• (A)casă
  • Cumulonimbus Vitae
  • Fragmente
  • 1 Design per no(to)day
  • Schite, crochiuri şi naturi moarte

Cu capul în nori

Cu capul în nori

Arhive categorie: Case vechi

De pe stradă luate și ’napoi la lume date!

05 Joi apr. 2012

Posted by Andreotti in Case vechi, EU, Fotografie, Fragmente, VIATA

≈ 67 comentarii

Etichete

bucurești, mahala

Vorbeam de street-art și artiștii străzii. M-am gândit să vă mai prezint câteva mostre de artă, de data asta o artă bucureșteană prin excelență! Mo(n)stre de artă și nu numai!

Încep cu una, două bune:

Într-un oraș măcinat de edili retardați, ființe patibulare, cu bulevarde și mall-uri îmbâcsite de Lagărfelduri si Șaneluri, cu cocalari de Bamboo cu șosete albe flaușate coborând din Caymane albe, cu piți bune înveșmântate în haine cu etichete de Obor și Europa, cu dâre mieroase Fendoase și contrafăcute, genți din mușama Lui Vuiton si tocuri roșii Labuton, cu manele asurzitoare chiar și atunci când tac, cu o mână pe volan și cu una pe bulan, cu mahalale odioase din care răzbate mirosul de parizer prăjit, cu sârmele pline cu rufe fluturând în vânt și cu puradei alergând în pielea goală.

Gizăs Craist! Mmmmm, păstrăv fume! Fir-aș al dracu’! Te dai în bărci, țigane?!

Cu toate astea, Bucureștiul înflorește. Deși arată ca după război, eu îl iubesc și sunt în stare să-i văd și bunele după ce mă dor ochii de rele. Bunele vi le-am arătat, o mică parte! De rele m-am ferit ca de dracu’ dar, de ce nu până la urmă?! Hai, să le vedem și p-astea!

 Să mai răsfoim un pic. Ia, poftim!

Sunt blândă, exagerat de blândă, nepermis de blândă. Dar ce să fac dacă iubesc Bucureștiul ăsta?!

Ultima mo(n)stră, într-un frumos apus de soare! Petricăăăă, Petricăăă, dă pe GeSePe!!

Tiki Taka Barcelonaaaa!! Gigiii Becaliii, tâdâm-tadâm-tâdâm!

Gata, gata! Nu mai zic, nu mai fac! Gigiiiii, nu pleca! Isus te va înlocui, așa zic profeții!

Pam-Pam!

Partajează asta:

  • Facebook
  • Twitter
  • Mai mult
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Email
  • Tumblr
  • Pinterest

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Din week-end răsărite și apoi apuse, că e luni.

26 Luni mart. 2012

Posted by Andreotti in Case vechi, EU, Fotografie, Fragmente, Obsesii, VIATA

≈ 87 comentarii

Etichete

case vechi, filme, plimbaări, week-end, zen

Am reușit în acest week-end să reiau cu bucurie plimbările fără țintă, pe care le abandonasem cu puțin timp inainte de sosirea iernii. Îmi plac foarte mult plimbările fără orizont sau fără de-un motiv anume.

Ei bine, m-am plimbat, fără rost, în blugi și în teneși, cu mâinile în buzunare, cu aparatul foto de gât, care gât a stat lungit, întors și înălțat după frumoasele mele case vechi – rupte, arse, zdrențuite, părăsite, prăbușite dar atât de vii și de aurii în soarele cald de după-amiază! Același gât, recunosc, l-am întins și după niște multe cărți, albume, muzică, filme într-un Cărturești în care vă jur că aș putea locui toată viața. Mirosul ăla de cărți noi combinat cu vanilia lumânărilor parfumate, zumzetul discret al oamenilor și muzica în surdină ce te însoțește la tot pasul, un vag clinchet de lingurițe învârtite, parcă la unison, în ceaiuri aromate.

Împreună cu prietenul meu și cu amicii noștri, am avut un sfârșit de săptămână pensionăresc la propriu, două zile liniștite, calme, calde, fără excese (exceptându-le pe cele culinare cu arsuri multe de la usturoiul pus din abundență pe ciocănelele de pui) cu plimbări lungi pe jos, apoi cu popasuri acasă la prietenii noștri, la ceva bun de mâncat, ceva bun de băut și multe filme văzute până târziu în noapte. Apoi, gara finală de acasă, unde cu ochii închiși, înainte de somn, ne derulam secvențe de film.

