Etichete
Trei zile – atât mi-a fost dat să-mi trag sufletul! Am un gust amar! Știu că nu am vorbit niciodată despre mine. Nu am considerat necesar sau important și nici acum nu-mi pare potrivit să o fac dar gustul amar are treabă cu mine, deși nu sunt nemulțumită ci, mai degrabă nostalgică!
Evident, sunt la birou. Nu mă pot aduna cu mințile. Îmi este frig! Fumez țigară de la țigară și sunt deja la a patra cafea. Plouă, e întuneric, ascult muzică bună în căști. Se pare că întrunesc toate condițiile pentru starea blegoaso-nostalgico-patetică de-a dreptul!
Sâmbătă am umblat la dulapul cu amintiri! Cu ultimele sforțări, după curățenia de Paște, la ora unu noaptea, m-am așezat pe jos turcește și am deschis dulapul. Întotdeauna fac asta atunci când sunt în curățenie generală deși în dulapul ăsta nu fac niciodată curat pentru că nu am de ce. N-am pus, de foarte multă vreme, nimic în el și nu arunc niciodată din ceea ce am pus deja. Poze, scrisori multe, mărțișoare din clasa a doua, foarte multe cursuri și caiete din liceu, din facultate, schițe, desene… foi îngălbenite de vreme și cu miros atât de plăcut! Vreme de patru ore le-am recitit, răsfoit, le-am adulmecat și le-am mirosit. Cu un ochi plângeam, cu un ochi râdeam. Patru ore chinuite în încercarea idioată de a aduce timpul înapoi. O resuscitare inutilă pe o inimă moartă!
Încrezătoare mereu în visele mele, mi-am croit întotdeauna drumurile pe care am vrut să o apuc, n-am fost niciodată îngrădită de nimeni. Dar nici consecventă n-am fost pentru că mereu am descoperit lucruri noi pe care am vrut să le învăț drept urmare m-am împrăștiat necontenit și pe oriunde!!! Am căutat tot timpul CEVA și n-am găsit mai NIMIC! La ce a dus procrastinarea asta a mea? Ce s-a întâmplat cu mine în ultimii ani? Nu știu! Sunt aproape opt ani lipsă în dulapul meu cu amintiri și oricât m-aș strădui să îmi amintesc ceva nu pot!
Acum am spun câte ceva despre mine. Întotdeauna eu am ales, fără ca părinții să mă oblige să fac ceva ce și-au dorit ei. Dacă mă întrebai ce vroiam să mă fac când voi fi mare spuneam fără să mă gândesc că vreau să fiu arheolog! Ei, da… n-am vrut să fiu nici prințesă, nici doctoriță, nici actriță! Am făcut 13 ani gimnastică fără să vreau să fiu Nadia! Am descoperit relativ devreme că pot mâzgăli cu naturalețe toți pereții din casă și am făcut, ca o urmare firească a viselor mele, liceul de arte plastice, secția design. Deja mă vedeam, cu ochii minții. Atelier într-o mansardă, o lume boemă cu miros de pastel, murdară mereu de culori din cap până-n picioare, vernisaje, oameni frumoși, dorind să trăiesc într-o Italie plină de artiști și în final cat-walk-uri cu semnătura mea. Am dat la facultate alegând scenografia de teatru și film. Deja schimbasem foaia pentru că lumea teatrului și a fimului mi s-a părut mereu fabuloasă! Ce credeți că am făcut după? Evident, am schimbat foaia. De ce să creez eu scene și să îmbrac actori când aș putea să fiu cea care se așează în decoruri? Nu glumesc, m-am apucat iar de școală și am terminat și actoria. Credeți că m-am oprit din a explora? Nuuuuu! Din varii motive, pe care nu le mai înșir, de zece ani fac altceva și acum opt ani, fără să am vreun spirit mercantil prea ascuțit, mi-am deschis propria afacere. Organizez evenimente. De atunci, parcursul meu în viață e același. A fost un vis frumos, l-am împlinit – nesperat de împlinit a fost! – dar odată cu el m-a „înghițit” MEDIOCRITATEA și RUTINA! De ce dracului am renunțat la tot pentru mizeria asta?
De vreo doi ani, zilele mele, așa cum am mai spus cândva, sunt iremediabil date cu copy/paste. Mi-am pierdut libertatea, mi-am pierdut seninătatea zilei de mâine, mi-am pierdut creativitatea și imaginația, mi-am pierdut arta, bucuria și plăcerile nevinovate, m-am pierdut eu pe mine însămi!
…Ce ani! Ce viață! Câtă libertate și liniște sufletească am pierdut! Am trăit fără grijă, am respirat cu nesaț aer curat, am creat, am visat, am așezat capitole peste capitole, fără regrete – asta am găsit în dulapul meu cu amintiri!
Am obosit să tot gândesc și am uitat să mai simt! Vă spune ceva asta? E gustul meu amar din gură. Îmi vine să plâng, vă jur! Dar plâng în gând, din neputința lacrimii de a mai curge, de fiecare dată-n van!
În ton:
schtiel a spus:
crezi ca-i altfel la mine ? 😀 sunt un mic robot birou – pat … s-au dus dracu vise si ganduri …
cést la vie toujour parsiva … 😦
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…am refulat!!!! nu știu…nu pot să mă împac cu cést la vie toujour parșivă!…chiar că trist!:(
ApreciazăApreciază
schtiel a spus:
eu nu ma impac … dar ce sa fac ?! o revolutie ?
da , as desfiinta job-urile …caci am constiinta si-as produce … dar altii ?
mai avem de evoluat , de tras si patimit … nu apucam noi altceva 😦
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
așa…răsucește-mi cuțitul!!!! ….ba, așa o să-mi vină într-o zi să închid tot aici, să-mi vând tot și s-o iau la drum cu traista în spinare!..cu ce poate fi mai rău???!!!!
