Etichete
Întotdeauna am fost pasionată de lucrurile vechi și de obiectele cu parfum de poveste. Această pasiune o moștenesc de la tatăl meu. Tot de la el moștenesc iubirea pentru jazz, pasiunea pentru rebus, caligrafia, aplecarea spre artă și multe altele. Dar mă opresc acum la pasiunea cu care el colecționa obiecte vechi, obiecte pe care le aduna de pe la prieteni, din târguri sau magazinele de antichități, atunci când îi dădea mâna.
Îmi amintesc primele vechituri achiziționate de mine – de fapt, le-am furat!… sau mă rog, le-am luat! Aveam vreo 8-10 ani cred și, conform visului meu de a fi arheolog, scotoceam casa și curtea în căutarea comorilor ascunse. Astfel, se face că am ajuns, într-o zi, pe terasa casei noastre, unde mă jucam deseori și, de acolo, deloc întâmplător, hop-țop, direct pe acoperiș. Văzusem, nu de mult, o mică gaură în acoperișul vecinului (care nu mai locuia acolo de ceva vreme) și care avea casa lipită de a noastră. Un singur pas, unul mic, mă oprea din explorarea vieții mele.
Pas pe care l-am și făcut. M-am strecurat fără nicio jenă în podul vecinilor și-am rămas acolo preț de vreo câteva ore. Întuneric, miros vechi și stătut, praf cu duiumul… Un pod sinistru de gol și pustiu și-apoi marea descoperire în cel mai îndepărtat colț. O cutie ruptă și foarte grea. Atât! Am început să caut în ea. Scoteam, rând pe rând, câte ceva, ducându-mă în dreptul găurii din acoperiș ca să pot vedea, la singura rază de soare care se strecurase odată cu mine în beznă. Cărți legate manual, manuscrise pe foi galbene, atât de vechi că pârâiau când le întorceam, ținându-mi respirația ca să nu le rup, vederi scrise de mână, cu o caligrafie impecabilă în tuș și multe fotografii în sepia. Din toate cele găsite am considerat că cel puțin trei-patru fotografii trebuie să le păstrez pentru mine. Erau comorile mele, descoperirile mele și implicit trofee. Doar ideea că cei din poze puteau fi oamenii cărora le încălcasem intimitatea, cotrobăind ca o nerușinată prin amintirile lor, îmi dădea fiori pe șira spinării și, totuși, nu m-am abținut.
De mai bine de douăzeci și ceva de ani încă îmi venerez trofeele. Pipăi și miros aceste fotografii, ori de câte ori am ocazia, ele îmi amintesc de escapada mea arheologică, de spaima bezenei din pod, de răsuflarea tăiată, de praful dezintegrat ce dansa molcolm în raza de lumină aruncată, de unul dintre momentele fericite și frumoase ale copilăriei mele. Știu că am furat amintirile unora pentru a-mi crea propriile mele amintiri. Poate nu pare onest, dar nu-mi pasă.
Fotografiile sunt remarcabile nu doar prin prisma emoțiilor și/sau amintirilor mele. Nu le-am putut data dar sunt foarte, foarte vechi. Sunt lipite cu măiestrie pe un passepartout gros de carton filigranat, cu canturi aurii. Sunt inscripționate prin ștanțare cu numele studioului foto sau al fotografului iar pe spatele fiecăreia exista o foiță foarte fină și subțire de calc foșnitor, lipită de același passepartout și imprimate frumos cu caractere caligrafice puternic ornamentate, cu aceleași denumiri ale studioului foto, cu adresa acestuia și localitatea.
Sincer, nu vă puteți imagina cât de frumoase sunt în realitate! Așa ceva nu se mai face în zilele noastre. Astăzi avem amintirile transformate în informații care se cântăresc în mega sau giga, anost denumite img_jpg., arhivate în foldere galbene și impersonale, fără miros și textură. Ne „corectăm” amintirile în photoshop așa cum le dorim, fără să mai fim noi înșine. Ne pierdem amintirile și odată cu ele, ne pierdem și noi.