Cum facem noi patru? După plimbări ajungem la ei acasă, ne așezăm toți confortabil și împreună avem câteva tabieturi, fixisme, fetișuri – dezvoltate și întreținute de niște mulți ani de prietenie, de interese comune, de gusturi comune, de compatibilitate, de dileli – după cum urmează: ne aducem la îndemână tot ce ne trebuie de băut și de mâncat (musai gătite de Florin, e mare maestru), inevitabil Roxana ne aprinde lumânări multe, stingem lumina și aprindem globul – adică lampa lor, un glob pământesc ce luminează foarte discret camera. Roxana e cu păturica magică, o păturică pufoasă, care îi aduce căldură și sentimentul de liniște. Scufundați în lumină caldă, în mirosuri bune, în trăncănit de de toate, în muzică liniștită, mâncăm și sorbim alene. Bem o cafea, un vin, mai fumăm o țigară, două, trei – noi, ei nu! Urmează scosul a cel puțin 50 de filme din dulap și alegerea pentru vizionare. Chestia asta se repetă cu acuratețe. Dacă mâine avem același program n-o să ne propunem de azi un film pentru a doua zi! Nuuuu, e musai să scoatem toate filmele din dulap și să o luăm da capo! Și-apoi tăcere. Nu prea comentăm la filme, doar dacă e ceva realmente important sau ne transmite punctual o stare care ne surprinde.

Azi sunt ZEN! Am ajuns târziu la birou și recunosc că, odată ce am pus piciorul jos din mașină, impulsul a fost să o iau la fugă. Aceleași mirosuri de plimbare hai-hui, de cafea și de lumea filmelor mă trăgeau în josul străzii. Preț de o clipă am rămas descumpănită. Rațiunea zilei de luni muncitoare a învins… O zi irosită în van, incapabilă să mă adun sau să mă focusez pe ceva anume. Ca multe, prea multe alte zile care se strâng ca mărgelele pe ață, una după alta, una după alta…

Vă plimbați cu mine? Hai!

La final, nu pot să vă ascund că nu mi-am lungit gâtul și după un Porsche Cayman – apoi după un altul, apoi după o Panamera, apoi un Maserati, din astea, păgâne, lumești 😉

Dar și aici eram zen! Iote-mă!

Partajează asta:

  • Facebook
  • Twitter
  • Mai mult
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Email
  • Tumblr
  • Pinterest

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Un „Maison de l`Art Nouveau” în cartierul meu

16 Miercuri nov. 2011

Posted by Andreotti in 1 Design per day, Case vechi, Fotografie, Obsesii

≈ 10 comentarii

Etichete

arhitectura, art nouveau, CASE

Pasionată de arhitectură în general, dar cu aplecare predilectă spre casele vechi, am norocul să locuiesc şi să lucrez într-o zonă în care astfel de bijuterii sunt înşirate una dupa alta. Tânjesc după cele frumoase, curate şi restaurate măcar de bun simţ şi plâng în pumni de necaz când le văd pe cele în pragul iminentei prăbuşiri, proferând blesteme la adresa proprietarilor – nu de ciudă că le au ci pentru că sunt de-a dreptul nesimţiţi!

Casa asta însă, are ceva special. Poate sunt nebună dar mie îmi pare VIE! O ştiu de cel puţin 2 ani şi o aştept să fie gata cam tot de atunci. Mă duc frecvent să o verific cu speranţa idioată că aş putea să o găsesc terminată peste noapte! Nu-l invidiez pe proprietar pentru că știu că s-a înhămat la un proiect de restaurare de anvergură într-un Bucureşti ticălos de scump dar măcinat de criza lu’ peşte! Fără resurse financiare considerabile acest proiect moare, aşa că nu-l condamn că nu o termină mai repede ci încerc să aştept linistită. Am noroc că mă învecinez cu El – proprietarul, şi cu Ea – casa. Aşa îi pot monitoriza după bunul meu plac!

Ce avem noi aici?