ApreciazăApreciază
schtiel a spus:
e rau , ca nu mai injuri in romaneste 😆
bine , poti injura , dar nu te mai intelege lumea 😀
si vroiam sa te alin , sa nu fi singura … nu sa rasucesc cutite , am eu destule bine infipte 😀
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
uof!!!!….știu că mulți am ajuns cam pe-aici!…hai, soro să înjurăm românește…„Fir-ar a dracului de viaţă ș-afurisită că m-a făcut mama fără noroc”!:)))…zicea Zița lui Caragiale…așa zic și eu:)
ApreciazăApreciază
schtiel a spus:
noroc ? ce-ai aia ?! 😆 ca eu n-am vazut sau auzit …
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
Viata, Andre-Otti, e o rama de tablou, cu-o pansa prinsa-n cuite ruginite. Tuburi de culori „tempera” nedefinite, stau asezate pe masa, langa pensule neatinse inca. Viata, oare tu ce vei picta? Sa spui ca-i prea mult rosu si negru apasat, e simplu, cand nu te-ai ostenit si n-ai pictat. Viata, e-o panza… n-o poti corecta. Mediocra-i doar privirea, ma uit spre tine si tu nu esti chiar asa. Esti mult mai ampla, esti chiar o stea. Triste-s culorile ce cred ca ele trebuie sa redea imaginea. Oare, tu Andre, de ce privesti culori independente, si stai aproape, da?
Vino aici sa te privesti, esti mult mai mult, unde dai, si ce pictura „crapa”. Scuze, hihi, am uitat sa lipesc -Otti, la Andre. 🙂
ApreciazăApreciază
alexbodoli a spus:
Dacă ţi-ai dat seama că ceva nu e în regulă eşti pe drumul cel bun. Alergăm după atâtea nimicuri, suntem prinşi într-un cerc vicios, ne pierdem pe noi înşine devenind nişte maşinării programate să facă zilnic aceleaşi activităţi banale. Am devenit tot mai inteligenţi, însă mai puţin înţelepţi. Unde e fericirea noastră?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…unde e???…apăi eu nici liniștea nu mi-o mai găsesc darămite împlinirea!…și nu mai am nicio explicație logică și niciun motiv să mai fac asta!
ApreciazăApreciază
Alexandru Dan a spus:
Stii ceva? Eu nu cred….
mai ales, daca spui astea, inseamna ca mai ai mult de tot pana cand sa fii invinsa!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…nu mă las, e clar!…doar că acest „mult” se tot face „puțin”…pentru că în ritmul ăsta, timpul s-a contractat enorm!…mai am timp???…știu și eu???…mai am!:)
ApreciazăApreciază
buceginatura2000 a spus:
Iti multumesc mai intai pentru ca ne-ai impartasit gandurile tale. Nici nu imi inchipuiam ca ai fi altfel, chiar daca abia acum ai spus mai multe despre tine. Eu te aprob in tot ceea ce ai facut, pentru ca nici eu nu am ascultat de altii, si eu vroiam multe, inclusiv sa scormon pamantul. O fac si acum prin anumite locuri. Intr-adevar te-ai risipit, asa imi spune mie o doamna pe blogul meu-sa nu ma risipesc, ai vrut sa faci de toate, ai cautat sa stii cat mai multe, unele chiar nu folosesc. Am descoperit ca am facut niste scoli de turism putin utile, mereu parca imi descopeream alte vocatii…pana m-am prins ca de fapt nu imi place sa traiesc in lumea aceasta, dupa mine plina de mizerii. Dar cum alta nu putem crea ramane sa ne adaptam…fara a uita ca in sinea noastra, suntem altfel. Important este sa nu uitam de noi, micile lucruri, ale noastre, din noi, reprezinta echilibrul…indiferent cati prieteni am avea, de fapt suntem singuri, nimeni nu ne poate sti mai bine decat noi insine! De cate ori am cautat prin amintiri, am fost putin zapacit, cateva zile…cred ca mai bine iti iei cateva zile libere si mergi pe undeva. Sa vezi altceva, sa iesi din rutina zilnica…
Sper sa nu fie cu suparare cele scrise!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
cum să mă supăr?????…..niciodată!!!!
știi??..nu sunt nemulțumită de mine și de ceea ce am ales…din contră! Am făcut multe la viața mea, am jucat teatru, am făcut film, am lucrat in televiziune, am facut radio…absolut toate mi-au fost de un real folos in tot ceea ce am facut dupa!…
Avantajul meu este ca reusesc sa vad de fiecare data ceva bun in orice chestie, in orice lucru, in orice situatie. Reusesc sa ma bucur in fiecare zi de cate ceva! Cred ca astea ma tin in viata dar ca si tine…cand dau cu nasul de amintiri sunt dintr-o data bulversata …sau mai degraba colpesita, daca vrei! ..nu ma tine mult:)
iti multumesc mult ca mi-ai scris si ca ai impartasit cu mine:)
ApreciazăApreciază
almanahe a spus:
🙂 Nu te-mpiedica de dece-uri, mai ales de dece-ul ăsta! încotro-urile sunt pe lângă noi şi merg cuminţi pe lângă ceea ce-am ales deja sau ce ne-a ales, cum vrei s-o iei…eu am dat la actorie la 33 de ani, după ce în prealabil am fost actor cu studii medii, angajată la teatru mai bine de 8 ani; am terminat la 36 de ani, m-am reîntors în oraşul meu fără s-o gândesc; gândul s-a strecurat pe nesimţite; habar n-aveam ce-o să fac, ce urmează…apoi o prietenă mi-a zis că am voce bună de radio, şi mi-a propus să lucrez în radio-ul ei…am stat un an, fără să ştiu dacă voi rămâne, dacă voi pleca, prestând pentru Matinal; a fost interesant, dar nu definitv, simţeam…apoi am plecat într-o zi, fără să anunţ…nu mai era de stat, n-am mai simţit; din nou fără niciun drum clar…acum doi ani, un prieten s-a întors din Praga, lucrase la un teatru acolo şi ne-am gândit să punem „Tinereţe fără bătrâneţe…” Ne-am retras la el la ţară şi am început să construim păpuşile, elementele de decor etc(ştii ce presupune!). Odată reîntorşi mai rămânea să găsim locaţia. Am ales Casa de Cultură. Acolo ni s-a propus să punem bazele unui atelier de teatru şi aşa mi-am făcut pfa…N-am mai pus „Tinereţe…”, dar, acest atelier înseamnă tinereţe, căci lucrăm cu oameni de la 4 ani în sus; o doamnă de 40 de ani a venit şi ea la curs împreună cu fiica ei; fiică-sa a renunţat, ea joacă cu noi acum; am un an jumătate de când fac asta; între timp se mai naşte câte un specatcol; în plus, în fiecare an aici e o stagiune teatrală a elevilor, de care mă ocup un pic altfel, retrăgându-mă în partea aceea de organizare şi în juriu; de anul ăsta am încercat să cooptăm şi şcolile generale, înainte participând până acum doar liceele; sunt pe picioarele mele, cum s-ar zice. Am vrut asta? Nu! Sunt de foarte multe ori contabilă si mă scoate din sărite, mizerii multe, dar…sunt pregătită cumva pentru drum; am tot ce-i trebuie unui călător:
-răbdare
-ochi
-puterea de-a-ndura colbul drumului
Nu cred că-ţi lipsesc!
