Etichete

, , ,

Ei, da! Puțini știu că desenez și eu (adică nimeni!) dar zău, nu e important! Important este că mai găsesc ceva timp să mâzgâlesc pe ici, pe colo, ce apuc, pe ce apuc.

De egzemplu azi. O zi măreață, o zi bifată cu inimioare, ursuleți de pluș, cu floricele, cu dantele, cu pupături multe pe gură (pentru unii) sau cu melci, scoici, draci, laci, maci, gândaci (pentru alții).

În spiritul acestei zile m-am manifestat atât cât am putut eu de artistic.

Așadar, acest minunat halooouin al meu, propun o natură moartă cu dovleci mici și delicați, deloc colorați, încă vii și ne-smășuiți în capul nimănui sau în tava mamii mele.

Apoi, cretele mele colorate au zbârnâit în oranjadă și și-au frecat căpșorul fragil peste nește portocale mirate ca Sfântul Așteaptă, pe care eu îl îndrăgesc foarte tare și pe care îl sărbătoresc cu pioșenie aproape în fiecare zi – adică îi aduc ofrande sub formă de freșuri!

Apoi, într-o frenezie ieșită din comun, cretele mele s-au gălbejit brusc, așternându-se peste nește lămâi, numa’ vreo 4 la număr pentru că am uitat să vă spun… mi s-a aplecat puțin de la atâta turtă dulce, bomboane Merci, inimioare Milka și de la ursulețul meu de pluș prins cu lăbuța în borcanul cu miere.

P.S. – Ca de obicei, pamfletez pe margini! De fapt, vroiam să mă dau mare că știu și eu să desenez și pentru că trebuia să vă egzplic cumva (dacă nu se înțelege mâzgâlitura!) că ăia-s dovleci, că alea-s portocale și că alea-s lămâi – atât avui în casă, atât am putut să mă manifestez!

Hepi Haloouin dă Valentain dei!

Anunțuri