Etichete
„Cheia ce mi-ai dat aseară – Cheia ce-am pierdut aseară
Cheia de la poarta verde – Am cătat-o; Dar pe scară
Am pierdut-o chiar aseară!… Era noapte ca şi-afară –
Dar ce cheie nu se pierde? Noapte ca sub boltuita
Cheia ce mi-ai dat aseară Cupolă de mănăstire
Mi-a căzut din turn, pe scară Când s-au stins pe la icoane Şi căzând, mi-a stins lumina. Lumânările de ceară.
Şi-am rămas în turnul gotic –
Turnul celor trei blazoane:
AL IUBIRII
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.
Şi-au trecut de-aseară clipe, Şi m-am coborât pe scară…
Şi-au trecut de-aseară ore, Dar pe cea din urmă treaptă
Şi-ale zorilor aripe Cheia ce mi-ai dat aseară
Fluturatu-mi-au grăbite, Am găsit-o prefăcută
Ca şi clipele trăite Într-o cupă albă, plină
Pe-albul treptelor sonore. Cu vin verde de cucută.
Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns –
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!…”
Romanța cheii – Ion Minulescu
•••••
Cheile din fotografii fac parte din colecția mea personală. Le-am înlănțuit cu (ne)măiestrie, pe-o treaptă de scară, în aceste cuvinte, mai mult într-o doară, neavând habar ce am să fac cu ele pe mai departe. M-am jucat cu ele pentru voi, dragele mele, Cella, GriArg și Vax-Albina, pentru că v-am promis câteva imagini cu o parte din această colecție. Dar pentru că nu aveam idee cum să le fotografiez, redându-le în cadre frumoase, cu cheie, mi le-am imaginat în forma expusă, alegând trei cuvinte (și ah, engleza asta – știu, nu mă omor prea tare că am făcut-o așa – dar în română, cuvintele erau prea lungi, și deși aveam suficiente chei, nu mă ajungeau treaptele scării!:) Apoi, în continuare complet lipsită de inspirație, am vrut să caut ceva versuri potrivite. Și-am găsit, într-un final, această frumoasă poezie a lui Minulescu, de care habar nu aveam și care mi s-a părut că e născută pentru cheile mele, cum nici nu sperasem, potrivindu-se de minune.
Of, ce muzical e Minulescu:X!
ApreciazăApreciază
Of, și ce m-a ajutat!! În ce hal de pană de inspirație eram! 🙂
ApreciazăApreciază
Te-ai descurcat admirabil, ca de obicei! 😉 După atîta efort, meriţi un week-end relaxant. Deşi am senzaţia că va fi tot înghesuit, dacă ai mult de lucru. 🙂 Măcar de n-ar ploua… iar! 😀
ApreciazăApreciază
Eh, mulțumesc frumos, Dragoș!
Se pare că, nefăcând totuși un efort prea mare, nu am meritat deloc un week-end relaxant! Ba dimpotrivă, aș spune! De vineri dimineața și până acum nu cred că am stat locului și nici 6-7 ore de somn adunate n-au fost!:( Munca, munca…bat-o vina!
ApreciazăApreciază
Munca nu ar trebui să fie nici privilegiu, nici corvoadă. Ah, de-aş putea sculpta eu lumea după propria-mi imaginaţie!
Mă doare că nu te pot ajuta decît c-un gînd bun şi c-un huguleţ mare-mare. Dar pe acelea ţi le ofer din tot sufletul! 😉
ApreciazăApreciază
Păi, să știi că mai mult de-atât nici nu aveam nevoie!:)
Mulțumesc, Dragoș! Îți întorc hugulețul și gândul bun, cu mult drag!
ApreciazăApreciază
Săru’ mîna, inimioară! 😳
ApreciazăApreciază
🙂 mulțumim! & de cheie nu vorbim
ApreciazăApreciază
Mulțumesc și eu, Cella mea! 😉
ApreciazăApreciază
Chei – Deschideri de lume in forma de clasic. Cuvintele sunt lacate ce-ascund lumi in mana unora, dar, in mana ta de artista, cuvintele sunt chei ce deschid trepte spre o lume a iubirii ce spera intotdeauna intr-o transcendenta veridica. Chei – deschizatoare de cunoastere in forma de (ne)-inspiratie ce picteaza tablouri vii.