Fireşte că mai sunt şi rătăciri, căci nu există o hartă a deciziilor, care să ne scoată la liman pe drumul cel mai scurt sau turnat cu asfalt, ca drumul să fie silenţios.
Visez încă la ziua când voi realiza că toate astea contează; deocamdată doar semne…semnale slabe…merg însă mai departe; eu când aveam 4-5 ani ştiam că o să fiu actriţă; asta voiam, asta sunt; mai mult ori mai puţin…am încotro-urile cu mine, cum ziceam mai sus…din când în când fac dreapta sau stânga, după caz; şi, cel mai important, am grijă să mă odihnesc, ceea ce-ţi recomand.
Sunt foarte multe de zis, ştiu…nu încap într-un comentariu, nici măcar într-o postare; în plus, nu ştiu cât o să te ajute acest comentariu lung, nici nu era asta intenţia, căci experienţele-s diferite, experimentul e altfel…dar mi-ai amintit de mine zilele trecute, când îi spuneam colegului meu că-mi vine să vomit de-atâta teatru, că vreau o pauză; mi-am luat-o…acum o iau de la capăt. 🙂
Scuze că m-am lungit, sper să ai răbdarea să citeşti…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
parca te-ai cuibarit in mintea mea, draga mea draga!…parca locuiesti in sufletul meu!!!…am citit si recitit si recitit comentariul tau…ce parcurs ai avut si tu!!!..diferenta este ca tu ai ramas in lumea ta, poate ceva mai la stanga, poate ceva mai la dreapta dar zona a ramas aceeasi!…in cea pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna…eu mi-am dorit relativ putine si mi s-au intamplat multe…multe si de altfel, experiente frumoase!…unele le-am luat asa cum au venit, altele mi le-am adus eu in zona mea de confort si de placere, unele le-am ignorat!
…cred ca oboseala m-a „culcat”…asta este sigur!…stiu ca am nevoie de o pauza pe care din pacate, am tot amanat-o pentru ca nu am avut cum altfel!..
am mai trecut prin asta…e un soi de criza tampita care ma mai loveste din cand in cand…de fiecare data gasesc resurse sa nu raman cu gustul amar!..de fiecare data gasesc refugiu in lucrurile care imi plac si slava domnului ca sunt multe! ..printre picaturi si tot fac cate ceva pentru mine…doar pentru mine!
…conteaza enorm pentru mine ca mi-ai impartasit atat de multe despre tine…avem atat de multe in comun!!! iti multumesc mult!
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
Am stat si-am ascultat cu atentie fiece cuvintele englezesc din http://www.youtube.com/watch?v=Mus0XbaGx0M
ApreciazăApreciază
Teo Negură a spus:
În ziua-n care răsăritul de soare o să ajungă să-ţi pară numai un bliţ, opreşte-te să te-ntrebi dacă n-ajunge, dacă n-ai alergat, totuşi, prea mult…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
stiu, Teo!…din fericire sunt departe de a ajunge acolo!…stii???…eu nu alerg de nebuna din considerente materiale ( exceptand strictul!), asta ar fi fost groaznic…mai bine mor in chinurile saraciei decat sa mor alergand dupa bani!!!!..nici pe departe…problema mea, in ultima vreme a fost sa pot spune NU…asta m-a facut de fiecare data sa ma rup si sa ma impart in o mie de locuri pentru o mie de persoane…de prea multa vreme eu am uitat de mine…vin zile din acestea in care ma lovesc cu capul de pragul de sus si-mi spun: hmmm, mai sunt si eu pe-aici????… gasirea echilibrului in toate reprezinta pentru mine un mare mister…inca!…dar il gasesc eu! sunt atat de sigura de asta!!!!…
ApreciazăApreciază
Mădă` a spus:
Stiu sentimentul cand deschizi dulapul cu amintiri. Mi se pare ca pana si mirosul e diferit la el.. Si doare al dracului de tare sa-ti vezi visele din copilarie, care nu s-au implinit.. Sfatul meu e sa faci o schimbare, pleaca intr-o excursie, schimba decorul.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mădă….se pare că toți stim deja cum „miros” amintirile astea….schimbarea trebuie sa o fac mai degraba in privinta ritmului si al timpului petrecut prea mult in folosul altora si din pacate, in detrimentul meu….Deocamdata, oricat de mult mi-as dori o pauza nu o pot lua pentru ca sunt angrenata in niste proiecte din care nu pot iesi dupa bunul meu plac:(..deocamdata!…dar or sa vina si zile mai bune!…eu stiu asta!:)
ApreciazăApreciază
Daniel Onaca a spus:
De unde se vede ca si o persoana care a avut parte de impliniri cu carul poate cunoaște stării de depresie. Cât despre rutina, crezi ca este cineva care sa fi scăpat de asediul ei? La fel e si cu spectrul mediocritatii. Dintr-o anume perspectiva fiecare dintre noi se poate considera mediocru, indiferent de realizările noastre in viața.
