Mă știai, m-ai vrut și m-ai avut atunci când m-ai strigat pe nume urlând din ventriculul stâng, cel mai îndepărtat și rotund. Dar, mai ales, atunci când ai dat de gustul de fier al sângelui din pocal și l-ai băut ca pe-un vin deși știai că erupe din tine, din carne și țesut necrozat, țâșnindu-ți din vine de dorul de mine.
În fiecare gând imund și-n fiecare vis geros te-ai învelit cu mine.
Te-ai scufundat adânc și moale în vidul amniotic al uitării de sine
și te-ai hrănit cu sete oarbă din caldele-mi enzime,
iubindu-mă atât de vârtos
de-a secat și lumina în mine.
Alergându-ți nebună prin vene,
m-ai răstignit în ventriculul drept și m-ai zidit în sept,
de teamă să nu mă pierzi, între două secunde,
și ca la fiecare chemare
să-ți fiu vie ofrandă pe altarele-ți verzi și fecunde,
în care descătușarea ți-e singura rugă.
Mă cauți în toate și mă iubești-ntruna,
într-o singură noapte,
sorbind molatic din coapsele-mi fine,
tainul dorit plin de morfine,
agonizând spre dimineață ca zeii-mbuibați
de-atâta ambrozie, de-atâta nectar,
că până și eu uit de mine amintindu-mă-n tine
și nu știu ce dracului-mi faci
de curge atâta albastru din mine.
♠♠♠♠♠♠♠♠♠♠
Hai, dă-i play tangoului ăsta, ascultă-l și privește-l. Acum citește iar.
slowaholic a spus:
Pfuai! Ce cald e aici! Ualeu!!!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
De unde, Ancuțo! E frig, e ger, e gheață și e albastru rău 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
slowaholic a spus:
Eeeeei. Culoarea stă în ochii privitorului. 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Nah, nu am ochi albaștri, știu sigur că ai mei sunt negri 😛
ApreciazăApreciază
kenzaurbo a spus:
e cald rau, fierbinte chiar si , desi ne-ai indemnat sa dam play tangoului si sa recitim, ma incearca reticenta, de oama civilizata, de parca as fi dat peste o scena intima de amor cam navalnic, exhibat sub un desen artistic care nu promitea un astfel de deSmat( des, ca mi s-a parut ca se repeta in bucla 😛 ), si am devenit exoftalmica.
toate cuvintele compuse cu ‘ex’ ale superlativului le meriti, da’de ce albastru? sangele daca are fier, e rosu, mey :), iar textul tau are nuanta purpurie, fara niciun dubiu, indiferent ce dracului ti-ar face cineva.
Dear, ca sa scrii asa ceva, e nevoie doar de talent sau e musai sa traiesti emotia , in fiecare atriu si apoi , pulsand-o in ventriculi, o arunci in circulatia care-ti hraneste fiecare celula a corpului , pana la ultimul neuron? ca sa stiu de ce nu-mi iese si mie… 🙂
am vz si filmu’: surprinzator de bine a jucat Salma.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
De ce albastru? De sânge albastru nu ai auzit? Sunt de viță nobilă, dear 🙂
Kenzo, ca să scrii așa, trebuie doar să te inspire o melodie. În cazul ăsta, Alcoba Azul. Mi-a plăcut tangoul, mi-a plăcut scena. Am ascultat textul și mi-am imaginat o poveste… apoi, desenul și cuvântul, s-au cerut singure pe hârtie. Eu de atât am avut nevoie. În muzică găsesc mereu inspirație. La fel în anumite fotografii. Ceea ce scriu și desenez, sunt complet rupte de realitatea mea.
ApreciazăApreciază
kenzaurbo a spus:
de vita nobila, dear, da’ sangele tau precis e rosu, un rosu de ma dor ochii. 🙂
schita e Medusa, deci… o muritoare care nu doar ca nu mai sperie barbatii ( ii mai impietreste? 🙂 ), dar desfide orice incercare a unora de a-i cataloga un gest drept pacat, atunci cand e sincer, plecat din sept, ca sa te citez.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Nah, sângele meu e de-un albastru de-a dreptul obraznic!! 😛
Medusa dezpietrește acum, întoarce mitul.
ApreciazăApreciază
ultimulunicorn a spus:
pe mine m-ai convins… te iau la mine pe blog, desenului albastru i-ar sta bine cu mine asa ca nici nu mai cer voie.
consider-o rapirea din seRai 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
A ta sunt, Unicoarno!
Ia, mă… ia-mă toată și fă ce vrei! La tine mă simt ca acasă oricum 😉
ApreciazăApreciază
ultimulunicorn a spus:
perfect, ca deja te-am instalat stapana peste ziua de ieri – de dragobete unicornul fura de la fete :*
bine ai poposit la mine si ma bucur ca ti-e bine!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mereu mi-a fost bine la tine, știi asta 😉
ApreciazăApreciază
Pingback: fur de la fete :P | Ultimulunicorn's Blog
sweet & salty... psihologul de serviciu a spus:
hot, hot, hot… Dragobete inspirațional? :)))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Muzică, de unde atâta Dragobete? Am aflat că-i Dragobetele cam la o oră după ce am publicat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drugwash a spus:
Medusa – pîrjol şi înec deopotrivă, în privire, vibraţia perfectă ce pironeşte muritorii…!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Medusa, da, singura muritoare și gorgonă prin excelență! Am încercat o schimbare de paradigmă, dacă vrei…am răsturnat mitul! Aici nu mai există teama bărbaților împotriva energiilor sexuale demonice ale femeii. Aici gorgona mea e una „folosită” și încă și mai temătoare :))
M-am jucat, Dragoș, pe muzică și cu simboluri 😉
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Jucăuşă ai fost dintotdeauna. nici nu te-aş vrea altfel. 😉 Stai să-mi bag o perfuzie de somn, poate văd şi eu ceva acolo printre şuviţele electriza(n)te… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
Nu am cum altfel! Joacă, joacă și iar joacă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drugwash a spus:
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
july a spus:
Acum intelegi si albastrul meu. :)))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Întotdeauna l-am înțeles, July 😉
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
plouă
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
(pentru diversitate)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
(de plictiseală)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
… doar stă să plouă
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
lapte cu nes… bun dimineața, dacă-l bei seara!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
VreauUltimulLoc a spus:
Nu stiu eu multa botanica d-asta… cu aorta si ventricolul, dar muzica n-a stricat niciodata
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
Știai că-mi place asta? Da, probabil că nu știai, îmi place Ana iar „Ate ao verao” e piesa favorită. Uite aici…
ApreciazăApreciază
Șoseta a spus:
Cred că se simte și puțin de Frida aici, ai scris cum ar fi dansat ea. Desenul vine în prelungire. Albastrul acela mă urcă pe masă cumva…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Albastrul acela e TOT. Doar ăla contează.
Iar Frida… da, e ceva din Frida asta-n mine 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ovi a spus:
ma parjolesti cu-atat albastru de alcov… incat in loc sa tip si sa disper… ma strang mai aproape si ma regasesc in preferatea-mi culoare albasta…
alcovul… albastrul… nici nu stiu ce ma fascineaza mai mult intre cele doua… poate amandoua… sau poate niciuna… ci doar tu… regasindu-te intre ele… privind mirata la parjoul din tine… sau poate din mine… abia dupa… albastrul se preface in alcov si alcovul in albastru… separandu-se intr-o impreunare perfecta… de alcov albastru…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
Albastrul ăsta obraznic poate pârjoli, nu glumă! Eu sper să pârjolească frumos și să te regăsești în albastrul alcovului…
ApreciazăApreciază
Poteci de dor a spus:
Albastru ăsta s-a lipit de sufletul meu și acolo rămâne.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
S-a lipit ca marca de scriSoare? Albastru senin să-ți fie 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
krantzro a spus:
Yo, Woman! Să nu spui că ăsta e rezultatul după vizionarea filmului cu Grey…
Nu de alta dar…I’m blue da ba dee da ba die…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Nu am citit cărțile, nu am văzut filmul și nici nu intenționez s-o fac. Nu în viața asta!
ApreciazăApreciază
krantzro a spus:
Dârză femeie! Straşnic crez!
Te vor cânta şi pe tine barzii în poemele lor… 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cânta-m-ar, că femeie ca mine, rar găsești 😉
ApreciazăApreciază
psi a spus:
data aviatoare când oi mai vrea să desenez culori, am să te pun pe tine s-o faci. am zâs!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Doamne, mâțule, bine că ai zâs „am zâs” și nu ai zâs „zât” :)))
Așa să faci 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mélanie a spus:
suave, pastelate, splendide nuante de „bleu-royal”, Leonico… doar talentu’-ti artistic si literar incontestabil le-a putut reda atât de fidel… cre’ca (si) nuantele de „bleu-Pacifique” te-ar inspira… 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Melanie! Bleu-royal-ul mă inspiră dar tare m-aș lăsa inspirată, respirată și sedusă iremediabil de un bleu-Pacifique 🙂
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Aliosa a spus:
La Multi Ani de MARTISOR ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc mult, Alioșa!
ApreciazăApreciază
Pingback: Măsor lumea de-o săptămână | Blog discutabil
Ştefania a spus:
Eşti super-talentată, Andreea şi la pictură şi la scris. Felicitări!
O primăvară frumoasă, blândă şi numai bucurii îţi doresc, Andreea! ❤ 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Ștefania! Vorbele tale frumoase mă măgulesc și mă obligă deopotrivă 🙂
Aceeași primăvară cu bucurii îți doresc și eu, să-ți fie!
ApreciazăApreciază
Cristian a spus:
Dacă „Floare albastră” a lui Eminescu spun unii că nu ar fi altceva decât un proiect erotic eşuat, ţi-e proiectul ţi-a ieşit. M-am oprit să beau apă de trei ori pentru-a putea duce textul până la capăt.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Fuji d-acilea, dom’le!… Apă? Nah, ia cu vin. Roșu să fie 😉
ApreciazăApreciază
Cristian a spus:
Ai milă, rogu-te. Vin roșu ??? Plus ceea ce-i scris acolo ? Sunt om și eu și funcționez între anumite limite. Nu merge rețeta cu „no flash and bones involved”.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ceai cu bromură nu-ți ofer 🙂 La mine se consumă fie vin, fie ceai de struguri.
ApreciazăApreciază
Renata Carageani a spus:
Am venit, am citit, am văzut, am auzit și-am tăcut, cu nodul în gât.
Totuși desenul ăla e… trec din când în când să mă uit la el, să iau o gură de aer albastru.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Renata mea, e doar o Medusă-mprăștiată cu capul, o flenduroasă, n-o vezi? Nici șerpii nu-i mai sunt ce-au fost odată, o Medusă pervertită, supusă și deloc ispititoare. Altfel, da… doar albastru ce mai e de ea :))
ApreciazăApreciază
Renata Carageani a spus:
Eeeei, lasă-te de cioace!
E-o lume-ntreagă -n capul ei. Poate chiar locul unde începe lumea. Și ochiul ăla de femeie-copil…
E un desen minunat, și tu știi asta, fiindcă altfel nu l-ai fi semnat. 🙂
Mă roade o întrebare tâmpită, genul de întrebare pe care o detest: de ce n-ai rămas pictoriță? Firește, nu aștept răspuns. Dar sunt atâția chinuiți de închipuit talent care au făcut ”carieră” în artă, stâlcind linii și volume (fiindcă nu puteau mai mult) și declarând că aia e viziunea lor.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Eh, îl semnez aici, ca să se știe sursa imaginii, fără a o mai menționa :)))
Renata, mi-ar fi plăcut un răspuns din ăla, complicat și ușor nevrotic, învăluit în mistere, metafore și alte chestii psiho-romanțate, răspuns rupt parcă din romanele mari cu destine frânte, dar, adevărul este unul pe cât de simplu, pe-atât de crunt: din prostie! Am fost nevoită (așa am crezut atunci, hăt!) să înaintez prin viață și să (supra)viețuiesc cum pot mai bine și asta a presupus muncă, muncă și iar muncă. M-am lăsat păcălită, Renata! Nu am primit niciodată nimic pe tavă și nici nu am avut prea multe. Toată viața mea, de adult, a însemnat o suită de sacrificii, mai mult sau mai puțin dureroase. Și, pentru că, odată ce m-am aventurat pe alt drum, am fost halită! Ușor, ușor, mi-am pierdut drumul înapoi către pictură și către lucrurile dragi mie. Ele mi-au rămas doar pasiuni și sunt transformate-n cârje de care mă mai sprijin atunci când viața, curvă-drăcoasă, mi-o mai dă la gioale :))
Tot o viziune am avut și eu, de căcat, aș adăuga, asupra vieții, pentru că ar fi trebuit să țin cu dinții de ceea ce mi-ar fi fost hărăzit dacă aveam ochi și încredere că pot!
ApreciazăApreciază
Renata Carageani a spus:
Hm! Mereu aceeași poveste. Vreau să zic că de la ”Toată viața mea, de adult…” și până la sfârșit, ai scris de parcă ți-aș fi dictat eu. Poate că eu aș fi adăugat ”am ales să nu risc, ca să nu pierd, fiindcă i-aș fi decepționat pe-ai mei.” sau ”și mi-a fost teamă să risc de una singură, așa că m-am prefăcut a fi ascultătoare”.
În ultimă instanță e vorba de curaj și de noroc și de răbdare.
Poate că nici nu e limpede ce spun, fiindcă mormăi cu mine însămi. Și nu știu de ce pun altora întrebări la care eu nu pot să răspund fără să-mi stric ziua.
Nu știu dacă viața e o curvă drăcoasă. La mine, memoria e o curvă selectivă care nu vrea să-mi amintească în ce moment am greșit EU, eu, eu, eu… nu cei de care depindeam în foarte tinerețe.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cred că tocmai d-asta nici nu ți-am pus aceeași întrebare, la sfârșitul mărturisirii mele, deși am fost tentată…
Ai dreptate, aș fi putut adăuga și eu selectivitatea memoriei cât și acea continuare cu „mi-a fost teamă să risc de una singură, așa că m-am prefăcut a fi ascultătoare”
E mai mult decât limpede ce spui, Renata, e ca și cum ne-am fi scris cu indigoul.
ApreciazăApreciază
StropiDeSuflet a spus:
Că tare ai mai aprins imaginaţiile pe aici! Muzică- muzică, desenul sugestiv până la cer de îmbufnată fată, dar împletitura de vorbă…o fi ea inspirată de muzică, dar este clar un ecou venit dintr-un interior mai mult sau mai puţin ascuns, conştient sau subconştient .. dar nu mai are importanţă când este scris atât de frumos, atât de pasional!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Aurora mea, le recunosc pe toate până la cer și înapoi. Astfel de lucruri nu se ascund:) Toți le gândim, puțini le grăim. Mulțumesc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
iordachec a spus:
Frumos scris 🙂 Dar acolo nu e tango 🙂
UIte :
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
Da, bine, acesta este un tango corect:) Mulțumesc pentru el!
Acum, ce să zic… și la mine-i un tango, doar că-i altfel 😉
ApreciazăApreciază
succesulpe a spus:
Stiu ca tangoul este un dans care a luat fiinta si s-a dansat prin suburbiile Buenos Aires-ului Dansatorii in majoritatea lor barbati emigranti, isi inecau dragostea si pasiunile, in aceste ritmuri. De aceea tangoul a fost, initial, un dans al barbatilor, zona fiind foarte putin populata cu femei.
Ce poate fi mai ciudat decat sa vezi doi barbati dansand. Ce poate fi mai senzual decat sa vezi doua femei dansand. Ce poate fi mai erotic decat sa vezi o pereche dansand. Ce poate fi mai frumos decat sa asculti un tangou, sa citesti cateva randuri pline de erotism si sa privesti un albastru infinit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreotti a spus:
Frumos adus din condei complimentul! 😉 Știi multe, știi bine și frumos. Mulțumesc, Mr. G!
ApreciazăApreciază