Ultima postare nu este una de care să fiu mândră, dar stările acelea m-au secătuit cu totul și, până la urmă, mă reprezentau atât de bine și pe de-a-ntregul, încât trebuia să dau drumul la supapă undeva. Și am făcut-o aici. Din păcate. Dar, mă rog… sunt zile bune, zile proaste și am învățat că trebuie să se succeadă. Musai.
Din totul amarul ce răzbătea de acolo, undeva spre final, vorbeam de niște puține plăceri rămase. Nu, nu despre cafea și țigări voiam să scriu acum ci despre acele mici proiecte de restaurare a unor vechituri.
Haideți să vă povestesc despre lucrurile acestea.
O parte dintre voi știți că sunt pasionată de antique-uri și că, de altfel, colecționez și diverse. Tot o parte dintre voi știți că, în viața de zi cu zi, mă ocup cu organizarea de evenimente, de orice natură (ah, da! – sursa mea constantă de nemulțumiri). Iarăși, o parte dintre voi, mai știți că de profesie sunt totuși actriță dar și scenografă în același timp. Studiile mă recomandă însă viața bate filmul! Buuuun… Am stat mult și m-am gândit cum pot să împac lucrurile învățate și lucrurile care-mi plac cu cele care nu, și cum să le întrepătrund într-un singur proiect. Și am găsit cum.
Am dezvoltat în cadrul firmei un nou departament care oferă spre închiriere diverse obiecte de recuzită, și care departament, se numește Little Corner. Activând în domeniul evenimentelor și circulând în mediul cinematografic, prin prisma prietenilor, am înțeles că astfel de obiecte, oferite spre închirere, au un potențial serios. Și chiar au. Filmările sau sesiunile foto de astăzi, fie că vorbim de cele de nuntă, fie că vorbim de cele de modă și beauty, etc., se fac cu recuzită aleasă în diverse tematici. Acesta este un trend în ascensiune. Cum nici un editor de revistă, nici un fotograf, regizor sau cuplu de miri, nu vor investi, achiziționând aceste obiecte vechi autentice, unele chiar rare și valoroase sau alte props-uri, pentru un singur proiect, cea mai bună soluție ar fi să le închirieze punctual. Bașca, au la pachet, și om specializat în set-up-ul de cadru, al spațiului și al obiectelor. Adică eu. Asta pentru că nu le dau oricui în mână și pentru că trebuie să fie un mediu relativ controlat.
Așadar, în ultima vreme, asta am făcut. Am scos, inventariat, curățat, lustruit, fotografiat, măsurat fiecare obiect în parte, am creat, în primă fază, un blog și o pagină de Facebook, am dat sfoară-n țară și iată că, la nici două luni, sosesc primele comenzi, se antamează, se rezervă, se dezvoltă discuții. Între timp, continuând să extindem lista și diversitatea obiectelor și accesoriilor, am cumpărat sau am scotocit peste tot, prin podurile și beciurile noastre și ale prietenilor noștri, și am scos la lumină, diverse piese de mobilier, deloc valoroase și chiar degradate, dar care care puteau fi refăcute și aduse la o viață nouă. Ca să exemplific, câteva scaune, mese, cuiere Thonet au fost reparate, lustruite și revopsite în culori pastelate, așa cum noul curent în decorațiuni, Shabby-Chic-ul, o cere. Am îmbrăcat sticluțe în dantele, am vopsit și am pictat paravane, am făcut ghirlande, indicatoare și pom-pom-uri și câte și mai câte… Voilà proiectele DIY!
Și…o foarte mică parte din piesele autentice, moștenirile:)
Aici am dispărut de fapt. Celor care s-au îngrijorat, celor care mi-au scris și, în mod special, cuiva anume, care aproape că m-a declarat cinică, vă mulțumesc și îmi pare rău că nu v-am răspuns cu promptitudine. Celor care m-ați vizitat constant și mi-ați fost alături mereu, indiferent de, vă mulțumesc, de asemenea și-mi cer scuze că tot lipsesc. Și de la mine, și de la voi. Dar aveam nevoie de această semi-pauză, ca să-i spun așa, ca să-mi aerisesc mințile, ca să mă implic cu sufletul în ceva nou și atât de frumos, ca să găsesc în același timp, surse noi de plăcere și inspirație. Iar voi, o să mă iertați, nu-i așa?