Din toate carentele enumerate de tine, singura care intr-adevăr mi se pare reala este aceea de a fi mizat intr-atât de mult pe virtutile cerebralitatii încât ai pierdut din vedere dimensiunea trairilor. In astfel de situații, o indragostire nebuneasca are darul sa refacă echilibrul intr-o clipită.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
danielule..m-ai atins!…desi nu sunt depresiva!!!!!!…o stare trista de moment dar este departe de depresie…din fericire!!! Nu cred ca a scapat cineva de rutina, de monotonie..asta o stiu!..mediocritate?..nu stiu! eu nu am avut pretentii de la mine ca am sa fiu vreun exeget..n-am vrut sa fiu atat de buna in ceva anume..eu am vrut sa stiu din toate cele ce mi-au placut…asta a dus oarecum la mediocritate, evident!
un mare DA pentru ca o data cu varsta cat si cu activitatea mea am devenit insuportabil de cerebrala, de atenta, de ingradita,de amabila, de diplomata, de limitata…mi-am înfrânat pornirile, mi-am taiat din aripi, din emotii…mi-am inchis jocurile si pornirile ludice, mi-am dezumflat baloanele si mi-am pus ursuletii de pluș intr-un geamantan și l-am urcat în pod!
….sa ma indragostesc????…ei, da!…n-am spus, dar singura constanta din viata mea din ultimii 15 ani este acelasi om care imi este alaturi parca de-o vesnicie!…relatia noastra de atatia ani a scapat nealterata in tăvălugul ăsta!!!!…aici am fost cat se poate de consecventa!!!!!..nu spun ca este ca in prima zi dar nici departe nu este!…ma intreb…aici cum am reusit sa pastrez tot echilibrul?????:)))
ApreciazăApreciază
ultimulunicorn a spus:
nu as fi crezut ca avem atatea in comun… incepand cu visul din copilarie de a fi arheolog, Academia de Arta – Design, eu am picat de doua ori – asa ca mi-am bagat picioru’ si am dat la Drept. l-am terminat, dar doar atat…
Inca ma caut. Habar n-am ce o sa gasesc, sper sa nu ma trezesc prea tarziu…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…nu ma asteptam sa avem atatea in comun!…eu sunt sigura ca nu este prea tarziu sa te regasesti pe undeva…nici una dintre noi nu suntem o cauza pierduta!!!! Nuuuu!!!…doar ca navele noastre au deviat de la traseu si pana ne reorientam sa trecem pe cursul bun mai dureaza un pic!:)
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
🙂 Eu am devenit devorator de comentarii. Chiar imi place sa zabovesc aici, intrucat, desi nu mai vad bine de oboseala, vad si doua monitoare ce redau acelasi blog, ma delectez spatial, in calatoria cu nava ta, Andre-Otti. Devieri de la ce am crezut noi ca e foaie de parcurs, avem cu totii, dar miscare-n univers, cu totii stim ca e. Nu mai avem unde sa ne intoarcem, dar, chiar si de s-o mai putea, ai vrea sa mergi acolo, la ultima alegere gresita, si sa fii ce nu ai fost atunci candva? Ce esti acum e ceea ce ai devenit „gresind”. Eu stiu putin, sunt „mediocru” si spun, esti minunata!
ApreciazăApreciază
VreauUltimulLoc a spus:
simti genunchiul pe piept, nu uita sa respiri.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
da….e esential sa nu uit!…metoda ta ( impartasita deja!:) e buna si functioneaza..si iti multumesc !!!!…ma ridic, ma scutur si merg mai departe!
:*:*:*:*
ApreciazăApreciază
Un_calator a spus:
Ramai aceeasi … si nu ! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nțțțț…de ce mă bagi tu în ceață?…să vii să-mi spui călătorule cum preferi…aceeași sau nu????:)
ApreciazăApreciază
nepayus a spus:
se pare ca nu e om sa nu se piarda pe drum… daca alergi dupa vise asta nu inseamna ca alergi dupa nimicuri…in viata trebuie sa alegi manusa care ti se potriveste cel mai bine,si nu poti fi sigur ca e cea potrivita pana nu incerci… dar nu poti incerca chiar totul daca nu crezi ca esti destul de puternic, nu cred ca „eu unu macar am incercat” are vre-o valoare reusita e singura liniste, sigurul sentiment sincer de implinire. eu cand eram mic imi doream sa fiu scriitor sau pictor in timp ce alti-si doreau sa fie fotbaliti sau eu mai stiu ce…am citit cel mai iubit dintre pamanteni in clasa 7 si intra 8a am incaput sa citesc sade (era ceva foarte diferit pentru varsta aia cred ca in timpurile alea atragea pe orcine mai mic sau mai mare)sau stephen king…dar se pare ca viata te intoarce la 180 pentru un moment de neatentie…nici nu trebuie mai mult sa te pierzi …restul e tragedie … cand e liniste alergam dupa basul ala care ne sparge timpanele constienti ca la final tot linistea o dorim…intotdeauna o sa spunem ca era mai bine daca as fi sau n-as fi…
o seara placuta mi-a placut foarte mult articolul tau!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
iti multumesc ca ai venit la mine:)…se pare ca toti deraiem din cand in cand!!!…unii deviaza mai mult, altii mai putin dar nimic si nimeni nu ne fereste de asta…n-am suferit niciodata de autosuficiența si faptul ca am ales sa fac atatea nu reprezinta vreun handicap ci din contra…m-a inmulțit, m-a întregit, m-a definit, m-a conturat…problema mea este că m-am cam luat la întrecere cu timpul și mă bate:)…este singura competiție în care m-am aventurat fără să gândesc…am condensat mult prea multe pentru că am realizat că n-o să am timp să țin pasul cu timpul!!!…tâmpit joc, nu-i așa???…cred că e cazul să o las mai moale și să-mi iau răgaz să respir adânc, să-mi trag sufletul și să fac ordine, nu???:)
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
nu iti ating dulapul cu amintiri…
doar iti ofer unmarul meu, poate astfel iti va fi plansul mai usor…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
e moale umarul tau, stiai????:)…iti multumesc, Ovi!…ma fac eu mare! 😛
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
incantat sa stiu ca… asa il simti…
pot sa te rog… sa nu mai fumezi??? imi face rau fumul de tigara…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…am stins-o, ovi!!!…am aerisit deja!!!!.. promit că nu mai fumez în prezența ta!!!:)
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
ahhh… mercic dulcic…
cea mai pretioasa, promisiune primita, astazi…
ApreciazăApreciază
Luna patrata a spus:
Ca sa nu crape ar trebui sa nu mai dam, asta legat de titlul postarii tale…In rest, inteleg sentimentul, simtamantul, e normal sa apara uneori ca doar nu suntem roboti, dar trece…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
neeee…eu inca mai dau…daca dau aici si crapa colo asta e!…ce sa fac???…:)..glumesc, luna mea!:) stiu si eu ca trece ca nu-s la prima criza de identitate:)…deja, cu ajutorul vostru s-a disipat destul de mult!!!