P.S. – Am mințit omis! Am furat șase fotografii! Le-am scanat să vi le pot împărtăși!
Un_calator a spus:
Cred ca ai face ravagii in biblioteca bunicului meu plina cu carti de pictura !!!:))))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:))))…atunci amintește-ți să nu mă inviți niciodată să vizitez biblioteca bunicului tău…am un apetit de nestăvilit:)
ApreciazăApreciază
Dana a spus:
Ce minunat este mirosul hartiei invechite de timp …
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
este de nedescris, dana….iubesc mirosul acesteia!
ApreciazăApreciază
Daniel Onaca a spus:
Sunt mulți cărora le repugna sa intre intr-un magazin de antichitati. Asupra mea „vechiturile” de acolo au o atractie aproape magica. Mai întâi pt ca fiecare din ele este un unicat. Pe lângă asta, cel care are timp sa stea in preajma lor își poate lasa fantezia si imaginatia sa brodeze istorii dintre cele mai minunate privitoare la destinul proprietarilor lor de odinioara. Nu in ultimul rând, le poți privi ca pe niște exponate – unele chiar sunt adevărate opere de arta! Când scriu aceste rânduri îmi amintesc ca prima notatie făcută pe blogul meu, atunci când l-am inaugurat, cu vreo doi ani in urma, privea tocmai o piesa achiziționata de la un magazin de antichitati. Ca sa vezi si sa nu crezi! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nu numai că nu-mi repugnă dar mi-aș cheltui toți banii într-un magazin de antichități..toți banii mei de buzunar din timpul liceului i-am cheltuit pe cărți și obiecte vechi…în facultate, mi-am întâlnit „jumătatea” care culmea, avea aceeași pasiune..în timpul facultății pe noi ne găseai în maganizele de Covaci și Smârdan unde răscoleam rafturile după astfel de obiecte și cumpăram atât cât ne permiteam. Astăzi, avem o frumoasă colecție de radiouri vechi, lămpi pe gaze ( moștenite de la tatăl meu ), aparate foto, mașini de scris, pălării, jobenuri, umbrele, cărți, vederi și multe altele…toate au poveștile lor adevărate sau cele pe care le-am vrut noi…
ApreciazăApreciază
paradisblonzesc a spus:
cat de frumos!!!! si eu faceam acelasi lucru cand eram mica…m-am apucat de sapat in curte dar din pacate am gasit numai carbuni :)) cand a vazut tati asta, mi-a spus ca o sa-mi puna o vorba buna la miron cozma sa ma faca miner :))
si apoi…am dat navala in casa strabunicilor mei care era facuta din chirpici…acolo am gasit niste biblii foarte vechi, unele cu scris chirilic…m-au fascinat!!!!!
am si eu o poza pe care o tin in portofel cu tati meu, impreuna cu parintii lui…avea 4 anisori. zici ca sunt eu cand eram mica. ador vechiturile, mirosul…tot!
bine acum ca stiu ce sa-ti aduc din america :)) ceva vechi!!!!!
PS: pot sa ti-o aduc pe socrella? e dinozaur deja :))
ti pup di nu ti vezi!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…vezi tu cum ne asemănăm????….ne plac vechiturile, ne place să scotocim peste tot, ne place mirosul specific…dar oricât de mult îmi plac, mă văd nevoită să renunț la socrellă…fosilele nu mă pasionează:)….și nu îți urez nici ție s-o păstrezi ci să o duci la vreun muzeu unde va avea ceva mai multe șanse să fie apreciată!!!!!
când ne întâlnim, musai să văd și eu poza cu tati tău:)
cât despre cadouri..prefer să te aduci pe tine sănătoasă și voioasă…îmi ajunge!!!!