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Doamne ce frumusețe!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Zâno! Știam eu că ție îți plac mult lucrurile astea!
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Ooo, si incă atat de mult! Abia astept sa am un pic de tihna! Pupici si felicitari, din suflet!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Și poate și puțin timp să mă mai vizitezi 😉
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Cine stie, scumpo, ma misc mai greu ca balenele in larg! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cândva, o să fie! Tu știi unde mă găsești și te aștept oricând!
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Multumesc, Andreotti, pentru invitație, câtă vreme suflăm, e ușor să ajungem unde ne e drag!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mi-e ușa mereu deschisă! Tu asta să nu uiți 😉
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Iar eu am invatat drumul! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Răgazul și oportunitatea lipsesec, pe moment! Dar or veni și ele!
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Încet, dar sigur…
🙂
ApreciazăApreciază
Mala a spus:
Atîta linişte poate fi ‘inlăuntru’ atunci cînd se îmbină utilul cu plăcutul ! Excelent proiectul colţului cu amintiri, îmi place.
Mult succes pe mai departe!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mare dreptate ai! Dar până nu guști din liniștea asta nici nu realizezi ce poți pierde sau când te poți pierde! E un proiect de suflet!
Mulțumesc asemenea!
ApreciazăApreciază
NONO a spus:
Preafrumoasă Andreotti,
nu faci altceva decât să-mi confirmi ceea ce speram: ești cea care, îmbrăcând un flaconaș de sticlă, banal, în dantelă, schimbă lumea. Sunt absolut convins că vom face o plimbare, pe șinele de tren, cu un vechi samovar, în chip de locomotivă.
„De-ai adormi, iubito, pe linia ferată, /îmbujorate trenuri te-or urmări tiptil…”
Sunt convins că poetul Dinescu a scris versurile astea, după ce te-a zărit, din întâmplare, pe-o stradă, în Orașul Vechi.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Aiiii, Nono drag!! Nici nu știu dacă, de fapt, tu din iubire, mă crezi capabilă de atât de multe lucruri frumoase și demnă de asemenea versuri sau chiar…pe bune??? 😯
Te iubesc, Nono al meu!
ApreciazăApreciază
9 a spus:
Imi place mult ceea ce ai realizat din lucruri vechi. 🙂 Sunt foarte frumoase. Sigur ca e o idee geniala, asa ca de acum sper sa nu mai fii trista. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa spun și eu, Noarule! Fie ce-o fi! Iese, nu iese…nici măcar asta nu mi se mai pare important cât faptul că am unde să mă pitulez 🙂
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
Nu pot sa-mi dezlipesc privirea….
Scriu mai tarziu …
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ce simpatică ai fost:) Scrii când vrei tu, dezlipește-te când poftești!
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
M-as dezlipi, doar ca setul de ceai este superb … jobenul, binoclul, ochelarii cu maner… nu am cuvinte. ..
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Când ajungi în București, la mine, din ceainicul acela îți voi oferi ceaiul și o să te las să te joci cu toate celelalte.
Uite că găsești cuvinte :))
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
Imi dai voie sa stau in fotoliul de catifea mov (asa il vad in poza, dar cred ca a fost visiniu candva) si sa citesc un ziar ingalbenit?
Sa pot simti ca traiesc acele vremuri 😉
Cat de bine imi pica articolul tau, mi-a indepartat intreaga oboseala.
Multumesc, draga mea pentru oferta. Dar pana ajung la tine, sa nu imi ratacesti Femeia-Pom 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Bineînțeles că îți dau voie! Cum altfel? E din catifea în culoarea cafelei cu lapte și păstrat foarte bine. Nuanța aceea movalie apare de la lumina în care a fost fotografiat.