O casă de început de secol XX, într-un uşor mix de stiluri dar, per ansamblu, este reprezentativă stilului Art Nouveau. N-aş putea spune dacă la origini casa arăta aşa dar înclin să cred că nu. Multe elemente par adăugate și încă într-un mod fericit

Adejctive care îmi vin în minte: sinuos, curbiliniu, ondulat, senzual…

Forme vegetale frumos alambicate şi de-a dreptul umflate pe alocuri, ca în extremul, dar dulcele-i stil a lui Gaudi.

Ancadramentele ferestrelor ies în relief îmbogăţind faţada cu o expresie organică, întărită de liniile curbe ale acestora.

…Lesne ai putea să „cânţi” la poarta asta ca dintr-o harpă fermecată!

Exceptând postamentul betonat al gardului, cu greu găseşti linii drepte sau unghiuri ascuţite. Gardul ăsta parcă a crescut din pământ şi se înalţă ca vrejul de fasole a lui Jack!

Detaliu de poartă: doi dragoni deloc furioşi, cu aripi găurite şi cu nişte cozi încolăcite, ce îmi par desprinşi dintr-un carton de joc video sau care seamănă cu două „coarne” de Harley Davidson călărit de un rocker. Să fie tuşa personală a  proprietarului? Nu-mi pasă, dar îmi plac de mor în contextul ăsta!

maison de l`art nouveau (7)Cartuş ornamental supradimensionat decorat cu siluete feminine şi ornamente vegetale tipice stilului – plante agăţătoare – îmi amintesc de liniile grafice ale lui Beardsley.

Coloane cu volute ce se topesc subit în arhitravă. Parcă le simţi cum intră pe sub pielea casei, te aştepţi să crească, în continuare, prin carnea ei şi, la fel de brusc, să se iţească semețe prin acoperiş!

maison de l`art nouveau (10)Fereastră la care aş putea sta şi eu ca muşcata aceea, cu speranţa că un Alphonse Mucha m-ar surprinde într-o litografie de-a sa. Dar eu nu sunt nici Sarah Bernhardt a lui Mucha şi nici fereastra nu este a mea, aşa că rămân la umila mea condiţie de muşcată şi-atât!

Mda! Cam asta e! Mi-a fost ruşine să cer să intru în casă, nici măcar în curte n-am îndrăznit să cer. Asta dupa ce, cineva, proprietarul probabil, s-a pironit în poartă şi a început a se uita la mine luuuung, curioooos şi amuzat cum dau târcoale casei, prăbuşită de frig şi cocoşată de greutatea aparatului foto. Data viitoare însă, îmi iau inima în dinţi şi mă duc peste el. Sunt moartă de curiozitate să văd dacă această casă RESPIRĂ pe dinăuntrul ei aşa cum RESPIRĂ pe-afară!

Partajează asta:

  • Facebook
  • Twitter
  • Mai mult
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Email
  • Tumblr
  • Pinterest

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Dicteu bolnav

05 Sâmbătă nov. 2011

Posted by Andreotti in Case vechi, Fotografie, iubiri, Obsesii

≈ 11 comentarii

Etichete

arhitectura, CASE, case vechi, design

 Case vechi care plâng.

→ Faţade dantelate dar mutilate de termopane albe, spitaliceşti
→ Gargui invalizi
→ Lei de ipsos cu alură de pisici zgribulite, gudurându-se pe lângă coloanele cu volute şi caneluri rănite
→ Cariatide fine cu siluete de clepsidră sau atlanţi cocoşaţi de tineri sub greutatea arhitravelor
→ Mansarde mute peste care cad cortine de iederă îmbătrânită
→ Ferestre mândre în torsade, înghiţite de grilaje scorojite

 Sufletul meu plânge.

Partajează asta:

  • Facebook
  • Twitter
  • Mai mult
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Email
  • Tumblr
  • Pinterest

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Dezambiguizarea nu e skill-ul meu

„Stând în gândurile mele,
mă asum așa cum sunt:
ațintindu-mă spre stele,
cu genunchiul pe pamânt!”

...poem dăruit de Tiberiu Orășanu!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 934 de abonați.