ti pup minera mea:)
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
Nimic nu se compară cu mirosurile vechi ale hârtiilor, fotografiilor îngălbenite…Chiar cunosc pe cineva care nu suportă cărțile vechi, dintr-un motiv pe care nu reușesc să-l înțeleg. Sau poate că e vorba despre modern în tot ce facem.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nici eu nu înțeleg…exceptându-i pe alergicii la propriu cărora le acord „prezumția de nevinovăție”:)….altminteri, nu știu!…sunt prea bătrână să înțeleg modernismul de azi:)
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
Eu sunt atât de tânără și tot nu înțeleg…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
tu ești o excepție:)))…ai ADN sănătos:)
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
:))
ApreciazăApreciază
La Vie Parisienne a spus:
Sunt niste lucruri care merita sa fie pastrate. Aceste fotografii sunt originale si nu modificate prin fotoshop prin acest fapt intelegem ca lumea se schimba, se modernizeaza si uita de aceste lucruri care sunt foarte pretioase.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…este adevărat că o dată cu lumea ne schimbăm și noi…. eu încerc și nu vreau să permit ca lucrurile acestea vechi, ale părinților, ale bunicilor noștri dar nu numai să se piardă…păstrez atât cât pot aceste lucruri. Că sunt și pasionată de astfel de colecții, e un hobby al meu…e o altă poveste…o altă lume ….sunt amintiri din vremuri pe care nu le-am trăit și îmi doresc să le fi cunoscut:)
ApreciazăApreciază
buceginatura2000 a spus:
Ce mai fugeam si eu dupa comori…le cautam chiar si la propriu, mobilizam alti copii :)) Ce faine amintiri ai…superbe fotografii si minunat ai descris incursiunea in podul vecin :)) Ai mare dreptate, folderele par atat de impersonale ca si multe altele. „Ne pierdem amintirile fara sa ne dam seama”…este o expresie cu semnificatii adanci! Multumim! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
cred că toți, copii fiind, am avut perioadele noastre de rătăciri:), de scotociri și de vise frumoase despre comori ascunse….unii au găsit, alții nu:)…eu mi-am găsit „comorile” acestea și m-am îndrăgostit iremediabil de ele!!!!…o dată cu ele am abandonat toate pietrele sidefate cu sclipiri aurii în soare pe care le crezusem nestemate…toate păliră brusc!
…nu realizăm ce pierdem…nici măcar o dată cu timpul care trece, asta pentru că ne trecem împreună braț la braț…
…adriane…tu când ai scris ultima oară o scrisoare????…scrisoare spun,nu e-mail:)…despre asta povestesc!….mi-e dor de pârâitul discului de patefon chiar dacă astăzi ascult aceeași muzică dar cu un sunet clar și curat…chiar am și patefon funcțional și am și discuri!!!!:)….eu nu zic să nu ținem pasul cu tehnologia dar vreau din când în când să mă opresc și să privesc în urmă…la lucrurile simple dar pline de farmec și tâlc:)…vreau să privesc lucruri și oameni, nu holograme!!!!!
ApreciazăApreciază
buceginatura2000 a spus:
Scrisoare?Hmmm….cred ca in februarie sau la sfarsitul lui martie 2012, dar oricum este destul de rar, la circa doua luni 🙂
Avem tendinta de a complica lucrurile, cred ca ne amagim uneori „regasindu-ne” in unele lucruri de ultima ora. Viata in loc sa o traim o irosim pe lucruri de moment sau lipsite de importanta!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ești norocos!…sunt alții care nu mai știu ce înseamnă o scrisoare…nu trimit, nu primesc..suntem sătui de plicurile găsite zilnic în cutia poștală …sunt doar facturi:))))
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
si eu am cateva fotografii de acelasi tip… dar ca… ele reprezinta rude ale mele… din trecutul parca uitat si de mine…
amintiri… cu duimul si aici… nimicuri in fond… dar pline de valoare sentimentala…
mergeam pe strada… era zi de colectat gunoiul… si am vazut niste carti… dintre toate unua mi-a atras atentia in mod deosebit… am ridicat-o… este o biblie pentru copii… din 1884…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
hmmm…ce frumos!..si eu am „colectat” o data ceva de prin gunoaiele altora…oamenii aia chiar nu realizasera ce aruncasera…o masina de scris Olympia, fabricatie nemteasca de prin 1900…arata impecabil dar nu functiona..ei, si ce daca????….am luat-o, evident!!!
..nimicuri in fond….si pline valoare sentimentala..asta trebuie sa pastram ca sa nu uitam niciodata de unde venim!
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
Ce aventura…:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…n-am s-o uit toată viața mea:))))…
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
Cred si eu. Nici nu am trait-o eu si mi se pare de parca ar fi o scena dintr-un film cu copii curiosi. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
o experiență puerilă, desigur!:)…doar inima mea știe cât de tare a bătut în prima oră de explorare de teamă să nu mă prindă careva și-apoi zile în șir după, de frică să nu descopere cineva „furtul”…știam că nu făcusem bine!!!:)
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
🙂 copiii sunt unici!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
așa este!!!:)
:*
ApreciazăApreciază
nexya a spus:
Asa putem calatorii in trecut 🙂 ai tu secretul pt masina timpului 😀
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
toți cunoaștem secretul ăsta…doar că nu-l luăm în seamă prea des:)
ApreciazăApreciază
Pingback: miercurea cu cântec – 3 « Colţu' cu muzică
Hapi a spus:
Pozele astea sunt nepretuite. Ar trebui sacaut si eu prin sertarele bunicii
Numai ca sunt setata invers: arunc tot ce nu mai folosesc sau ce cred eu ca nu-mi mai e util. Mi-am ars jurnalele, oracolele. Iti dai seama ca mi-a parut rau mai tarziu
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)….nu trebuie sa strangi tot..cand deja strangi absolut orice se numeste obsesie-compulsiva:)))))))))….lucruri mici cu valoare sentimentala nu ar trebui sa ocupe prea mult spatiu…si eu am aruncat destule si acum imi pare rau!:( …acum sunt foarte atenta la ce arunc!
….sper sa gasesti in sertarele buncii macar o fotografie sau o batista veche fin brodata:)
ApreciazăApreciază
Marius Bota a spus:
Amintirile ne fac umani, ne aduc aminte ca astazi suntem cumva, iar maine vom fi altcumva, ca azi suntem plini de culoare, iar maine, doar alb-negru. Minunate crampeie ale zilellor de demult ai adus pe ulita vremii!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…mă bucur nu numai pentru că ți-a plăcut ci pentru că știi cum miros amintirile, pentru că le apreciezi și pentru că știi că astazi suntem color, mâine alb-negru, poimâine…poate deloc?!
ApreciazăApreciază
Pingback: colţul românesc – 20 « Colţu' cu muzică
Un_calator a spus:
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
yammmmiiii….a mers!!!…și la propriu dar și la suflet!!!!! :*:*:*
ApreciazăApreciază
giselzitrone a spus:
Schöner Blog tolle Bilder Grüsse und wünsche einen schönen Abend Gislinde
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Danke! …ein schöner abend!:)
ApreciazăApreciază
Gnowee a spus:
Ador mirosul ala de hartie veche si prafuita, desi incep sa stranut de la el :)) Si eu am „furat” cateva poze de la bunici si vecinii lor. Nu prea stiu cine sunt persoanele din poze, dar sunt foarte vechi si da, diferite fata de pozele din ziua de astazi. Amintirile de atunci raman palpabile, pe cand ale noastre pot sa dispara la un simplu click.
Incepusem sa mai colectionez si niste ceasuri de buzunar de la bunicul si diverse cunostiinte (am vreo 6 acum), timbre, monede, scoici si tot felul de chestii, dar nu prea m-am tinut de treaba si n-am nicio colectie completa. 🙂
Oricum, pozele sunt foarte frumoase si furtul a fost pentru o cauza nobila, deci este scuzabil! 😀
ApreciazăApreciază
Gnowee a spus:
P.S. Daca tot vorbeam de lucruri vechi…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nu trebuie să strângi colecții întregi…eu o fac aleatoriu pentru că nu vreau să fructific material nimic din cele strânse…oricum nu mă ridic la nobilul termen de „colecționar de artă”…
am și eu 7 clasoare cu timbre, din care unele vechi dar cele mai multe din perioada comunistă când eram membră a Filateliei Române și primeam mereu timbre de la ei:)…am și câteva monede….vezi?…asta zic..eu strâng din toate câte ceva… obiecte de care sunt legată sentimental sau obiecte care spun o poveste pe care cel mai probabil nu o știu și mai mereu o inventez:)!
…filmulețul este foarte frumos…mă face să-mi amintesc de vremuri în care eram total convinsă că eu nu m-am născut în epoca potrivită mie!!!!….iar perioada interbelică, a Micului Paris era tot ceea ce îmi doream…încă mai spun asta din când în când!:)
…mulțumesc mult pentru film!!!!:)
ApreciazăApreciază
Gnowee a spus:
Nu ai pentru ce sa-mi multumesti 😛 Da, si eu am dorinta asta si regretul ca m-am nascut muuult prea tarziu. Dar cred ca daca traiam in vremurile alea tot nu mi-ar fi convenit… si as fi vrut altceva 😀
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)))…probabil că da!..se pare că este mersul firesc al lucrurilor…nu apreciezi ceea ce ai și tânjești după altele…și după ce obții, o iei da capo:)
ApreciazăApreciază
Gnowee a spus:
Adevarat! 😀
ApreciazăApreciază
Teo Negură a spus:
Pe mine ma doare sufletul ca nu gasesc o fotografie de-a Beatles-ilor, alb-negru, originala, cu semnatura fiecaruia dintre ei, pe care mi-a lasat-o tata cu multi ani in urma. Pur si simplu n-o gasesc 😦
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ooooooouuuu!!!!!….cum să pierzi așa ceva? uof! fotografia aia era ca o biblie!:)…astea nu se pierd…poate furată?… ar fi tare păcat să nu o mai găsești!:((( căutat bine, bine peste tot?
ApreciazăApreciază
Teo Negură a spus:
Caut, caut… timp, sa caut 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
îți doresc să găsești și timp și fotografia!!!…răbdare și tutun 😀
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3 a spus:
Eu mă gândesc la pregătirile intense pentru când oamenii, pe vremea aceea, le făceau când mergeau la fotograf. Se aranjau, îşi puneau hainele „bune” şi făceau un drum, uneori destul de lung până acolo. Pentru tine a fost o aventură. Sunt sigură că furtul n-a fost observat. Tindem să nu vedem istoria de sub ochii noştri. Până la urmă aceste fotografii o duc mai bine la tine. Au un loc special, ba chiar, prin virtutea noii tehnologii sunt şi în prim planul nostru. Este mai bine decât uitate şi îndesate într-un pod vechi.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
așa mă „împac” și eu cu furtul de amintiri:)
…ai dreptate în ceea ce privește mersul la un studio foto…pe vremuri se deplasau îmbrăcați cu hainele de „duminică”, dichisiți nevoie mare, monșer! și cărau după ei bunici și copii…astăzi, există în bucurești de vreo 8 ani un astfel de studio vintage:)…lasând la o parte locul în sine, studioul, ce reînvie o parte de epocă apusă dar este dotat cu foarte multă recuzită de gen pentru a recrea cu totul atmosfera specială a Belle Epoque-ul…tehnicile de fotografiere și prelucrare cred că sunt noi dar frumos ambalate și ascunse…fotografiile și albumele sunt în sepia sau alb negru și orice pată de culoare cerută sau orice retuș necesar este făcut manual cu pensula!….ca o pictură!…îmi pare rău că nu are mușterii!…cum ai spus și tu: tindem să nu vedem istoria dar eu cred că o și ignorăm în mod voit!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3 a spus:
Mi-ar place să fac o fotografie acolo 🙂 Cu familia şi tot tacâmul. Oricum, poate, când voi ajunge prin Bucureşti 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
mă anunți și îți trimit detalii:)
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3 a spus:
Multumesc, rămâne stabilit!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3 a spus:
Nu foarte curând, oricum 🙂 N-am mai fost în Bucureşti de 18 ani 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
niciodată nu este târziu…am timp să aștept!..și eu și bucureștiul:)
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3 a spus:
Multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
arhitectul a spus:
Niște prieteni au făcut cadou unei fete, de ziua ei, un voucher acolo, la acel studio, pentru câteva fotografii! Mi s-a părut atât de frumos gestul! Și fetei, la fel. S-a dus cu drag. Iar ei, destul de tineri (douăzeci și ceva de ani, ca și fata). Nu știu dacă vor muri lucrurile astea vreodată, pentru că eu cred că vor fi mereu oameni capabili să le vadă aura.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Vorbim de același Foto Cabinet cu același Maitre Photographe de La Belle Epoque…numit Eugen Ciocan? 🙂 Îl știi?
ApreciazăApreciază
arhitectul a spus:
Cum adică? Te-ai îndoit, măcar pentru o clipă, că vorbim despre același Foto Cabinet? 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Nu, nu m-am îndoit! 😉
ApreciazăApreciază
Pingback: De prin Memphis adunate « Jurnal de blondă
Luna patrata a spus:
Se spune ca persoanele nascute in Varsator sunt (printre altele) un amestec ciudat intre vechi si nou. Pot sa apara de exemplu imbracate cu o tinuta de ultima moda, la care sa asorteze bijuteriile bunicii. Sau invers, sa poarte rochiile bunicii cu cele mai noi bijuterii, si eventual fara nimic in picioare, adica desculte.
Eu sunt Varsator. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
tu ești un Vărsător vintage:))))….nu știu cât ține de zodie, luna mea!..cred că ține de OM, de personalitatea lui, de educația lui și nu în ultimul rând de cultură..cred că mixul acesta determină și stilul fiecăruia. A avea stil e un lucru mare!!!…și tu îl ai din plin!:)
ApreciazăApreciază
Luna patrata a spus:
Am scris un comentariu mai devreme…nu-l vad aici, oare de ce?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…asta pentru că erai în spam:(..nush de ce!:(
ApreciazăApreciază
Naomikko a spus:
Pot spune ca impartasesc aceeasi placere…iubesc sa rasfoiesc carti vechi ,sa le simt mirosul umed ,iubesc in general lucrurile vechi,poate ca din cauza aceasta mereu cand merg la bunici catrobai prin casa sperand sa descopar lucruri asupra carora timpul si-a spus cuvantul…ba mai mult imi plac casele acelea istorice, imi lasa impresia ca au atat de multe lucruri de povestit., atatea intamplari petrecute intre acei pereti cojiti…cred ca acesta este un bun motiv pentru care imi place istoria.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…împărășim aceleași pasiuni….cea cu cotrăbăitul, cu lucrurile vechi și cu mirosul lor inconfundabil și..oh, da!..casele vechi pe care și eu le iubesc și pe care le „vânez” prin bucurești ori de câte ori am ocazia!
…mă bucur să întâlnesc oameni pasionați de aceleși lucruri…sunteți nesperați de mulți:)
ApreciazăApreciază
Doxatul Dex a spus:
Si undeva un copil sarman nu mai are nici o poza cu bunicul. Cred ca o flagelare in piata publica este recomandata.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…am să mă supun, Dexule! ..se impune și o merit!…să mi se taie capul!
ApreciazăApreciază
Victoria Borodin a spus:
se merită luată amintirea unora pentru a o forma pe a ta(eu mereu spun că furătorii de cărti nu trebuie pedepsiti, asta-i plăcerea de a lectura), in acest caz e plăcerea amintirilor…pozele sunt extraordinare,
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
mulțumesc, victoria!!!!…asta mă „exonerează” cumva de titulatura de hoață:)
ApreciazăApreciază
domnul echt a spus:
dincolo de aceste cuceriri arheo-ontolo-logice ramane sentimentul straniu ca acei oameni fac parte din alte lumi …ca si cum ai fotografia niste ne-oameni. oarecum infatisarea ii apropie cumva de omenescul pe care il stim noi. totusi foarte putin pentru a-i numi oameni in acest sens. imbolnaviti de istorie ce suntem …
ApreciazăApreciază
domnul echt a spus:
dincolo de aventura ta initiatica – care are frumusetea ei – ramane impresia absolut bulversanta ca acele fotografii ne arata niste personaje dintr-o alta lume … le privesc si incerc sa imi dau seama daca ele au existat vreodata… istoria, conceptia obisnuita asupra timpului si mintile noastre imbolnavite de acestea ne blocheaza orice acces catre ele. vechi inseamna moarte.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
..făcând abstracție că sunt niște oameni ca specie, chiar cred că sunt niște oameni diferiți de noi și dintr-o altă lume!…atât de diferită de cea pe care o cunoaștem azi sau despre care am învățat ceva! în cazul de față, vechi poate că înseamnă moarte (precum limba latina:) dar nu sunt sinonime întotdeauna
ApreciazăApreciază
domnul echt a spus:
cand spun moarte nu spun ceva care trebuie sa aiba o tenta absolut negativa. a colectiona ceva inseamna a avea o relatie speciala cu moartea. la asta ma refeream. limba latina nu este o limba moarta este o limba in care au murit oameni. cu respectele de rigoare, nu suntem specie. suntem unici. fiecare. niciodata nu trebuie sa uitam \acest lucru. specia nu gandeste.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…am folosit termenul de „specie” pentru o departajare/delimitare nicidecum o etichetare definitivă dezbrăcată de sensul uman iar lb latină fuse ca o comparație..în sensul in care este o limbă care astăzi nu se mai vorbește nicăieri deși este prezentă în viețile noastre sub diverse forme…
ApreciazăApreciază
domnul echt a spus:
eu voiam sa accentuez faptul ca desi aparent si taxonomic sunt din aceeasi specie, ei poarta cu ei o stranietate a carei origine imi scapa: e vorba de fotografie ca suport invechit privilegiat al sufletelor acelor oameni; de ei in sine ca alte fiinte – gandurile lor, atitudinea, gesturile – o altfelitate care se raporteaza la lumea in care traiau si care intr-o perioada atat de scurta s-a schimbat in mod uluitor; sau poate e o impresie deformata. ceea ce pare mai probabil 🙂 iti marturisesc doar ca atunci cand privesc fotografii de-ale stra si bunicilor mei sunt cuprins de un fior asemanator cu cel pe care l-as avea in fata unor extraterestrii sau zei. ceva cumva atemporal dar in aceeasi masura timp, devenire, moarte. iar fotografiile tale m-au cutremurat in acelasi mod.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
sunt perfect de acord cu tine…aceleași stranii senzații mă încearcă și pe mine doar privind aceste fotografii…probabil că dacă aș avea cumva imposibila oportunitate de a mă întâlni eu, cea de azi cu ei, cei din alte vremuri probabil că senzația ar fi mult decât stranie și asemănarea cu niște „extra-tereștri” ar fi cea mai potriviță comparație!!! ai să râzi, dar mie mi se pare că inclusiv trăsăturile fizice s-au schimbat în timp…forma ochilor, a nasului, etc…nu doar aerul, gestica, atitudinea, ținuta. nu cred că impresia ta este deformată în ceea ce privește „altfelitatea” lor – chiar este schimbată major într-un timp relativ scurt. eu o percep ca atare și nu cred că suntem singurii ceea ce mă face să cred că e reală și deloc improbabilă.
ApreciazăApreciază
imaginecontinua a spus:
Am avut si eu o asemea senzatie in podul bunicilor mei , unde am gasit fotografii si alte lucruri vechi pe care le tot adun de ani buni.De curand am hotarat sa le prezint…M-am saturat sa le admir de unul singur.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
tocmai ca m-am plimbat pe la tine!:P…ce poze frumoase ai!!! nici eu nu am rezistat sa le țin pe-ale mele doar pentru mine și pe masură ce timpul îmi va permite, probabil am să mai aduc și alte amintiri vechi… „nefurate” însă:)))
bine ai venit și bine te-am găsit! ești din brăila?
ApreciazăApreciază
imaginecontinua a spus:
Nu, sunt din Bacau, dar locuiesc in Bucuresti de foarte multi ani .Am rude si prieteni la Braila .Ma duc intotdeauna cu mare placere la Braila.Cat despre poze vechi, am foarte multe, sa vad cum voi reusi sa le postez intr-o forma cat mai potrivita si atractiva in acelasi timp.Multumesc pentru urari !Acum ca te-am descoperit am sa te vizitez mai des.Toate bune si frumoase…..
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ahaaam:)…acum ești bucureștean de-al meu…și eu am câțiva amici în Brăila și cunosc bine locurile…m-au surprins fotografiile de la Lacul Sărat, de aceea te-am întrebat dacă ești brăilean:P!
în orice caz va trebui să găsești o formulă în care să ne „aduci” spre privire toate fotografiile vechi…eu le aștept!:)
ApreciazăApreciază
imaginecontinua a spus:
Ma voi stradui …sa vedem cum fac cu timpul si mai ales cu inspiratia…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
eh, și eu tot lupta asta o duc:)…când găsesc vreo soluție ți-o transmit:)
ApreciazăApreciază
Mărgeluţa a spus:
Ador fotografiile vechi, i le-am furat aproape pe toate bunicii! 😛 Exista o fotografie a ei din tinerete, care pur si simplu ma fascineaza si mi-am propus sa o scanez, sa o maresc si sa-mi fac tablou din ea! Poate o s-o prezint si pe blog… 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
chiar am să te rog să o faci!!!!..asemenea lucruri trebuie împărtășite, nu ținute ascunse:)
ApreciazăApreciază
imaginecontinua a spus:
Abia astept sa o vad…sa o vedem…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
daaa!…da!….mărgeluță, facem galerie aici…uite două voci la unison!:)
ApreciazăApreciază
lafeeblanche a spus:
Tot ce scrii e uimitor, dar acest articol m-a uns la suflet. Cand vei veni vreodata in Brasov, am sa te duc in niste locuri tainice, sa scotocesti alaturi de mine !
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…tu să nu mă păcălești că te țin minte!…de ajuns, voi ajunge prin Brașov cu siguranță și te anunț din timp!…„scotocitul” prin locuri tainice, după povești vechi și uitate, îmi este deja o a doua natură:) Să scotocim, zic!
ApreciazăApreciază
lafeeblanche a spus:
Daca am zis, am zis! Sa ma anunti si sa scotocim. Chiar mi-ar placea ca in vara sa ne dam leapsa sa ne intalnim la Brasov! Facem un eveniment din asta!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cu sau fără leapșă sper să ne vedem oricum!!!!… te asigur că te anunț din timp!…ufff, abia aștept!
ApreciazăApreciază
lafeeblanche a spus:
Si eu! Cling!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
cling 🙂
ApreciazăApreciază