• (A)casă
  • Cumulonimbus Vitae
  • Fragmente
  • 1 Design per no(to)day
  • Schite, crochiuri şi naturi moarte

Cu capul în nori

Cu capul în nori

Arhive etichetă: muzică

Joe Satriani – A legend

23 Joi mai 2013

Posted by Andreotti in Concerte, Fotografie, Fragmente, Muzică

≈ 22 comentarii

Etichete

concert, Joe Satriani, muzică

Am vrut să scriu și să vă arăt altceva. NU vă spun ce, considerați asta un teaser, atipic, ce-i drept, dar nu spun mai mult! N-aș fi vrut să înșir chiar trei postări, una după alta, despre concerte, dar mi-e teamă că senzația de după Joe Satriani – zis Satch (pentru prieteni, ca mine!:P), dispare și apoi mă vă apuca lenea să-mi răscolesc capul după amintiri și detalii! Ori concertul acesta a fost unul de senzație și merită să-l așez aici, măcar spre propria-mi încântare!

IMG_8675Concertul s-a desfășurat pe 20 mai, ca de obicei, tot la Sala Palatului – altă sală în Bucureștiul ăsta, nu-i! Cu ocazia turneului său european ”Unstoppable Momentum Tour 2013”, Bucureștiul a fost al doilea oraș după Istanbul, urmând alte 41 de reprezentații în cele mai mari orașe și capitale europene. Concertul de la noi a fost sold-out iar sala a fost din nou arhiplină! În deschidere, la ora 20.00, au cântat cei de la Platonic Band cu Nicu Patoi la chitară, Răzvan „Lapi” Lupu la baterie și Adi Ciuplea la chitară bas (care va pleca în curând cu Steve Vai în turneu, cei doi fiind deja la cea de-a doua colaborare – Bravo Adi!) și marele absent, Berti Barbera care nu a putut veni, fiind în plin concert cu Nicu Alifantis, la Opera Română. Dar cei trei au reușit să încălzească foarte bine spectatorii cu piese de pe ultimul lor album ”Sweet Little 6String” și nu numai, încântând publicul numeros și nerăbdător!

IMG_9100Aflat pentru prima oară în România, Satch a făcut un show excepțional, alături de cei trei muzicieni ai săi, cu care a urcat pe scenă în jurul orei 21 – Mike Keneally la clape și chitară, Bryan Beller la chitară bas și Marco Minnemann la tobe. Timp de două ore, cei patru muzicieni au făcut spectacol, nu glumă, aducând sala aproape de extaz! Despre Satriani e inutil să aduc detalii legate de cariera lui, de muzica și de colaborările sale de-a lungul timpului, colaborări care scriu istorie, cu Rolling Stones, Deep Purple, Steve Vai, Brian May și mulți alții. La cei aproape 57 de ani ai săi, Satch e într-o formă de zile mari, cântând într-un fel absolut nebun dar genial!

IMG_9095A început cu o piesă ceva mai lentă, de încălzire, „Cool #9” urmată de mai ritmata „Devil’s Slide”, cu acorduri de electro & techno ca mai apoi scena să fie inundată de un albastru intens pregătind piesa „Flying in a Blue Dream” – atmosfera explodând și devenind incendiară, oferind senzații de neuitat pentru fanii săi. Cu mici intervenții între piese, Satch ne-a purtat într-o călătorie nebună, pe piese mai puțin cunoscute de pe ultimul său album „Unstoppable Momentum”, recent lansat, pe 7 mai, mixate cu piese celebre ca „Satch Boogie”, ”The Crush of Love” sau pe ”Always with me, Always with You” – una dintre cele mai iubite melodii ale sale, la care publicul a izbucnit în ropote de aplauze și strigăte.

IMG_8907N-am să înțeleg niciodată de ce publicul românesc e atât de cuminte și de rezervat. Cu foarte puține excepții, adică eu – care am stat în picioare pe tot parcursul concertului, bâțâindu-mă, dansând, ba chiar am țipat și am fluierat, ca pe stadion (am o tehnică de a fluiera de te sperii, nu-ți dorești să-mi fii în preajmă că te asurzesc!:) – și alte câteva capete care se hâțânau din gâturile-nțepenite-n scaune. Din patru mii de suflete, să zic că vreo 20-30 de spectatori erau mai vii, cu mine în frunte. Înțeleg că sala nu e potrivită pentru un astfel de spectacol dar hai, oameni buni! – să stăm toți în picioare și să trăim muzica într-o atmosferă nebună – lasă-l încolo de scaun că nu suntem niște generații de obosiți reumatici și nici nu am venit la concertul Sofiei Vicoveanca – până și la ea, ar trebui să ne mișcăm în „trei batuti, trei mărunti”! Abia după un set list de 20 de piese, cântate divin, publicul s-a ridicat din scaune pentru bis. Bis, care nu a întârziat să vină, cuprinzând trei piese: „Crowd Chant”, „Summer Song” și „Rubina”.

