Inefabile sinestezii I

Etichete

Brian Crain, nichita stănescu, Tommy Ingberg

„Mai multă milă pentru stelele care răsar,

mai multă compasiune pentru raza de lună,

mai mult frig pentru pietrele înghețate

și mie, mie, pentru mine – mai mult aer.

Mai mult aer!”

 

 

 

 

 

 

                             

        

 

 

„Am gândit un mod atât de dulce de a se întâlni două cuvinte

 încât în jos înfloreau florile și sus înverzea iarba.

Am gândit un mod atât de dulce de a se izbi două cuvinte

de parcă iarba verde ar înflori iar florile s-ar ierbi.”

„Rămâne veșnic nedeschisă poarta aerului…

Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,

noi încercăm s-o deschidem cu păsările

noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui.

Dar rămane închisă poarta aerului.

Norii nu sunt chei, norii nu sunt chei, nu-i așa?”

 

 

 

 

 

 

„Mai întâi îţi strîngi umerii,
mai apoi te înalţi pe vîrful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.

Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:

Zbor.
Şi acesta e zborul.”

 

 

 

 

 

„Ai văzut vreodată vreo pasăre

s-o usture aerul pe care-l zboară?”

≈ Nichita Stănescu ≈ Tommy Ingberg ≈ Brian Crain ≈

 

Timpule, încotro?

Etichete

nichita stănescu, sunt un om viu, TIMP

„Sunt un om viu.

Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.

Abia am timp să mă mir că exist,

dar mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,

pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viaţă!

Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii,

dintre mine şi lei,

dintre mine şi insulele de lumină ale stelelor.

Dintre mine şi numere,

bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

E un spectacol de neuitat acela

de-a şti, de a descoperi

harta universului în expansiune,

în timp ce-ţi priveşti

o fotografie din copilărie!”

_____________________________________________

Sunt un om viu – Nichita Stănescu

Dezâmblânzirea

Etichete

dezâmblânzirea, nichita stănescu

”De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme.”

Nichita Stănescu – Dezâmblânzirea