechi

Despre minunățiile acestea vroiam să scriu înainte de concertul lui Satriani!  Pentru că mi-am propus să scriu doar despre ceea ce-mi face plăcere, mi-am zis să vă împărtășesc una dintre cele mai frumoase îndeletniciri, de care mă țin de foarte mulți ani și voi transforma această postare, într-una de colecție! Da, pentru că vorbesc despre o colecție, pe care o dețin împreună cu prietenul meu, de aparate foto vechi. Sau mai bine zis, este una dintre multe alte colecții pe care le deținem. Însă aceasta ne este cea mai aproape de suflet și fiecare aparat ne este ca un copil!

Colecția noastră, a fost una destul de căznită, din varii motive! Am început să le colecționăm încă din timpul facultății. Dar pe atunci nu aveam suficienți bani ca să ținem pasul cu ele, acum, deși avem ceva bani, nu mai avem timp să le căutăm! De-a lungul anilor însă, am reușit să achiziționăm peste 100 de modele, variate ca brand și model, ca țară de proveniență, ca vechime și colecția este într-o continuă extindere pentru că nu ne săturăm de ele!

În urmă cu vreo două luni, când am avut ceva timp liber, am luat o mică parte din ele la fotografiat, cu gândul la această postare. Apoi, am așezat fotografiile în rame, special pentru voi, iar pe câteva dintre ele, cele din prim plan fotografiate, am scris pe passepartout-ul acestora, modelul, anul fabricației și câteva specificații tehnice, mai ales pentru cei interesați sau pasionați de aceste camere și care recunosc limbajul specific. De altfel, noi le avem indexate cum trebuie, ca la carte, așa că la cerere pot furniza mai multe detalii!

În mod normal, adevărații colecționari sunt axați pe unul-două modele, cel mult. Caută doar începuturi de serie, modele făcute pe comandă sau în serii foarte mici, drept urmare și foarte rare. Doar așa poți colecționa cu acuratețe. Dar noi am făcut-o oarecum după ureche și-am cumpărat tot ce ne-a făcut cu ochiul, dar am ales totuși, să fie bine întreținute, fără defecte vizibile și funcționale (măcar shutter-ul să declanșeze la toate vitezele). Din păcate, în timpul facultății dădeam doar peste aparate rusești, că pe acestea le găseai prin târgurile de vechituri. Apoi am început să găsim și alte branduri europene (nemțești, britanice, italienești) dar Kodak-urile, de exemplu, erau foarte rare. Treceau greu oceanul până în Europa de Est. Când am dibuit mai multe surse am ținut-o numai pe Kodak-uri. Apoi, am luat-o și noi ceva mai strategic, ținându-ne după „enciclopedia” în materie de aparate foto, a lui Jim McKeown – „The Guide of the Antique to Classic Cameras”.

În linii mari, am să vă spun câteva mărci de aparate, din care însă, deținem mai multe modele, mai noi sau mai vechi. Astfel, avem în colecție brand-uri ca Welta Weltini (I și II), Bessa Voigtländer (Vittoret D, Vito CL), Agfa (Billy Record, Clack, Box, Optima III, Isolette), Balda (Pontina, Jubilette, Baldina) Zeiss Ikon (Tengor, Icarette, Contessa, Ikonta, Nettel), Lubitel ( I și II, Lomo /Gomz), Beirette, Praktica, Kershaw Eight, Pouva, Perfekta, Zeh Zeca, Thorthon Pickard, Adox, Arette, Zenith, etc. și bineînțeles foarte multe Kodak-uri. Cele mai vechi, sunt cam din 1899 și până în anii ’60 – cele mai noi, să spunem așa, deși și acestea au mai mult de 50 de ani vechime. Unele sunt cu blitz-ul atașat, altele cu cutii și cărți originale, cele mai multe cu etuí-urile lor originale din piele, cu stylus-uri, cu plăci, cu declanșatoare detașabile, cu trepiede, camere de tip TLR-uri, box-uri sau cu burduf și în orice caz, în proporție de 98% sunt funcționale!!! Din păcate, multe nu mai pot fi testate, deoarece tipurile de film care se foloseau, nu se mai găsesc astăzi deloc sau se găsesc foarte rar, în câteva magazine specializate, însă peste mări, țări și alte oceane!

Nu aș vrea să vă înnebunesc cu alte detalii legate de această pasiune a mea, deși, știu câțiva oameni, bloggeri la rândul lor dar și cititori, ca Dan St. Andrei, Arhitectul, Imagine Continuă, Pieces, Photoblog care împărtășesc această pasiune, pentru fotografii & aparate și s-ar bucura de mai mult de-atât. Probabil mai sunt și alții dar nu știu eu! Postarea aceasta le-o dedic în mod special (știu ei de ce!) dar și vouă, dragilor … că nu se știe când dați peste o cameră veche cu povestea ei cu tot și vă-ndurați s-o luați acasă cu voi! Așa se declanșeză „microbul” și-apoi mai cauți una, și încă una! Și dacă dați peste un Graflex, anunțați-mă! Vă las acum să răsfoiți, spre delectare și restul fotografiilor din galerie!