ApreciazăApreciază
De-aș avea eu cheile despre care vorbești tu, Cosmine, heeeeeheeee, ce bine ar fi! Dar nu, sunt doar niște chei frumoase și vechi ce s-au prins la joacă, lăsându-se mânuite și-atât!
În rest…cheia o are fiecare! Sau poate nu!
ApreciazăApreciază
Sau poate nu! spui tu 🙂 Intr-o oarecare masura ai cheile de care vorbesc eu. poate nu sunt aranjate inca. Dar, sigur sunt!
ApreciazăApreciază
Poate ai dreptate! Probabil că nu sunt aranjate încă! 🙂 Ia să le aranjăm noi!
ApreciazăApreciază
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/margareta-paslaru-romanta-cheii-1
Cheia… 😉
ApreciazăApreciază
Asta m-a lăsat fără replică! 🙂
Deci…nu numai că n-aveam habar de această piesă dar eu nici poezia lui Minulescu nu o știam! Pffffoai, nu știu ce-i cu mine! Nu mă mai adun 🙂
Mulțumesc, Noarule! 😉
ApreciazăApreciază
Nimeni nu le stie pe toate. De-ai sti cat sunt de …nestiutoare si eu. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
E adevărat! Dar tot nu mă liniștește gândul acesta! :))
ApreciazăApreciază
De aceea avem o viata intreaga sa invatam. 😉
ApreciazăApreciază
De aceea nu ne ajunge o viață-ntreagă câte ar fi de învățat! Mda, asta-i altă poveste!! 😉
ApreciazăApreciază
Perfect adevarat, astept povestea. 🙂
ApreciazăApreciază
De s-o lăsa scrisă! 🙂 Sper!
ApreciazăApreciază
Eu cu cheile am o problemă. Îmi cumpăr broaşte şi yale cu chei care să difere mult una de alta şi tot ajung să verific una dintre legile lui Murphy conform căreia ultima cheie probată este cea care va descuia lacătul. Dar la chestii în cheia sol(itude), mi-am amintit asta :
ApreciazăApreciază
Cu piesa m-ai lovit, recunosc!!! E din gama celor care la mine rulează în buclă 🙂 Ah, m-a uns pe suflet, cum ungi balamalele ușii să nu mai scârțâie!
Era de la sine înțeles că legea lui Murphy să funcționeze, oare de ce nu mă miră?!! Norocul meu, că aceste chei, au broaștele pierdute…în timp și spații diferite! 😉
ApreciazăApreciază
Am ramas impresionata de colectia ta de chei. Imi place foarte mult felul in care le-ai asezat pe scari. De curiozitate, cam cate chei ai in totalitate?
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Olga!! N-am avut altă idee în privința lor și oricât aș fi pritocit! Așa a ieșit!:)
Păi…să fiu sinceră, cred că sunt peste vreo 200 de chei, de la foarte mici, la foarte mari! Și frumoase toate!
ApreciazăApreciază
La cat mai multe si sa te bucuri in continuare de ele. As avea totusi o curiozitate. Ce vei face cu ele dupa ce nu vei mai fi? Le vei lasa mostenire?
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Olguță!
Deocamdată moștenitori..ioc! 😦 De-or fi, probabil că da și-mi doresc să le aprecieze și să le prețuiască așa ca și noi! De nu va exista interes pentru colecțiile noastre…mai bine le donez cuiva care apreciază!
ApreciazăApreciază
Bine gandit! Poate pana atunci vor aparea mostenitorii, daca nu, lasa-le tezaur pentru prietenii tai bloggeri si vor sti sa le aprecieze la adevarata lor valoare!>:D<
ApreciazăApreciază
:))) Am să iau în calcul și varianta asta! Nu-i rea deloc! Te așez în capul listei! Prima!!
ApreciazăApreciază
Nu era o sugestie ca sa ma favorizez pe mine, dar mi-a venit ideea fiindca stiu ca ai multi prieteni in blogosfera.>:D<
ApreciazăApreciază
Dar știu că-ți plac! 🙂 De ce nu ai fi tu? :))
Cunosc doar o mică parte dintre voi dar toți îmi sunteți dragi!
ApreciazăApreciază
Eh, eu prefer sa fiu modesta si sa las la atitudinea ta. Ce mai stii de Nexya? Cred ca ea ar avea nevoie de o cheie de la tine.