Nori recenţi

  • Sistemul circulator întortocheat al primăverii
  • De Moș
  • Odă unui mugur gras
  • Alcovul albastru
  • În care descopăr că o întâmplare cu un măr este doar o poveste cu final trist. Uneori.
  • Aici, de obicei, se pune titlu
  • De dor
  • Thomás de TorIKEAmada
  • Zugzwang*
  • Când s-a făcut și n-am știut ne-vară?
  • Cu spleen-ul la remaiat
  • Vin ca să am de unde să plec
  • Habar nu am ce titlu
  • În tranzit
  • MetaMorfoză

Nori arhivaţi

NORI ADUNAŢI

  • 1 Design per day (17)
  • ARTĂ (30)
  • Case vechi (4)
  • COLECȚIE (4)
  • Concerte (4)
  • crochiuri şi naturi moarte (5)
  • De ce… (6)
  • erotism (5)
  • EU (65)
  • Fara noima! (34)
  • Filme (4)
  • Fotografie (23)
  • Fragmente (70)
  • iubiri (18)
  • Maxime (13)
  • Muzică (37)
  • Obsesii (36)
  • Poezie (21)
  • Schite (5)
  • Schite, crochiuri şi naturi moarte (11)
  • SINESTEZII (4)
  • VIATA (77)

Blogroll

  • Abisuri
  • Adrian
  • Al Doilea Genunchi Al Lumii
  • Alexandru Dan
  • Almanahe
  • Anca Slowaholic
  • Argentina Gribincea
  • Arhitectul
  • Beausergent's Blog
  • Biblio Deva
  • Blog DAgatha
  • Bursucel
  • Cartea Milenei
  • Cârciumarul Dan
  • Cella
  • CiGriArg
  • Ciupico
  • Colțul cu muzică
  • ComiCultural
  • Cristiana Uzuna
  • Cristina Ott
  • Dan Alexe
  • Dan St. Andrei
  • Deea Dulce
  • Dex
  • Domnul Bob
  • Domnul Echt
  • Domnul P.
  • Dorin Bofan
  • Dr. Stoica
  • Echtilitati
  • Fata de fragi
  • Florin Ivan
  • Gabriela
  • Genunchiul Lumii
  • Ghinda mea!
  • Ghurhu
  • Insemnari din subterana
  • Irealia
  • Kenza
  • Kovak
  • La Fee Blanche
  • Lebede și scuturi
  • Little Corner
  • Loc de dat cu capul
  • Melancolisme Nocturne
  • Melanie's Crossroad
  • Nimburucul
  • NoNo
  • Nuclearrr
  • Ora 25
  • Ovi & New York
  • Papornița cu suflet
  • Pascal Nour
  • Pieces
  • PSI
  • Ragnar
  • Ratzone
  • Renata Carageani
  • Scorpiuța
  • Smiling Miss
  • Soseta cu povești
  • Stefan Radof
  • Tiberiu Orasanu
  • Trufe & Aguride
  • Tudor
  • Ubiquus
  • Ultimul unicorn
  • Vreau ultimul loc
  • Vulturești

„Toute idée claire est une idée morte” – Antonin Artaud

Dezambiguizarea nu e skill-ul meu

NORI ÎMPRĂŞTIAŢI

amintiri arhitectura arhitectură organică art nouveau BICICLETE book art books bruce munro cafeneaua apei & vântului Camil Petrescu candelabre Carolina Fontoura Alzaga CASE case vechi ciudată colecție complemente circumstantiale concert COPACI corfu cărți dali dans dom din bambus dor de mine dragoste erotism eu eu sunt Federico Uribe field of light FLUTURI grădină luminoasă Guy Laramee gând din cuvânt ignoranta iluzii inceputuri Infinitul instalaţie de artă ironie isaac salazar iubire iubiri fericite Javier Senosiain lao tzu lene MAREA maxime minciuna muzică nichita stănescu pamflet pierdere POEZIE PĂPĂDII Randi Parkhurst Regina Ramseier rene magritte Richard Galliano schițe scoică short film simbrie Sue Blakwell suprarealism TAGORE TANGO TIMP toamna UMBRELE vacanță viata viață zi

Blog Stats

  • 101.296 hits

Pagini

  • Cumulonimbus Vitae
  • Jurnal de păreri, gânduri şi frici!
februarie 2023
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
« mai    

Cuvintele goale sunt ca norii ce trec fără să lase ploaie

Top click-uri

  • Niciunul

How to stay above all troubles

…If more clouds come

Cele mai bune articole și pagini

  • Perfecțiunea

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Cu capul în nori
    • Alătură-te altor 934 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Cu capul în nori
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d blogeri au apreciat: