Parcă mai ieri scriam aici despre un al meu septembrie frumos și blând. Un septembrie trecut. Acum, un alt septembrie. Și încă unul tare șovăielnic…

Azi, la o distanță de un an plus trei zile (deja!), e altfel. Mai puțin tandru. Mai puțin îngăduitor sau tulburător. Deloc grăbit. Mai puțin bogat în lumină, textură și miros. Oare? Dacă totuși eu sunt cea care… nu, nu! Alung gândul cum că nu aș mai avea ochi pentru el, așa cum alungi o muscă sâcâitoare ce-ți dă târcoale. N-aș mai fi eu. Ce aș fi eu fără eu??

Sunt tare stingherită și nu știu de unde să o apuc. Am lăsat mare păienjeniș pe-aici și pe voi v-am părăsit fără niciun cuvânt. Am avut un an greu și am decis, printre altele, să mă rup o vreme de blogul meu, de ale voastre, mai puține mailuri și mai puține telefoane și, în general, de tot ce m-ar ține țintuită de-un birou și de-un calculator, excepție făcând, evident, obligațiile care țin de meserie și cele necesare kit-ului de supraviețuire. Ah, atât de multe, de altfel…

Am vrut să respir viață și dincolo de ele. Nu spun dacă mi-a fost mai bine sau mai rău. E doar altfel. Însă viață dincolo de ele a însemnat multă muncă și foarte puțină vacanță dar fu bună indiferent cât a fost ea. O să vină și vremea răzbunării mele, sănătoasă să fiu!

Vacanță. Am fost plecată la Viena, pentru vreo zece zile, cu vizite mai pe-ndelete la Budapesta și Bratislava. Frumos și tare liniștitor. Viena revăzută a treia oară căci nu e prima dată când ajung aici. V-aș putea povesti cum a fost, ce am făcut, văzut, v-aș face cunoștință cu cei doi nepoței ai mei, nemțotei mici și tare drăgălași, v-aș putea croi și-o galerie foto impresionantă. Așa cred. Nu am reușit nici acum să descarc fotografiile. Acum doar vă amăgeam puțin. M-am întors la mijlocul lunii august și am intrat în secunda doi cu capul direct în muncă. Cu primul moment de respiro ivit la nici o săptămână și jumătate de la întoarcere, am fugit în Vama Veche. Scurt, pentru doar trei zile. Dar ce zile… Ce-a fost în Vamă rămâne în Vamă. Și la mine. Vă amăgesc iar, na. Ce să fac?! Nu vă pot spune.

Păi și cam asta a fost. Muncesc. Iar și iar. Week-end-ul acesta, culmea!, îl am liber. O fi post și nicio dezlegare la nunți și alte cumetrii? Habar nu am și nici nu-mi pasă. Am să plec în Vama Veche. Iar și iar. Așa mi-am promis că o să fac. Cum prind trei zile, fie libere, fie mai lejere, cum le execut. Nu-mi pasă dacă vine apocalipsa după. Nu-mi mai pasă dacă vine valul și-mi ia calul. Asta e! Fie ce-o fi! Bine, la întoarcere, dacă vreți, o să vă povestesc cum a fost în Vamă. Sau nu. Sau vă povestesc despre Viena. Sau despre vreme. Sau despre doruri, poezii și alte tristețuri. Sau poate găsesc timp și vă desenez ceva sau vă cânt. Văd eu.

Acum să ascultăm ceva frumos, a regăsire, căci „nothing really ends” pe bune. Sau, mă rog, pe-acolo, câtă vreme îți dorești ca ceva să rămână viu și nealterat…

P.S. – Nici textul melodiei nu-i chiar de lepădat și

P.S.² – nici mie nu mi-a fost dor de voi 😉

Anunțuri