ApreciazăApreciază
Din păcate, nu mai știu nimic de ea! Blondix, Tudor…nici despre ei nu mai știu prea multe! 😦 Din păcate!
De i-ar ajuta, le-aș da câte o cheie…doar, doar vor reveni!
ApreciazăApreciază
Blondix a pierdut o sarcina si luna aceasta trebuia sa se casatoreasca, deci probabil este in luna de miere. De Tudor nu mai stiu nici eu nimic.
ApreciazăApreciază
Cam asta știam și eu despre Blondix! Pe ea măcar o știu bine! Tudor, are mici puseuri de revenire, dar nu-l ține mult! Tot prin „străinătățuri” e!
ApreciazăApreciază
Da, macar de ei doi stim cate ceva, dar de Nexya nu stiu nimic.
ApreciazăApreciază
Într-o zi voi scrie un poem pornind de la cheile tale, ştii, nu?! 😉
ApreciazăApreciază
Într-o zi…sau într-o noapte? 😛
ApreciazăApreciază
sau, cand? 🙂
ApreciazăApreciază
Sau când oi găsi cheia… 🙂
ApreciazăApreciază
Știu! Adică, n-o știu cu siguranță dar puteam să jur, Alma!:) Te lași mereu insiparată de poveștile cu chei!
Abia o aștept!!!
PS- dacă știam, nici nu mă mai chinuiam să caut ceva potrivit pentru ele! Trebuia să colaborăm…eu cu cheile mele, tu cu cheia cheilor mele! Ar fi fost perfect!
ApreciazăApreciază
Lasă, e bine şi-aşa! 😉 Va fi într-altă cheie acum, na!
ApreciazăApreciază
Așa! Așa să fie!:)
Cum să fie? Într-o zinoapte?
ApreciazăApreciază
Într-o zi-zi! 🙂
ApreciazăApreciază
Zii așa! Că noaptenoapte-i doar în capul meu 🙂
ApreciazăApreciază
Să-l vezi pe-al meu cap după ora nouă! 😆
ApreciazăApreciază
Ah, ce bine că nu-s doar eu! Deja mă îngrijorasem! Tare năucă-s de nesomn! Abia mă țâu 😉
ApreciazăApreciază
Io mi l-am urcat, împreună cu fundu’ în pat vreo două ore, că nu mai dormiseră(împreună) de vreo 48 de ore. Da’ m-am trezit, că ţipă blogul:cipru, cipru! 😆
ApreciazăApreciază
Eu nu am reușit să mă urc nicăieri, nici cu unul, nici cu altul cam tot de-atâta vreme! Nici nu vreau să știu ce Comă mă așteaptă pe mine! Ce Cipru, pffff!:)
Se-apropie momentul cheie?? Îți țin pumnii, Almă!!!!
ApreciazăApreciază
Mai bag o rundă în seara asta, într-o cheie Alma Nahe… Şi, da…mai e o zi! Abia aştept să înalţ zmeie pe-acolo! 🙂
ApreciazăApreciază
Iuhuuuu, ce frumos ar fi! Pot să votez ceva, să pun o vorbă, un șpil, o cheie? Trebuie să iasă!!! Îi musai!
ApreciazăApreciază
Nu e nevoie! Cred că organizatorii stau cu cheia la gât. 😛 Sau în gât?! 😛 Sunt tare curioasă şi eu!
ApreciazăApreciază
Pffff, să vezi ce la sar eu la gât de nu….Nici să nu se gândească!
Alma, mai curioasă sunt eu ca tine și abia aștept să aflu că pleci!!!
ApreciazăApreciază
love, hope, truth… cheia unui vis care se împlineşte. 🙂 a unui suflet.
deşi nu era pentru mine, am să-mi fac din cheia ta muză, scut, zâmbet.
şi dacă plouă… să plouă… facem umbrelă.
ApreciazăApreciază
Cheia viselor împlinite e pentru toată lumea! De-i cheia mea o muză, cu atât mai frumos! E și pentru tine, pisică dragă! E pentru noi toți! Sau cel puțin așa ar trebui să fie!
ApreciazăApreciază
Mie îmi place cheia articolului. 🙂 Și cheile din colecția Andreotti, bineînțeles, îmi plac! Mulțumesc, dragă Andreea! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că ți-au plăcut! Cu gândul la voi am fost!