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
Dar măcar ai cu tine pasiunile tale, care te salvează! Bucură-te de ele!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
asa este…le am inca!…doar ca trebuie sa le acord o importanta mai mare pentru ca ele imi aduc linistea:)…tu n-ai???
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
Ba da, câteva.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
asta e bine!!!!…mi s-a părut că văd subtext…”măcarai” și din spate răsuna nevocalizat…eu n-am:(…așa mi-a sunat!….
cele câteva se pot înmulți, știi asta, nu-i așa???:)
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
Sper să se întâmple asta…!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
dacă vrei, se întâmplă!…așa știu eu!:)
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
🙂 Încerc să mă descopăr și să mă redescopăr.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
și ai să reușești!!!!…nu știu de unde știu dar știu!
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
Îți mulțumesc!:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
și eu!…mult!:*
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
:*
ApreciazăApreciază
nexya a spus:
Hey …vrei baiate ? nu plange …hai sa mergem putin la fabrica 🙂 nu bem mult doar gustam putin 🙂 vreau sa-ti zic ca nu e timpul pierdut , ai sa te ragasesti si ai sa asezi iar amintiri peste amintiri in dulapul anilor tai 🙂 trebuie sa faci ceea ce simti sa risti si sa-ti urmezi visul exact asa cum ai facut inainte , indiferent de ceea ce credeau sau te sfatuiau altii 🙂 stii , sa zice ca in viata nu este castig fara risc , asa ca la Loto vreau si eu sa castig dar risc sa pierd acea suma modica a unui bilet 🙂 bine ca nu joc la loto dar era un exemplu 🙂 Noroc draga mea 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
noroc, draga mea!..mi-ar prinde bine o vizita la fabrica!!!..glumesc, nexya mea!!!!…nu cad eu asa usor…deja mi-a trecut datorita voua…mai am si eu momente si momente!:)…toti le avem, dupa cum vad!..nu mai spun ca problemele mele sunt minore in comparatie cu altele…ar trebui sa fiu oarbă să nu văd!!!!…
ApreciazăApreciază
beausergent a spus:
există solutiile de a doua instantă: libertatea de după asumarea constrângerilor, idealurile de după renunţare. eu aşa am trăit de când mă ştiu. eschiva…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
și funcționează???…cred că da, n-ar avea de ce nu:)…am să țin minte și dacă nu-mi iese vin la tine să-mi dai detalii!
ApreciazăApreciază
0fficial a spus:
„Am căutat tot timpul CEVA și n-am găsit mai NIMIC!!!”
🙂 Atunci fii happy! „Cine nu crede în nimic este capabil de orice.” (Victor Hugo)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Oficial, sună bine ce spui tu:)…să fiu oare capabilă de orice?????…neeeh, nu cred!!…necrezând în nimic, aș fi capabilă să dau foc parlamentului????..ce tare ar fi!:)))…glumeeesc, am dat un exemplu rupt din context:)))…sunt fericită cu ce am că nu vreau să-l mânii pe cel de sus:)..mai cade și omul, acuma na!…se mai și ridică!:)…te pup, officialule!:*
ApreciazăApreciază
0fficial a spus:
Nihilisto! 😛
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…ce rău ești, măi!!!!:)))) …nu-s dar mă tratez să nu devin:)))))))))))
ApreciazăApreciază
0fficial a spus:
:))))))))))))) Si eu care vroiam sa-ti urez „Welcome!”.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
n-am zis că și reușesc:)…ține-mă minte și când vezi că-s infectată iremediabil îmi spui scurt: „Join the club!”:)
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
Băi,voi sunteți nebuni??? Mă refer la tine, Andrușco și la Adrian, băiatul munților (sper să nu intre să citească despre cum l-am făcut eu nebun! 😀 )
Cum să fie risipiți ani ăia de ziceți voi, fraților??? Păi cum altfel ați fi ajuns ce ați ajuns și ați fi învățat ce ați învățat???
Ți-ai dat „doo pălmi”? Ți-ai revenit?
Așa, să reluăm..mai cu calm.
Deci (să încep cum nu se începe) :
1. dulapul cu amintiri e sfânt! Ăla îl cotrobăi și eu de câte ori fac curat. Stau 10 ore în dulap și două să fac curățenia prorpiu- zisă.Și mamă, ce-mi mai place!!! Iau fiecare chesiune și mă duc cu ea de mână prin trecut. Că e poză, că e scriere, că e carte… nu contează. Ce teleportare mai vrem? This is quite enough, actually!
2. Timpul de ce să-l aducem înapoi? ca să ne plictisim? Păi dacă ai avut o seară super-mega-fantastică la balul de absolvire, par example, unde a fost de vis, crezi ca ai putea să re-trăiești momentele alea din nou? A fost super-mega-fantastic pentru ca e once in a lifetime moment! Nu mai vine! Și tu stai ca prostu cu capu-n mâini și visezi la cât de mișto a fost.La ce ai mai visa altfel? La ce ai mai tânji? Cum ți-ai construi viața cu un scop în așa fel încât să mai atingi o dată momentul ăla! Vezi tu, Dumnezeu știe el de ce nu întoarce timpul. Ar fi o plictiseală teribilă pe pământ.Nu ar mai fi momente unice, toate s-ar re-trăi la infinit. Bo-ring!!!
