Etichete

, , ,

„Cheia ce mi-ai dat aseară –                            Cheia ce-am pierdut aseară
Cheia de la poarta verde –                                 Am cătat-o; Dar pe scară
Am pierdut-o chiar aseară!…                               Era noapte ca şi-afară –
Dar ce cheie nu se pierde?                                  Noapte ca sub boltuita
Cheia ce mi-ai dat aseară                                    Cupolă de mănăstire
Mi-a căzut din turn, pe scară                         Când s-au stins pe la icoane  Şi căzând, mi-a stins lumina.                               Lumânările de ceară.

Şi-am rămas în turnul gotic –
Turnul celor trei blazoane:

AL IUBIRII

AL SPERANȚEI

                                                              ȘI-AL CREDINȚEI viitoare

Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.

Şi-au trecut de-aseară clipe,                         Şi m-am coborât pe scară…
Şi-au trecut de-aseară ore,                          Dar pe cea din urmă treaptă
Şi-ale zorilor aripe                                          Cheia ce mi-ai dat aseară
Fluturatu-mi-au grăbite,                                        Am găsit-o prefăcută
Ca şi clipele trăite                                               Într-o cupă albă, plină
Pe-albul treptelor sonore.                                    Cu vin verde de cucută.

Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns –
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!…”

Romanța cheii – Ion Minulescu

•••••

Cheile din fotografii fac parte din colecția mea personală. Le-am înlănțuit cu (ne)măiestrie, pe-o treaptă de scară, în aceste cuvinte, mai mult într-o doară, neavând habar ce am să fac cu ele pe mai departe. M-am jucat cu ele pentru voi, dragele mele, Cella, GriArg și Vax-Albina, pentru că v-am promis câteva imagini cu o parte din această colecție. Dar pentru că nu aveam idee cum să le fotografiez, redându-le în cadre frumoase, cu cheie, mi le-am imaginat în forma expusă, alegând trei cuvinte (și ah, engleza asta – știu, nu mă omor prea tare că am făcut-o așa – dar în română, cuvintele erau prea lungi, și deși aveam suficiente chei, nu mă ajungeau treaptele scării!:) Apoi, în continuare complet lipsită de inspirație, am vrut să caut ceva versuri potrivite. Și-am găsit, într-un final, această frumoasă poezie a lui Minulescu, de care habar nu aveam și care mi s-a părut că e născută pentru cheile mele, cum nici nu sperasem, potrivindu-se de minune.

Reclame