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază
Pingback: Casa fără Cheie… | GriArg
Una dintre chei, nu știu care, a deschis poarta zâmbetelor. Și mi-a făcut ziua de astăzi mai frumoasă. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumos, Sonia! Așa mă bucur că una dintre cheile mele a reușit să facă asta! Să-ți țină mereu poarta zâmbetelor deschisă! Ți-o pierd eu să nu se mai încuie vreodată și să-ți fie toate zilele frumoase! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc. Sunt sigură că ai ştiut că Minulescu a fost poetul generaţiei mele. Află:
„Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…”
ApreciazăApreciază
Da, poemul acesta, din care ai citat, e unul dintre preferatele mele!! Mulțumesc pentru ceea ce ești! Un suflet mare și frumos…asta îmi ești!
ApreciazăApreciază
O. Nu cred că merit laudele tale. Mai ales că am rămas datoare cu o listă.
ApreciazăApreciază
O. Ba da! Știm noi de ce!:)
Și eu sunt datoare cu lista cu opere:)))
ApreciazăApreciază
Și uite așa m-am trezit că am încuiat cu cheile, ca într-un sipet cu lucruri prețioase, o săptămână care pt mine a fost plină de minuni și frumuseți.
Cu mulțumiri pentru reușita combinație de versuri și chei împerecheate ca și pt inspiratele comentarii iscate de ea. God natt.
ApreciazăApreciază
Mă bucur să aud că cineva a avut o săptămână frumoasă, plină de minuni! Toate săptămânile ar trebui să-ți fie așa!
Mulțumesc, Daniel!
ApreciazăApreciază
Mamă, câte chei! Dacă poți deschide atâtea uși cu ele,înseamnă că vei putea afla multe, multe lucruri care ți se vor dezvălui.E bine că ne-ai prezentat poezia lui Minulescu, pe care eu n-o știam.O zi bună!
ApreciazăApreciază
Ar fi fost o treabă dacă fiecare cheie și-ar fi avut o astfel de ușă! Dar mă tem că nu! Dar tot sper ca multe lucruri să mi se dezvăluie, în timp!
Cât despre poezie, am recunoscut! Nici eu nu o știam…și uite, cum probabil, una dintre chei, mi-a dezvăluit-o 🙂
Mulțumesc pentru trecere, Victoria! Toate cele bune și ție!
ApreciazăApreciază
ah… minulescu… minulescu… minunat stie el sa potrivesca ideile… cuvintele… totul… chiar si cheile…
faina colectia ta… as putea sa aduag si eu o cheie la ea…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Ovi!
Ce cheie vrei să adaugi la colecția mea? :))
ApreciazăApreciază
Eu iti dau o cheie de la zambetul meu! Se pune? 🙂
ps-de Tudor cu chitara vorbeati?
ApreciazăApreciază
E cea mai frumoasa cheie pe care am primit-o!!! Multumesc!
Da, de Tudor cu chitara vorbeam:)
ApreciazăApreciază
Aha…eu am vazut ca si-a sters blogul, nu il mai puteam accesa, asa ca l-am sters si eu din blogroll. Nu stiam ca e plecat…Si-o fi gasit linistea interioara?
Blondix…aca Blonda…se marita. Asta e de bine.
ApreciazăApreciază
S-a intors la vechiul blog si, cand si cand, mai aduce vesti despre el! Blondie e bine:)
ApreciazăApreciază
You, my dear, ARE an ARTIST!
Full of LOVE, a bit shy when it comes to HOPE and SOOOOO hungry for the TRUTH.
Well… think about that. 😉 xoxo
ApreciazăApreciază
You, my dear, you are my favourite girl!:) Asta pentru că le întrunești pe toate de mai sus 😉
Țucu-te-aș cu mult drag… că mereu știi să-mi aduci un zâmbet larg de bucurie!
:*
ApreciazăApreciază
Muah! 🙂
ApreciazăApreciază
Fantastica ideea cu cheile!!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Și eu care mă plângeam că era o idee groaznică :)))
ApreciazăApreciază
Vai ce-mi place despre tine :)).
ApreciazăApreciază
Vai, ce mult ți-a luat să-mi spui 😉
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Playground.
ApreciazăApreciază
Pingback: Reeija | Alma Nahe
ai cumva și cheia mea? cât despre minulescu…
ApreciazăApreciază
Pingback: Habar nu am ce titlu | Cu capul în nori...