3. Treaba cu inconsecvența și cu anii în care nu ai găsit nimic m-a determinat să urlu la tine în primul paragraf 😆 Deci ceea ce numești tu inconsecvență, se cheamă de fapt căutări, descoperiri, proprie formare,devenire. mai caută tu sinonime. Și hai să fim serioși, chiar nu ai găsit NIMIC???Ia look again! Cred că you missed something. Eu nu te cunosc decât de aici și de prea puțin timp. Dar să mor de-mi pari a om care „s-a împrăștiat”. Eu cred doar că acum ți-ai modificat puțin ținta și idealurile și ai vrea să le fi atins deja. De aceea simți astfel. Până acum nu ai vrut decât să fii liberă și să explorezi. Și asta ai făcut. Apoi te-ai trezit deodată într-o altă dimensiune (cred că asta numim noi criză existențială,nu?) și când s-a „crăpat de ziuă”nu se mai potrivesc visele de ieri cu alea de azi. Dar trebuie să le dai timp elor de azi să se formeze. Și ele se vor face mai,grase și frumoase. (Dacă nu se va întâmpla, înseamnă că ai avut dreptate și io o sa rescriu comentariul ăsta începând cu apelativul „irosito și împrăștiat-o peste tot care ești!”)
4. (ăsta e secret, să nu mai zici nimănui punctul 4 😀 ) Și eu am momentele astea de rătăcire. Și eu am spart oale și am împrăștiat cioburi de nu le mai pot aduna acum pe toate. Și eu mai înjur românește ca Zița și apoi se aprinde un bec în pod și-l văd pe Doamne-Doamne făcând cu degetul a mustrare: „bre, iar ai luat-o razna? Iar ești nemulțumită? Nu mai bine te făceam eu gâscă? Și așa numai gagagaga faci toată ziua. Dă-ți două palme și vezi că ai de lucru. Acușica se termină viața asta și ai să dai vina pe mine”. Și mă conformez, că eu nu mă pun cu Șefu’!
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
L.E: na că nu mi-a ieșit gluma lingvistică: irosi”t-o” și împrăștia„t-o” care ești!
mai bine mă las de din astea
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Doamne, Dagathoooo!!!!!!…Esti de nestăvilit!!!!…Mamăăă ce palme mi-am ars pe față!!!…ce doo pălmi???…paișpe pălmi!!!…mă, tu nu ești zdravănă la cap și pe cuvânt că parcă mi-s io dar în forma mea bună:))))!!!…păi, nu știi la ce trântă m-am luat eu dupe!!!!…șuturi în dos, pălmi pe ceafă, tras de păr!…Acum ridicat, scuturat, curățat, spălat, închis dulap!:)…mama ei de criză existențială și de identitate!…tu știi ce o să fac eu acum????….să mor dacă nu printez toate comentarile voastre ( postul meu îl țin minte:) și mi le așez în dulapul ăsta…deasupra!!!!…să dau cu nasul de ele de câte ori mai intru în el și să mi le țin în ochi până ce termen de cotrobăit că nu promit că nu mă mai paște punctul 4!…ești fabuloasă, jur! ….și spumoasă!!!!! …și nu mă pun cu Tine:))))))
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
muah!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
muah back pe ambii obrăjori:)))))))))))))
ApreciazăApreciază
ubiquus a spus:
Oho, domnita, vad necaz mare la ceas de seara. Dar nimic fatal.
Fiind patit in trecut, am invatat sa ma tin departe de putul amaraciunii. Asa ca n-o sa ma vezi presarandu-ti sare lacrimala pe vreo rana, pentru ca (stii si tu ca) nu e benefic pentru nimeni. Eu aleg sa privesc la oglindirea soarelui in galeata cu amar, si cautandu-ti un zambet iti atrag atentia ca: e bine ca ai ajuns sa organizezi evenimente si nu lasi evenimentele sa te organizeze pe tine. Word:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, domnul meu!…te așteptam la ceas de seară, călare pe un cal alb cu o găleată de amar și apoi să stăm amândoi cuminți până la răsăritul soarelui ca să avem ce oglindi în ea:)….ai venit fără cal și fără găleată! ..și-afară plouă, nu-i soare încă:) dar nu-i nimic, nimic fatal!….mi-ai „furat” un zâmbet ( deloc știrb, ci unul plin!:)
…încă dau din aripile alea de vultur, tu ce crezi????…nu dau prea bine că mi-e o aripă cam ciufulită!!!:)…stai să mă vezi mâine!..mi-am luat pene noi și sunt în service, în curs de montare:)
….nu las evenimentele să mă organizeze pe mine!!!…în momentul în care se schimbă raportul mă declar falimentară și-mi cer singură lichidarea! subit și irevocabil!
ApreciazăApreciază
Marius Bota a spus:
Dupa cele cititte, as putea spune ca m-ai facut partas la un crampei din viata ta, una frumoasa, pentru ca ai descris-o foarte frumos, dar una trista pentru ca se pare nu esti implinita. Cred ca, monotonia e moartea sigura dar lunga a fiecarui lucru, sper sa redescoperi farmecul vietii, oriunde ar fi!! Si sper sa redescoperim viata din belsug, dincolo de monotonia fiecarei zile pe care o traim! Capul sus!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
marius, te-am prins!…acum știi prea multe despre mine și va trebui să mă suporți….glumesc!..dar va trebui să te omor că totuși știi prea multe!!! …iar glumesc!!!…mi-ești drag, d-aia glumesc mereu cu tine!:)…
…din fericire, încă nu am ajuns acolo unde să nu mai reușesc să mă mai bucur de ceva!…nici nu sunt dezamăgită de mine sau de ceea mi se întâmplă!…încă am resurse să mă remontez pentru că așa am fost întotdeauna!…încă am timp să experimentez, să încerc lucruri noi, să descopăr…deja mi-am două palme peste ceafă și m-am urnit!…nu-s făcută să cad lată și când am și oameni frumoși ca voi în jurul meu, familia și prietenii mei de-o viață, n-am cum să nu văd rezolvare!
…îți mulțumesc că te-ai „lăsat” părtaș:)…
ApreciazăApreciază
Marius Bota a spus:
Omul bun cade de sapte ori si se ridica de opt, spune un proverb japonez ( iarasi japonez). Ma bucur ca iti sunt drag, ca si tu imi esti , chiar daca eu nu ti-as fi fost!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
n-ai cum, marius să nu-mi fii drag!!!..doar cu tine îmi migdalez ochii în stil japonez și mănânc orez cu bețișoare!!!…și iar au dreptate japonezii ăștia!!!…io-s la a doua căzătură, deci mai am!:) ti pup cu drag ca să-ți intre în cap că mi-ești drag!!
ApreciazăApreciază
Silving a spus:
Eu n-am prea intrat des pe aici pe la tine,da’ acum am fost surprinsa placut.Mi-a placut articolul,personal,direct, face click.Pentru ca ai spus pe nume lucrurilor cu care multi se confrunta sau se identifica.Vine o perioada cand te uiti in urma,in prezent si inainte si constati daca viata e cum ai vrut sa fie pana acum ori ba. Da’ cel putin la tine,care zici ca esti Leu,nu-mi fac multe griji,intr-un fel sau altul intorci tu lucrurile cum vrei tu.Si-apoi,daca nu incerci o situatie,n-ai de unde stii daca iti place sau nu,daca e cazul de atceva.Si ai viata in fata ,oricand poti continua sau poti face altceva.Desi am senzatia ca natura umana prin definitie e nemultumita, gasesti oricand alt motiv de insatisfactie,cred,sau alt vis.Ceea ce e bine,daca e un vis frumos,ca te ambitioneaza sa mai faci un pas.
eu nici macar n-am dulap cu amintiri,le tin in cap 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
îți mulțumesc silving!:)…mă bucur mult că mi-ai împărtășit opinia ta…acum nici eu nu sunt departe de ea!:)…nu că sunt Leu ci doar pentru că așa îmi este firea! cu siguranță găsesc portițe de scăpare:)….întotdeauna o fac și culmea, mai mereu le găsesc deschise!
ApreciazăApreciază
paradisblonzesc a spus:
leoaica mea draga….sa stii ca mi ai smuls o lacrima…ce sa ti zic eu tie decat sa incerci sa ti traiesti viata. nu esti deloc prinsa in mediocritate si rutina….cel putin nu asta cred eu. esti o fiinta minunata si sunt sigura ca vei mai adauga multe chestii in acel dulap. daca as fi fost acum langa tine te as fi strans in brate puternic. uite…vezi..parca te am simtit…de asta ti am si trimit o vedere din florida. pser sa ti placa. te pup cu mare mare drag, si stii tu cum zicem noi „ti pup di nu ti vezi”
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
tocmai iti scriam pe FB ca si eu vreau sa-ti trimit ceva si sper sa te bucure…doar ca abia luni o sa ajung sa-l pun:)))))…o sa vezi tu!!!!….e din tot sufletul meu doar pentru sufletul tau!!!!
….iti multumesc asa de mult ca te gandesti la mine si ca mereu gasesti sa-mi spui lucuri din suflet pe care le simt ca atare…te iubesc atat de mult ca mi se taie respiratia si abia astept sa ne strangem in brate tare, tare si sa uitam de tot:)
ApreciazăApreciază
paradisblonzesc a spus:
multumesc mult :*:*:* sigur o sa mi placa!
sa stii ca starile astea sunt normale. ne slefuiesc si ne ajuta sa dam tot ce este mai bun din noi. articolul tau a avut o incarcatura emotionala puternica…ti am simtit starea desi sunt departe. sa ai grija de tine…daca vrei..facem schimb…iti dau viata mea de blonda zbuciunata si fara sens :)) ti pup di nu ti vezi si te iubesc mult :*:*:*:*MULT!!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
🙂 …dacă aș ști că ne ajută pe-amândouă aș face schimb cu tine!!!!…dar nu ne-om îneca noi amarul când ne-om vedea???:))))…o să uităm de toate și de tot…inclusiv de noi:)….
ApreciazăApreciază
paradisblonzesc a spus:
ohh dar la asta ma pricep cel mai bine.
hmmm eu si leoaica mea pe valea regilor…bere..narghilea…yummmy yummy 😀 :*:*:*:* ti pup di nu ti vezi
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
și eu iubita mea!!!!…să ai grijă de tine, te roooog!!!!! :*:*:*:*:*
ApreciazăApreciază
Pingback: Despre curaj, uși și timp « BLOG D'AGATHA
Geanina Pruteanu a spus:
Cateodata cand simti ca alergi prea repede si iti scapa ceva, e bine sa te opresti din alergat sa vezi ce se intampla cu tine. Cu totii trecem prin astfel de momente. Dar ele vin si trec! Succes!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…exact asta am facut, geanina!!…m-am oprit un pic din alergatura asta!…trăgându-mi sufletul preț de-o clipă ( cu ocazia Paștelui că altminteri nu mă opream!:) mi-am dat seama ca trebuie neapărat sa mai reduc acceleratia si sa mai apas si frâna!:)…acum sunt ușor în slow-motion dar presimt că nu pot rămâne prea mult căci proiectele în care sunt angrenată mă vor sili să măresc pasul iar:(…
îți mulțumesc mult că te-ai oprit o clipă pe la mine:) te îmbrățișez cu drag!
ApreciazăApreciază
Geanina Pruteanu a spus:
Tu stii mai bine care iti sunt prioritatile. Important este sa te simti tu bine cu tot ceea ce faci.
Cu drag. Te imbratisez si eu. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Treceți și pe la ei (11) | Cronicile Ancuţei
Dana a spus:
Toti imbatranim odata si odata …
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
adevărat!…deși eu n-aș permite:))))…
ApreciazăApreciază
Hapi a spus:
Andreotti… e de departe cel mai trist si cel mai sincer post al tau. Cel putin asa il percep eu
As vrea sa-ti spun ca pana la urma ai implinit un vis, un vis al tau si c-ar trebui sa ai grija de el asa rutinat cum e, dar nu pot sa-ti spun asta pentru ca stiu cum se simt lucrurile atunci cand te atinge nesiguranta, rutina, teama ca te-ai oprit inainte de-a face pasul care ar putea sa te faca mai fericita
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
hapi, iar te-am gasit in spam:(…acum te-am vazut!….
…sa nu te indoiesti nici de tristete si nici de sinceritate:)….vin momente dintr-acestea in viata fiecaruia…pe mine ma tot incearca de la o vreme incoace!..dar nu ma las…am sa gasesc resurse si solutii sa pastrez si ce am dar si sa gasesc ceea ce se pare ca imi lipseste!
ApreciazăApreciază
Hapi a spus:
Sigur c-o sa gasesti pentru esti probabil o persoana optimista , deschisa.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
mulțumesc, hapi!…:*
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
ce viaţă tre să fie la birou, acolo! stiksuri, covrigei…cafea şi ţigări…amintirile mă chinuiesc…din păcate!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
zici, tu????…te-aș invita in oricare zi la birou de luni până duminică și-apoi să-mi spui cum ți s-a părut!:)..și te pun la muncă, nu te chem în vizită ca musafir:)
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
crezi că…nu mi-ar surâde un astfel de job… dar odată ce am plecat din brăila n-am mai avut parte de office jobs!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nu-ți ofer un job ci doar o opurtunitate de a-ți schimba părerea despre ce viață de boieri e pe aici, prin firmă!:)))
…. am organizat atât de multe evenimente în Brăila că le-am pierdut șirul:)
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
ha!? deci…am încă rumeguş în gingii de la creioanele pe care le-am rumegat, de nervi, stress sau foame. ştiu cum e… ce evenimente?
ApreciazăApreciază
GogGuigou a spus:
as fi vrut sa las si eu un comentariu…dar cred ca s-a spus tot ce se putea spune…recunosc mi-e lene sa citesc toate comentariile…asa ca nu am sa spun nimic. O zi buna!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…n-are nimic!…nu cred că trebuie să faci nimic din ceea ce nu ai chef!:)))) chiar s-au spus mai multe decât mă așteptam!
să ai și tu o zi frumoasă!!!
ApreciazăApreciază
slowaholic a spus:
Bine te-am gasit! 🙂
Ooo, cat de cunoscut imi suna ce spui… Starea asta cred ca ne cuprinde pe multi dintre noi la un moment dat. Postarea asta si freamatul care te-a dus la ea sunt primul pas. Apoi, mai tarziu, va urma probabil acceptarea lucrurilor pe care nu le poti schimba. Fara regrete, ca nu mai au rost. Bucura-te de ziua de azi si alege intelept pentru maine, ca sa te regasesti pe tine insati. Fara teama. 🙂
Cand ai timp, iti recomand filmul de mai jos (dureaza cam 2 ore). Eu l-am vazut intr-un moment asemanator cu cel descris de tine. Mi-a facut foarte mult bine. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
bine ai venit pe la mine!…îți mulțumesc pentru că te-ai oprit să-mi împărtășești părerea ta și pentru filmul pe care cu siguranță îl voi căuta!…sper să ne revedem pe aici și pe la tine!!!
ApreciazăApreciază
slowaholic a spus:
🙂 Cu drag. Il poti vedea pe tot la linkul pe care ti l-am trimis. Are inclusiv subtitrare in limba romana. Ramane doar sa-ti rezervi timpul necesar. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…am văzut imediat ce am dat drumul la comentariu si am pornit filmuletul:)…l-am salvat in favorite in asteptarea unui moment de respiro ce intarzie sa apara!:)
ApreciazăApreciază
arhitectul a spus:
Mulțumesc pentru poarta deschisă-n nor.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ai avut rabdarea…Stii? Ma gandesc ca a trecut aproape un an de cand am scris asta. Si nu s-a intamplat nimic altceva. Doar ca langa cei 8 ani dusi, l-am adaugat pe-al noualea. Nu e corect!!!
Iti las poarta deschisa oricand…si de vei gasi vreodata una inchisa…uita-te bine, peste tot. Iti voi lasa o cheie 🙂
ApreciazăApreciază
arhitectul a spus:
Mă joc cu cheile acum, Andree.
Răbdarea aceea numită surprindere nu-și mai rabdă numele și își acordează încântările așezate cândva în lăzi de răchită.
Eu nu mai număr anii, îi tot scutur de una, de alta, chiar dacă socoteală tot mie îmi cer, ca și tine. Doar că în alt loc, altfel, cu alt glas. Dar dacă al tău e al nouălea an, e cel bun! Acum stă să se-ntâmple! E frate cu norul!
Am împăturit promisiunea cu cheia și am așezat-o în scrinul de palisandru.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ai găsit cheile lăsate!!
Sper să ai dreptate. Poate nu întâmplător s-a adăugat cel de-al nouălea an…Se leagă! Nouă îmi e cifra magică. Poate că am să mă (re)găsesc.
Lăzile de răchită s-au transformat într-un scrin de palisandru…
ApreciazăApreciază
arhitectul a spus:
Nu. Lăzile de răchită nu se transformă. Am înțeles asta cu multă vreme în urmă, când a bătut primul vânt de schimbare prin împletiturile lor. Rămân lăzi de răchită.
Scrinul e altul.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa mă gândeam și eu. N-am avut curajul semnului de întrebare…dar totuși așteptam răspunsul acesta!
ApreciazăApreciază
arhitectul a spus:
Lăzile-de-Răchită sunt un teritoriu mitic. Știu că înțelegi asta, am aflat.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Tu ai aflat (prea)multe.
ApreciazăApreciază
arhitectul a spus:
Ți-am spus să ascunzi cheile bine, tu le pui sub preș. 🙂 Sau la cutia de scrisori….
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Le-am pus exact acolo unde știam că ai să cauți. 🙂
ApreciazăApreciază