IMG_9039Joe Satriani cu a sa chitară Ibanez JS Serie – vândută-n toate magazinele de specialitate – a dovedit încă o dată versatilitatea și creativitatea sa ca artist, compozitor și chitarist de mare excepție, cântând cu lejeritate din orice poziție, chiar ciupind corzile cu dinții, el însuși fiind un one-man-show, ca apariție și prestație! Mentor și profesor, pentru mulți dintre chitariștii de azi, printre care chiar Steve Vai, Satch este și inițiatorul celebrului turneu de chitariști, numit G3, în anii ’90, devenind apoi un eveniment anual, incluzând cei mai buni chitariști ai zilelor noastre. Spun cu mâna pe inimă că Satch este unul dintre cei buni din lume și asta fără să fiu o mare fană a rock-ului instrumental! Măiestria și perfecțiunea cu care Satch cântă și compune, îl aduc în elita mondială a chitariștilor, având loc în față.

Această prezentare necesită JavaScript.

Fotografii, evident, din galeria proprie!

Partajează asta:

  • Facebook
  • Twitter
  • Mai mult
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Email
  • Tumblr
  • Pinterest

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Condițional fiindcă

24 Joi mai 2012

Posted by Andreotti in EU, Obsesii, VIATA

≈ 75 comentarii

Etichete

7 zile, eu, minute, muzică

Am scris 3-4 propoziții. Am șters. O iau de la început. Scriu. Șterg. Nu înţeleg de ce mă chinui să scriu ceva inteligibil. Ar trebui să las foaia goală. E frumoasă și așa. Aș putea să-i pun doar data de azi ca să o marchez. Să nu pun nici măcar titlul.

De azi dimineață scriu doar frânturi de propoziții și fac dicteuri pe fiecare colțișor de hârtie pe care l-am întâlnit pe birou. Nu pot uni două vorbe în scris dar oare aș putea uni două petece de hârtie? Sau nu… și mai bine: fac un puzzle din bucățelele mele de suflet și le așez pe fereastră, lipite sec cu scotch, ca un vitraliu vechi și spart pe-alocuri.

Îmi las căștile de pe urechi și mă ridic de la birou. Scot hârtia înțepenită în imprimantă, o mototolesc și o arunc la coș. E a șaptea oară când imprimanta – flămândă, vezi bine! – îmi ia hârtia și mi-o înghite. Mă așez înapoi calmă la birou și-mi pun la loc căștile pe urechi. Muzică, fără de care nu pot exista! Preț de 6 minute și 47 de secunde, închid ochii și îmi doresc ca atunci când îi deschid să nu mai fiu în același loc. Atât! Nu. Încep să scriu iar. Nu sunt surprinsă că mă aflu în același loc pentru că la secunda 56 mi-a sunat telefonul, drept urmare, vraja teleportării s-a rupt brusc.

În scurt timp săptămâna se va încheia. Cum închei un sacou simplu în șapte nasturi. Cu gest reflex. Las tastatura și îmi pun iar căștile pe urechi. Sper ca următoarele 5 minute și 20 secunde să aibă suficientă putere să mă ducă. Departe. După 3 minute și 07 secunde, se aude soneria fix între două clape de pian. Neștiutorul care a apăsat butonul se face vinovat de zborul strâmb pe care l-am căpătat la secunda 09! Din ușă, mă îmbie cu un covrig cu susan și tot ce pot privi, cu ochii mijiți din visul frânt, este gaura covrigului ce ia forma nebănuită a abisului în care zborul mă spiralează în vrie.

Nu pot să scriu nimic. De ce insist? Fiindcă mă complac într-o stare pur vegetativă. Fiindcă, neintersa(n)tă fiind, nu găsesc nimic interesant de spus. Fiindcă mă simt abandonată fără să știu de către cine. Fiindcă mereu îmi lipsește ceva fără să-mi dau seama ce. Fiindcă de fiecare dată când plec în mine, la fiecare minut sau la fiecare secundă, ceva sau cineva mă aduce înapoi.