Mă bucur mult că ți-a alungat oboseala….și femeia ta pom, e pusă în mapă. Cum încă nu am reușit să o înrămez, mă gândeam că într-un final, să ți-o trimit așa, că o aștepți deja de ceva vreme…
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
Stiam eu ca nu ai ratacit-o, dar in ultima perioada cer asigurari, sa stiu sigur 😉
Draga mea, simt optimismul ce te inconjoara si nu pot decat sa ma bucur pentru tine. Iti doresc succes maxim cu noua idee ce ti s-a conturat. Este minunata si iti demonstreaza spiritul intreprinzator. Nu pot decat sa te felicit ca ai gasit o noua oportunitate de dezvoltare a activitatii tale. Oamenii hotarati si ambitiosi imi plac nespus de mult.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Orhiduță! Ești izvorul meu nesecat de optimism și aducător de zâmbete 🙂
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
Andreotti, tot timpul de la tine plec imbatata de fericire. Ce pui, draga mea, in cuvinte? 😆
Si eu iti multumesc, si iti doresc un sfarsit de saptamana insorit!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Doar onestitate torn în cuvinte, Orhiduță. Nimic altceva 🙂
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Aha, aha. Femeia mea pom trebuia curtată mai mult de mine. Acum văd că mă va înșela. Sunt însă bucuros că va face asta din suflet și pentru un suflet 🙂 Eu am o copie, furată cu copy – paste și sunt mulțumit. Ideea femei pom o am.
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
🙂 Femeia pom ( sper ca mi se recunoaste dreptul de autor pentru titlul 😉 ) nu inseala, ea este ancorata in realitate si lupta ca totul sa fie bine pentru lastari, muguri, frunze, crengi.
Va doresc sa nu aveti doar ideea femeii pom!
O seara placuta, domnule!
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Mulțumesc, Deea-ideea! Mai am câteva idei și crede-mă, nu sunt fixe 🙂
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
Domnule, oare ce inseamna expresia ,,idee fixa,, ? 🙂
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Nici eu nu știu, că n-am avut încă dar probabil înseamnă ceva rău după felul cum se folosește expresia. Eu cel putin am folosit-o pentru a mă pune într-o lumină bună. Te pomenești că înseamnă… viceversa 😀 și tu mă domnești ironic.
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
Nu mi-as permite sa ma adresez ironic cuiva, chiar din primul dialog. Cat despre lumina…cred ca pictorii, fotografii au nevoie de lumina buna… iar la dumneavoastra am vazut muzica, iar eu nu ma pricep la arta … 🙂
Mai mult, eu nu judec, asa ca lumina este doar lumina, fara buna sau rea 😉
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Eheee… Pe vremea mea, cum spun bătrânii 😉 , lumina era bună și pe plajă, de dimineața până seara. Acum dacă stai pe plajă după ora 10,30 – 11, te-ai ars. 🙂
ApreciazăApreciază
OrhiKamyDeea a spus:
,,Eheee…,, m-a trimis in lumea lui Ion Creanga si ma asteptam sa inceapa o povestioara de pe vremea dumneavoastra 🙂
Dar m-am trezit cu nostalgie si efect de sera contemporana 😆
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Ai să-ți spun și o poveste de pe vremea când încercam să scriu advertoriale. Uite și tu ce a ieșit:: http://geluodagiu.blogspot.ro/2013/11/broasca-tocul-cosul.html
de Ion Creanga 🙂
ApreciazăApreciază
Poteci de dor a spus:
Nu-mi mai vine să plec de aici…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Potecuțo, nici nu trebuie să pleci. Rămâi la mine, te rog 🙂
ApreciazăApreciază
Poteci de dor a spus:
Păi e greu să mă desprind de imaginile alea. Uff, bravo ţie! Spor în continuare. să… să îţi fie bine!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Cred că Andreotti e o marcă de cafea ce conține…magnet. Bei puțin și te tine cu sufletul treaz. Depinde desigur și de sufletul băutorilor 😉
ApreciazăApreciază
Poteci de dor a spus:
Nu vreau să cunosc sufletul care rămâne indiferent, nu e din gaşca noastră 😉
ApreciazăApreciază
illusion a spus:
Nu pot spune decât WOW!!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Wow e suficient, crede-mă! 😉
ApreciazăApreciază
illusion a spus:
😀
ApreciazăApreciază
Lady a spus:
Toate arata splendid si le vreau pentru mine.;))
Felicitari si mult succes cu noul tau proiect.>:D<
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Toate ți le doresc să le ai!
Mulțumesc Olguța, my Lady 😉
ApreciazăApreciază
Lady a spus:
Multumesc si eu!>:d<
ApreciazăApreciază
Bursucel a spus:
Indiferent de titlu, ce-am găsit aici mi-a amintit că realizarea frumosului cu mânuțele tale e cel mai cel anidepresiv! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Bursucelule, mi-ai dat traficul peste cap pe Little:)) Neam de neamul lui nu a avut el așa trafic, vineri seara:)
Ești tare!