Mă ridic mai devreme, îmi pun sacoul pe mine și închid deja șapte nasturi.  Cu gest reflex.

Am sentimentul a unei alte săptămâni ratată. Și încă plenar.

Partajează asta:

  • Facebook
  • Twitter
  • Mai mult
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Email
  • Tumblr
  • Pinterest

Apreciază:

Apreciere Încarc...

…de unde a plecat …

25 Miercuri apr. 2012

Posted by Andreotti in EU, Fara noima!, VIATA

≈ 42 comentarii

Etichete

blog, dan șt. andrei, eu, jazz, muzică, viață

V-am împărtășit vreodată cum am ajuns să-mi fac un blog? Eram într-o perioadă în care viața mea era foarte aglomerată, în același ritm dement, când uitam de mine cu zilele!

Dan. Dan St. Andrei – el este vinovatul! Deși nu îl cunoșteam pe-atunci îmi părea că îl știu de-o viață. Se pare că totuși ne-am cunoscut cândva dar nu contează. Dan este un artist din toate punctele de vedere dar înainte de toate este un OM FRUMOS! Îmi pare rău că nu v-am vorbit despre el până acum dar, de obicei, cu oamenii frumoși, sunt egoistă. Adică îi țin pentru mine și nu vreau să-i împart cu altcineva (sic!)

Totul a plecat de la un post de-al său. Eram scufundată în fotoliul biroului, înecată în mailuri, oferte, facturi și telefoane… era târziu și eram atât de obosită încât dacă mă întrebai repede cum mă cheamă nu ți-aș fi putut răspunde ci cel mai probabil aș fi rămas cu o privire tâmpă pe chip. Ascultam muzică în căști, așa cum fac de obicei când sunt la birou, pentru a nu-i deranja pe ceilalți. Ascultam jazz. Asta ascult mai mereu la muncă pentru că… of, sunt atâtea motive pentru care eu iubesc jazz-ul încât e mai bine să nu le înșir aici… spun doar că mă ține vie! La doar un click distanță, Dan parcă îmi ascultase gândul și mi-a trimis doar mie  – așa îmi place să cred –  o adiere menită să mă trezească din amorțeală dar nu din cea de moment, ci din cea care se pietrificase deja de prea multă vreme!

…„ iar pianul, ei bine pianul, puteam să jur că își picura notele undeva în spatele meu, le simțeam atingându-mi ceafa și apoi, transformându-se într-un șuvoi subțire și răcoritor, îmi dădeau fiori alunecând pe șira spinării… ce banale sunt cuvintele atunci când încerci să vorbești despre muzică! Cum să poți explica torentul de sunete ce îți dislocă bucăți mari de suflet și le ia cu el, la vale, într-o cădere din ce în ce mai accentuata, undeva, în necunoscut?”

Citindu-l, mi-am dat seama că sunt un om sterp, gol, vlăguit, mucegăit… Odată cu muzica ce mi se revărsa din căști în urechi, pornind de-a valma și alunecând pe șira spinării, nu mi-e rușine să recunosc că m-am simțit excitată teribil! Ei, da!… Fără romantisme, fără atingeri, fără săruturi. Ci direct din scaun și fără nicio conotație sexuală! Doar din muzica și cuvintele lui. Atât! Vibram la frumos într-un mod pe care îl uitasem, ascultam o muzică desfăcută în felii de emoții așa cum uitasem s-o mai ascult. Contează atât de mult momentul acela în care te-a surprins încât nu-l uiți!

Am stat până în noapte târziu și i-am luat tot blogul la răsfoit. Voi de când nu ați mai băut un vin așa ca el? Eu de mult timp nu-l mai băusem!

A doua zi știam. Aveam nevoie de un loc al meu în care să mă desfac cât pot. Nu pot ca el, nu pot ca alții, pentru că încă nu pot să mă desfac pe de-a-ntregul! Pentru că încă redescopăr lucruri uitate.

Partajează asta:

  • Facebook
  • Twitter
  • Mai mult
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Email
  • Tumblr
  • Pinterest

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Dezambiguizarea nu e skill-ul meu

„Stând în gândurile mele,
mă asum așa cum sunt:
ațintindu-mă spre stele,
cu genunchiul pe pamânt!”

...poem dăruit de Tiberiu Orășanu!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 934 de abonați.