Și ai dreptate. Când vezi de câte lucruri ești în stare și habar nu ai până nu încerci, te apucă pandaliile, dar crește inima în tine!
ApreciazăApreciază
Bursucel a spus:
Aaa… merita să mă fi vîzut azi-noapte făcând slalom printre imaginile de pe Little Corner! 😆 Mai fac și eu trăznăi, mai ales când dau de frumos… 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ca o albinuță ai zbârnâit pe-acolo, Bursucelule, în dulce-ți stil clasic 🙂
ApreciazăApreciază
Alexandru Dan a spus:
Super!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
🙂 Așa mă gândeam și eu, în modestia mea!
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
ce fain…
chiar mi-ar place sa-ti vizitez atelierul…
colectionezi si bani? poate face ceva schimburi…
succes in activitatea ta… mult… mult… mult…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Chiar te invit deși, mă tem că tu când ajungi în România, nu ai timp nici să respiri de câte vizite ai de făcut:)
Am și ceva bani printre vechiturile mele, și bancnote, și monede, dar sunt tare departe de stadiul unei colecții adevărate. Dar eu, din principiu, ce-mi place, adun. Fără să sufăr de obsesii compulsive ci doar pentru că iubesc lucrurile vechi și poveștile din spatele lor, fără să mă mai intereseze altceva.
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
inteleg dorul tau de adunat…
am tot auzit de banii romanesti de demult… denumiti cocosei… din aur… niciodata nu am vazut asa ceva… chiar daca pe vremuri… fetele ii purtau un parul impletit ca o podoaba de pret, cumva stabilind si bogatia familiei… mai apoi parca au disparut cu desavarsire… ei bine… tare mult mi-as dori sa am ocazia sa admir un ban din asta…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Heheee, cocoșeii de aur se mai găsesc și astăzi, nu știu cât de des sau de rar. De obicei, sunt moșteniri din familie, lăsați de către proprietarii care au avut suficient curaj și imaginație cum să-i ascundă de vânătoarea comunistă. Se știe câți au înfundat închisoarea pentru deținerea lor, ba chiar unii au și murit…
Din familie, avem :)))
ApreciazăApreciază
racoltapetru6 a spus:
Minunățiile tale îmi dau ghes să te caut, atunci când mă voi însura. Că tot vreau să fac nunta la Săftica, în localul căruia i-am făcut reclamă într-un advertorial recent. Doar un amănunt mai am de rezolvat: să-mi găsesc mireasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Tu găsește-ți mireasa, Petrule, că de restul promit că mă ocup eu! 🙂 Parol!
ApreciazăApreciază
Aliosa a spus:
Buna dimineata !
Week-end placut ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Alioșa! Toate cele bune, să se se-adune!
ApreciazăApreciază
Aliosa a spus:
Iar toate cele RELE, batrana DUNARE sa le spele !!! 🙂 🙂 🙂
Week-end placut !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
StropiDeSuflet a spus:
Dacă ai fi fost lângă mine în timp ce-ţi citeam revărsarea de cuvinte, ai fi zis că bunicuţa este „într-o ureche”, fiindcă singură în cameră fiind exclamam într-una :waw! waw! Bravo, bravo frumoasa mea! Este extraordinar ceea ce ai făcut! Sunt convinsă că proiectul tău va prinde aripi mai mari decât îţi închipui. Ştiu eu ce spun.
Te rog să crezi cu toată tăria în ceea ce ai început, chiar dacă iniţial nu va ploua cu lapte şi miere. Vei reuşi ! Sunt sigură!!!!!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, ce rău îmi pare că am ratat o astfel de imagine! Parcă vă și văd, cu ochii minții, cât de delicioasă sunteți exclamând așa, cu suflet, și tresăltând cu bucurie…Cu aceeași bucurie pe care o am eu acum, găsindu-vă cuvintele aici.
Cred și am încredere în mine. E tot ce știu. Am ieșit eu din altele, mai rele 🙂
ApreciazăApreciază
slowaholic a spus:
Să te iertăm? Hmmm. Pentru ce? Pentru minunățiile astea de mai sus? Pentru că faci ce vrei tu cu timpul tău? 🙂
Mi-a plăcut ce am văzut. Muuuuuult de tot. Bravo!
Să fie cu spor, cu succes, dar mai ales cu bucurie multă pentru sufletul tău! Huuuug. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ancuță, ai apărut cu o galerie de clopoței și de zornători după tine … așa de veselă ți-e apariția că aproape o aud 🙂
Mulțumesc, Ancuță! :*
ApreciazăApreciază
slowaholic a spus:
Mmmmuah!!! :*
ApreciazăApreciază
adelinailiescu a spus:
Ce indeletniciri frumoase ai! E migalos, obositor, poate nu e pe deplin apreciat dar e o farama de arta, e o reanimare a trecutului. Mult succes in proiectele tale si munca sa-ti fie pe deplin rasplatita!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Nu știu cum e, Adelina! Plăcerea de a face astfel de lucruri e atât de mare încât nu simt niciodată oboseala și nici migăleala. Ba e chiar refugiu pentru mine și nu simt cum trece timpul… mă trezesc doar spre noapte că nici nu am mâncat, nici nu m-am ridicat dintr-un loc:)
Nici pe departe nu am pretenție de vreo artă, nici măcar pretenție de restaurator. Am doar o iubire nesfârșită pentru lucrurile acestea vechi.
ApreciazăApreciază
Mélanie a spus:
Leonico, toate obiectele alea „vintage” n-au vârsta si-s indemodabile… classy, rafinate, placute ochilor… eh, nu ma mira din partea ta si mi-asum riscu’ de-a ma repeta, cum ti-am afirmat pe vremuri: esti o artista desavârsita… te imaginez undeva prin Quartier Latin, peste Seine, într-o boutique d’antiquités… 🙂 sanatate, bafta si spor în tot ce-ti propui… munca, abnegatia, determinarea, pasiunea, motivatia sunt mereu recompensate… wait and see, young lady! 🙂 bon courage et une semaine positive, optimiste, sereine! ❤
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Melanie, așa e! Mi-ai mai spus tu că mă vezi într-un boutique d’antiques și nu am negat că de-acolo sunt, din peisajul acela… Multă vreme mi-a fost un vis pe care nu l-am putut împlini altfel decât adunând mici „comori”, iubindu-le și lustruindu-le cu atâta drag. Poate va veni o zi când mă voi așeza așa, într-un boutique mignon ca și mine dar plin șarm și elegant! 😉
ApreciazăApreciază
Pingback: psi-words – let’s … holiday
psi a spus:
eu ştiu de mai demult că tăcerile tale, acelea pe care le simt aproape arzând, au rost bun. aşa că mă uit luung la flacoanele acelea îmbrăcate în dantelă şi mă topesc.
poţi să taci, din partea mea, poţi să taci şi un veac, mie mi-e de-ajuns că te ştiu ciripind printre lucrurile acestea care sunt deasupra timpului. îţi aud zâmbetul şi este de-ajuns.
şi dovadă că mă gândesc la tine, desenez pe un colţ de hârtie semne de parfum pentru sărbătorile ce vin: floriile şi paştele. respectând promisiunea că da, fie şi numai pentru tine, voi scrie din această lume…
… curând.
te îmbrăţişez suflete!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
De-ar înțelege și alții, așa cum înțelegi tu, partea asta din mine, aș fi o femeie de zece ori mai fericită:) Pentru că de judecăți strâmbe mi-e plină traista.
Pentru că ciripitul acela, zummzetul și zâmbetul care-mi însoțesc foșnirile printre lucrurile acestea, așa cum frumos le spui tu, sunt resorturile mele de a merge mai departe, chiar și la braț cu toate lucrurile care nu-mi plac dar pe care sunt nevoită să le fac. Sunt lucrurile care-mi echilibrează balanța fără de care aș pica, fără doar și poate.
Și chiar de-ar fi să-ți citesc doar eu răvașele-ți parfumate, știu că vei fi fericită că cineva împărtășește cu tine, aceeași pasiune.
ApreciazăApreciază
Ania a spus:
Foarte frumoase imagini, parca dintr-o alta lume 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Ania! Sunt dintr-o altă lume, așa să știi…una în care lucrurile erau prețuite, una în care se făceau lucruri trainice și-n orice caz nu vin dintr-o lume prăbușită-n fața consumismului, așa cum este cea de azi.
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
Tăcere creativă (și creatoare)!
„De-aceea una-mi este mie.
De ar vorbi, de ar tăce:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce””… 🙂
Cu propriile mele tăceri și răbufniri bloggeristice în sincope, îmi vine greu să-mi dau seama dacă ritmul altora este unul firesc sau ascunde vreo… tăcere creatoare. De obicei, îi bănuiesc pe cei care tac de acțiune offline. Uite că și de data asta: tăcut și făcut! Frumos!
Felicitări! Și succese! Abia aștept să răsfoiesc și celălalt blog. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Argentina!
În ultima vreme, cu aceleași sincope bântui și eu blogosfera și da, bănuiala ta s-a adeverit! Offline-ul a bătut online-ul 🙂
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
Păi, să fie într-un ceas bun! Eu te aștept cu aceeași simpatie și citesc și privesc tot ce postezi cu mare plăcere!
Mult succes, dragă Andreea! Îți doresc ărbători frumoase și o vacanță de Paști reconfortantă!
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
„sărbători” 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Hristos a Înviat!
Mulțumesc de urări, draga mea!
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
Adevărat a înviat!
Mulți ani, cu sănătate și fericire, dragă Andreea!
ApreciazăApreciază
StropiDeSuflet a spus:
Ti+am trimis un mail pe aceeaşi adresă cu primul!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Primit, văzut și mâine răspund la ultimele mesaje!
:*
ApreciazăApreciază
dumitruichim a spus:
super! Penița de aur!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3 a spus:
Foarte bună idee! Atât de binevenită. Frumoase lucruri şi atent aranjament. Felicitări pentru idee şi să-ţi meargă bine! Sunt convinsă că vor fi mulţi amatori.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Sper să fie suficienți amatori că tare mult îmi place treaba asta! Și de n-o fi să fie, nu-i bai! Îmi decorez casa cu ele 🙂
Mulțumesc, draga mea dragă!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3 a spus:
Şi cred că ar putea să fie doritori şi printre elevii care termină liceul – pentru pozele de album. Trebuie doar să poţi să intri pe această „piaţă” măcar la o clasă, să-ţi faci reclamă ulterior. Ştiu că pe vremea când fiica mea a terminat – s-a căutat o locaţie şi o atmosferă de epocă. Este doar o idee. Cu mare plăcere, draga mea[
ApreciazăApreciază
dia a spus:
Buna! Scuze daca sunt offtopic, dar am recitit articolul http://zorele.wordpress.com/2013/06/16/necrolog-pentru-un-blog/ unde ai comentat „Dar Dono, bănuiesc eu că este doar un pseudonim! Altminteri, am prieteni la Pro și aș putea să-ntreb”. Ai aflat ceva legat de Dono? (Alex Donovici, secretarul general de redactie PRO TV). Obisnuiam sa il citesc si sa comentez zilnic la articolele lui pline de haz. Eram curioasa ce i s-o fi intamplat…?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Stai liniștită, Dia, că nu le am cu offtopicul sau cu ontopicul:)
Din păcate, nu, nu am aflat nimic de Dono și tare rău îmi pare!
ApreciazăApreciază
abisurile a spus:
O idee geniala ! Eu am capatat in ultima vreme o pasiune ciudata pentru obiecte vechi. Am pus chestia asta pe seama varstei 😉 E bine si asa, lucrurile au povestea lor, ca si oamenii. Sarbatori fericite si profunde iti doresc! Cat mai multi amatori de lucruri demne de cuvinte, multa pasiune si spor !
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Nu are legătură cu vârsta! Sper! Că altfel, asta înseamnă că m-am născut mare ( ca să nu zic bătrână:) ).
Hristos a Înviat!
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
chiar si fara titlu… mai scrie ceva… imi e dor sa te citesc…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Și mie îmi este tare dor să scriu, să vă citesc…Abia pe săptămâna viitoare pot respira puțin, nu mult…dar tot ar fi ceva 🙂
Mulțumesc, Ovi, că te gândești la mine! Mi-e drag gândul tău!
ApreciazăApreciază
Aliosa a spus:
Uite un TITLU :
” Au innebunit salcamii” 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Și odată cu ei și eu! 🙂
Mulțumesc, Alioșa!!
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Dacă în pachetul tău oferit pentru evenimente este loc și pentru muzică, să știi că avem 🙂 Iată încă o mostră
ApreciazăApreciază
geluodagiu a spus:
Poate cânta Monica. Trio Odagiu(Ana, Monica și eu) sau fetele cu întreaga trupă
ApreciazăApreciază
imaginecontinua a spus:
Reblogged this on imagine continua.
ApreciazăApreciază