Nori recenţi

  • Sistemul circulator întortocheat al primăverii
  • De Moș
  • Odă unui mugur gras
  • Alcovul albastru
  • În care descopăr că o întâmplare cu un măr este doar o poveste cu final trist. Uneori.
  • Aici, de obicei, se pune titlu
  • De dor
  • Thomás de TorIKEAmada
  • Zugzwang*
  • Când s-a făcut și n-am știut ne-vară?
  • Cu spleen-ul la remaiat
  • Vin ca să am de unde să plec
  • Habar nu am ce titlu
  • În tranzit
  • MetaMorfoză

Nori arhivaţi

NORI ADUNAŢI

  • 1 Design per day (17)
  • ARTĂ (30)
  • Case vechi (4)
  • COLECȚIE (4)
  • Concerte (4)
  • crochiuri şi naturi moarte (5)
  • De ce… (6)
  • erotism (5)
  • EU (65)
  • Fara noima! (34)
  • Filme (4)
  • Fotografie (23)
  • Fragmente (70)
  • iubiri (18)
  • Maxime (13)
  • Muzică (37)
  • Obsesii (36)
  • Poezie (21)
  • Schite (5)
  • Schite, crochiuri şi naturi moarte (11)
  • SINESTEZII (4)
  • VIATA (77)

Blogroll

  • Abisuri
  • Adrian
  • Al Doilea Genunchi Al Lumii
  • Alexandru Dan
  • Almanahe
  • Anca Slowaholic
  • Argentina Gribincea
  • Arhitectul
  • Beausergent's Blog
  • Biblio Deva
  • Blog DAgatha
  • Bursucel
  • Cartea Milenei
  • Cârciumarul Dan
  • Cella
  • CiGriArg
  • Ciupico
  • Colțul cu muzică
  • ComiCultural
  • Cristiana Uzuna
  • Cristina Ott
  • Dan Alexe
  • Dan St. Andrei
  • Deea Dulce
  • Dex
  • Domnul Bob
  • Domnul Echt
  • Domnul P.
  • Dorin Bofan
  • Dr. Stoica
  • Echtilitati
  • Fata de fragi
  • Florin Ivan
  • Gabriela
  • Genunchiul Lumii
  • Ghinda mea!
  • Ghurhu
  • Insemnari din subterana
  • Irealia
  • Kenza
  • Kovak
  • La Fee Blanche
  • Lebede și scuturi
  • Little Corner
  • Loc de dat cu capul
  • Melancolisme Nocturne
  • Melanie's Crossroad
  • Nimburucul
  • NoNo
  • Nuclearrr
  • Ora 25
  • Ovi & New York
  • Papornița cu suflet
  • Pascal Nour
  • Pieces
  • PSI
  • Ragnar
  • Ratzone
  • Renata Carageani
  • Scorpiuța
  • Smiling Miss
  • Soseta cu povești
  • Stefan Radof
  • Tiberiu Orasanu
  • Trufe & Aguride
  • Tudor
  • Ubiquus
  • Ultimul unicorn
  • Vreau ultimul loc
  • Vulturești

„Toute idée claire est une idée morte” – Antonin Artaud

Dezambiguizarea nu e skill-ul meu

NORI ÎMPRĂŞTIAŢI

amintiri arhitectura arhitectură organică art nouveau BICICLETE book art books bruce munro cafeneaua apei & vântului Camil Petrescu candelabre Carolina Fontoura Alzaga CASE case vechi ciudată colecție complemente circumstantiale concert COPACI corfu cărți dali dans dom din bambus dor de mine dragoste erotism eu eu sunt Federico Uribe field of light FLUTURI grădină luminoasă Guy Laramee gând din cuvânt ignoranta iluzii inceputuri Infinitul instalaţie de artă ironie isaac salazar iubire iubiri fericite Javier Senosiain lao tzu lene MAREA maxime minciuna muzică nichita stănescu pamflet pierdere POEZIE PĂPĂDII Randi Parkhurst Regina Ramseier rene magritte Richard Galliano schițe scoică short film simbrie Sue Blakwell suprarealism TAGORE TANGO TIMP toamna UMBRELE vacanță viata viață zi

Blog Stats

  • 101.296 hits

Pagini

  • Cumulonimbus Vitae
  • Jurnal de păreri, gânduri şi frici!
februarie 2023
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
« mai    

Cuvintele goale sunt ca norii ce trec fără să lase ploaie

Top click-uri

  • Niciunul

How to stay above all troubles

…If more clouds come

Cele mai bune articole și pagini

  • Perfecțiunea

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Cu capul în nori
    • Alătură-te altor 934 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Cu capul în nori
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d blogeri au apreciat: