Etichete
„Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist,
dar mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viaţă!
Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.
E un spectacol de neuitat acela
de-a şti, de a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!”
_____________________________________________
Sunt un om viu – Nichita Stănescu
Reclame
fara cuvinte – frumos 🙂
ApreciazăApreciază
😉 – mulțumim lui Nichita!
ApreciazăApreciază
Ia imaginează-ţi: tiiiiiimp, încrotooo meeergi, spre ce meleaaaguri noi, grăgbit aleeeergi???? alalallala lallalalal Pe ritm de lambada! Nu cred că era vreo diferenţă între Nichita şi 2 sau 3.
ApreciazăApreciază
:))) ceva de genul! măi, eu-s nostalgică după piesa asta! zău!!!!
Nici eu nu cred că e vreo diferență între Nichita și 2 sau 3. El putea fi oricând 2 sau 3 sau infint:)
ApreciazăApreciază
Ehe…timpul pleaca
Departe, departe
Dar nu foarte departe
Într-o țară mare de tot
Acolo inoată ziulica toată
Crocodili cu coadă și bot…
(Nina Cassian, Elefănțelul curios)
hahahah!
ApreciazăApreciază
întotdeauna mi-au plăcut poezioarele astea…pline de tâlc ascuns în miezul basmului copilăresc:)
ApreciazăApreciază
Ca si miine, ca si ieri,
nici nu cer nici nu primesc.
TIMPULE! Nu stiu ce-mi ceri?
Singur o sa ispasesc:
-tot prinosul ce m-apasa;
-toate relele-mi purtari;
-toata latura-mi hidoasa;
-tot ce jindui in visari …!
Stind in gindurile mele,
ma asum asa cum sint:
atzintindu-ma spre stele,
cu genunchiul pe pamint!
ApreciazăApreciază
nici azi nu știu ce să spun…știi deja părerea mea în privința poeziilor tale. îmi știi și nedumerirea:)
cred că am citit-o deja de zeci de ori! nu cred că vrei să știi cât de bine mă simt în pielea ultimei strofe. acolo ești tu dar tot acolo sunt și eu.
ApreciazăApreciază
te poți uita sub pictograma mea, sus-dreapta! îmi dai voie? te rooooog:)
ApreciazăApreciază
am fost, am văzut, spun: sună mai plauzibil la tine! 🙂
ApreciazăApreciază
crezi? nu sunt așa convinsă că cine a plăsmuit-o ar fi prea departe…
mă lași s-o țin acolo?:)))
ApreciazăApreciază
îţi dăruiesc în mod solemn, definitiv şi irevocabil, acest catren. 🙂
eu sînt mai degrabă recognoscibil în catrenul anterior.
ApreciazăApreciază
eram precisăăăăă că o să-mi spui că tu ești acolo, în rândurile de mai sus:)…și totuși, parcă nu!!!
nu, serios! mi-l dăruiești? te iubesc!
mulțumesc – e cam puțin spus:)
ApreciazăApreciază
Leonico, thanx… you did touch my heart cu Nichita…<3 l-am cunoscut în an-II de facultate, la prieteni pitesteni de-ai parintilor mei, RIP.
– – –
Pentru c-ai pus Bolerou' lu' Ravel… 🙂 iata o completare: celebru' poem al lui Lamartine:"Oh, timpule suspenda-ti zborul!" 🙂
Ô temps ! Suspends ton vol, et vous, heures propices !
Suspendez votre cours :
Laissez-nous savourer les rapides délices
Des plus beaux de nos jours !
Assez de malheureux ici-bas vous implorent,
Coulez, coulez pour eux ;
Prenez avec leurs jours les soins qui les dévorent,
Oubliez les heureux.
Mais je demande en vain quelques moments encore,
Le temps m’échappe et fuit ;
Je dis à cette nuit : Sois plus lente ; et l’aurore
Va dissiper la nuit.
Aimons donc, aimons donc ! De l’heure fugitive,
Hâtons-nous, jouissons !
L’homme n’a point de port, le temps n’a point de rive ;
Il coule, et nous passons…
ApreciazăApreciază
Melanie…nu știu cum e să-l întâlnești pe Nichita! Bănuiesc că momentul acela se oprește timpul în loc – ca să fim on topic:)
Uite, ce sinestezii trezește Boleroul acesta – poezia este extrordinară, Melanie!!!
îți foarte mulțumesc că mi-ai adus-o!!!!!
ApreciazăApreciază
va fi fost marcant, pentru mine, evident, aveam 19 ani si-l iubeam pe… Minulescu!:-)
Prietenul îl avertizase pe Nichita, iar când m-a prezentat, m-a întâmpinat cu:”Mela, de ce-ti sunt ochii verzi, culoarea wagnerienelor motive?” – am ramas muta, tetanizata, caci total neasteptat… apoi i-am ascultat vorbind ore-n sir despre multe si marunte, fuma enorm si-i placea tuica de Pitesti…;-) RIP.
– – –
ma bucur ca ti-a placut poezia, e arhi-cunoscuta…
ApreciazăApreciază
unde esti tu oare
nici ca te mai realizez
as fi vrut doar o boare
sa simt si brusc sa ma minunez! 🙂
ApreciazăApreciază
cam așa e!
doar o clipă să simt și să mă minunez!!!
ApreciazăApreciază
Hmmm… Vorbind despre descoperiri…Tu ai desenat mai sus?
ApreciazăApreciază
Nu, draga mea…mi-ar fi plăcut să fiu așa de inspirată:)
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
pasim pe ganduri, nu-i asa? ne aruncam privirea spre ceea ce-am visa… La orizont intrezarim ce vrem sa fim, ramane tot acolo, chiar de ne grabim.
multi l-au colorat sa fie viitor, confuzele proiectii nesperate, dar sa pasim, ca nu e bai, de toate-s goale si indepartate
ne-am stabilit sa fim, sa facem, sa gandim, e bine, zic si eu tacut, desi ma uit la mine, la ceea ce-am facut, si cred ca e mai greu sa razi.
Proiectie difuza din minte clara, asa e viitorul uneori. Speranta e o specie rara, gasita doar in Amazon, dar nu-i tarziu, ne luam o barca, navigam in zbor, si…
ApreciazăApreciază
„dar nu-i tarziu, ne luam o barca, navigam in zbor, si…”
și???
ApreciazăApreciază
Pingback: “Spitalul municipal” de Barbara Harrison « bibliodevafiliala3
Te rog, coboara din nori…si fii mai pamanteana sa te intelegem si noi astia care nu visam atat de mult 😀
ApreciazăApreciază
hapi…îs pământeană:) jur!!!
la împlinirea subită și irevocabilă a unei frumoase vârste, chiar m-am surprins uitându-mă la o fotografie din copilărie…mi-am amintit de versurile de mai sus – am înroșit paragraful care „poartă toată vina”:)!
Nimic mai complicat de-atât! sinestezii, sinestezii … te marchează o dată cu vârsta:)))
ApreciazăApreciază
la multi ani iubita mea!!!!!!
ApreciazăApreciază
mai rămâne să-mi telefonezi, iubita mea! în rest, mi-ai urat pe toate părțile!:))))))
îți mulțumesc mult, blondu meu:)
ApreciazăApreciază
Hello!
Ti-am trimis mai departe urmatorea leapsa^-^. Succes 🙂
http://marspoet.wordpress.com/2012/07/30/leapsa-liebster-marsiana/
ApreciazăApreciază
mulțumesc dragul meu!
e a7a leapșă pe care o primesc. mă îngrozește că …eu trebuie să răspund la setul de 11 întrebări X 7 lepșe??? 77 Q&A???
u kidding me?
hell, no!:)))) ..m-apucă stabilizarea!
ApreciazăApreciază
:DDDD
ApreciazăApreciază
andreea
cu riscul de a o scandaliza iar pe melanie touluse, îţi declar răspicat: şi eu te iubesc!
ApreciazăApreciază
=))))
Melanie ne iubește pe-amândoi. Și noi o iubim pe ea!!
ohoooo…ménage à trois??
ApreciazăApreciază
sînt, sau am fost, un bun jucător de şah; la simultane acum, pierd. :))) timpul…
ApreciazăApreciază
ah, arghrrrhh…timpul ăsta, bată-l vina!
nu te cred!!! 😛
ApreciazăApreciază
ţi-am spus că-s mincinos. :)))
ApreciazăApreciază
păi, abia asta ți-a fost o minciună:)))))
ApreciazăApreciază
Cum va las singuri, va faceti de cap…:-))) ménage-à-3 ou à 4?!…;-)))
ApreciazăApreciază
@Tiberiu, sunt dincolo de socata…;-))) Te stiam barbatul unei singure femei, descopar (scandalizata-rau!) ca esti un homme-à-femmes…:-)))
ApreciazăApreciază
sssshhhhh, Melanie! Rămâne între noi trei:))))
ApreciazăApreciază
Andreea
La 20,59 am spus ceva. La 21,27 am spus de asemeni, ceva. :)))
Tu la 21,44 spui ceva. La care dintre cele două spuse ale mele te referi?
ApreciazăApreciază
la 20:59 🙂
sper ca n-ai mintit si la 20:50!
ApreciazăApreciază
la 20,50 absolut sigur, NU!
ApreciazăApreciază
asta era important de știut! mi-ai luat o piatră de pe inimă:)
ApreciazăApreciază
n-am uitat că nu te joci cu astfel de lucruri. cum aş putea să uit? nu uit pentru că nici eu nu mă joc. şi acum, chiar nu mint. 🙂
ApreciazăApreciază
Din cer plumburiu
Stelele cad luminînd
Covor de omăt
ApreciazăApreciază
frumos și răcoros…m-aș plimba desculță pe covorul de omăt și-apoi m-aș întinde pe el, cu fața-n sus spre cer să privesc stelele căzătoare…uite, îmi cad pe pleoape și se prind în gene!!!
ApreciazăApreciază
după tine, m-a provocat şi psi cu un haiku.
aşa că am făcut şi eu unul la tema de miercuri, cel de aici.
şi dacă tot m-am pus pa haikuit, pentru sîmbătă am pregătit o salbă de douăsprezece.
îs gata, dar le mai şlefuiesc o leacă.
ApreciazăApreciază
hai-ku mine și-o să fie bine!!!
Bine am făcut că te-am provocat. vezi că încă poți?
Abia aștept salba de haiku-uri….oare se poate purta la gât??
ApreciazăApreciază
Eşti nerăbdătoare? Vei vedea. 🙂
ApreciazăApreciază
sunt nerebdătoare…unde mai pui că plec mâine din țară și nu știu dacă sâmbătă apuc să văd!:((
ApreciazăApreciază
Andreea
Sînt sigur că le vei vedea, indiferent unde te vei afla. 🙂
Călătorie plăcută, fructuoasă şi să ne povesteşti, da?
ApreciazăApreciază
corectează te rog: fructuoasă.
ApreciazăApreciază
Ai scris corect, dragul meu!:)
Da, sigur că voi vedea, de pe telefon și tot vin peste tine să văd salba!!!
Mulțumesc! Voi povesti, bineînțeles!
ApreciazăApreciază
Pofim o mostră dar te rog să o ştergi după ce o citeşti. Bine? 🙂
„Goală de gînduri
e sigur inima mea
cînd nu eşti cu mine.”
ApreciazăApreciază
iooooi, tibi! nu mă face să te invidiez! cum reuşiţi voi să meşteriţi aşa haiku?
andreotti, bună seara îţi spune coada lui tibi… psi! 😀 şi bun găsit. se pare că noi două suntem responsabile de scos sufletul prietenului nostru comun.
ApreciazăApreciază
Bine ai venit, draga mea! eu te știu de mult:))))
Mă bucur tare mult că împreună am reușit nu numai să-i scoatem peri albi lui Tibi:) dar să scoatem ce are el mai frumos: sufletul!!!!
ApreciazăApreciază
tibi? vorbesti serios???? cum sa sterg asa ceva???
ApreciazăApreciază
Mare naiv mai sînt!
Roagă fata care spune că te iubeşte să şteargă declaraţia de iubire. :))))))))))))
ApreciazăApreciază
lasă că translatez eu după bunul plac:) e bine????
ApreciazăApreciază
si uite cum am ajuns iar la iubire… ce lejeritate in declaratii, ce verva, ce aplomb! imi place de voi. 🙂
ApreciazăApreciază
tot timpul ajungem la iubire. de fapt ar trebui sa traim tot timpul cu ea.
cand e curata, frumoasa, simpla,neconditionata, putem fi liberi si ne putem iubi…cu verva, cu aplomb, cu imbratisari…e important ca o facem, nu-i asa????
ApreciazăApreciază
pai hai atunci. ce mai asteptam?
ApreciazăApreciază
pai, nu asteptam nimic unul de altul…ne iubim si atat!!!
ApreciazăApreciază
a, pai asta zic si eu
🙂
ApreciazăApreciază
pai….asta n-o faceam deja????:)
ApreciazăApreciază
voi mai veni. eu te ştiam doar de la tibi (cred) şi .. are dreptate. frumos loc ai! 😀
ApreciazăApreciază
pfffai…daca la mine e frumos, la tine cum e?! e minunat la tine! Clubul tau e fabulos! vin deseori pe la tine doar ca sunt tacuta:) asa fac eu! vin, ma incarc frumos si plec:)
ApreciazăApreciază
andreotti, clubul nu este al meu.. el poartă numele meu din pură întâmplare sau pentru că eu am ajuns cumva să dau „pedepsele”, dar fabulosul club este al oamenilor buni care se joacă pe acolo. şi da, sunt minunaţi. 🙂
mulţumesc mult pentru însoţire, chiar şi tăcută.
ApreciazăApreciază
bine-ai revenit! ♥ 🙂
ApreciazăApreciază
ah! ți-a ieșit ție!!!! e clar…suntem sortiți:)
mulțumesc tare mult, Tibi!
ApreciazăApreciază
et voilà… QED!:-))) ❤
ApreciazăApreciază
he he. 🙂 ♥♥♥
ApreciazăApreciază
et voila, Melanie!
♥ – între noi:))))
ApreciazăApreciază
Andreea
abia aştept următoarea temă pe care o vei propune.
am dreptul să cred că intuiesc despre ce va fi vorba?
ApreciazăApreciază
Şi
Noapte bună. Mai e şi mîine o zi. Poate, mai frumoasă.
ApreciazăApreciază
ai dreptul la orice, Tibi – cel puțin în ceea ce mă privește!
…ai început să mă miroși deja:)))
Iubire bibelou…ai dat cu mine de toți pereții cu piesele astea! tare mult îmi plac!!!
ApreciazăApreciază
am dreptul să cred că acolo unde nu-i iubire, ar trebui s-o construim…
fără sfială şi fără teamă.
VERS STINGHER
mi-e capul gol si sufletul pustiu
nici nu mai stiu ce sol imi spune, ca-i tirziu
E poate prea tirziu sa-i oblojim pe oameni
dar poate nu-i tirziu, sa-i mai iubim
ApreciazăApreciază
Sunt obosita
As vrea sa dorm
Citeste-mi o poezie
Sa-mi fie somn……:)
ApreciazăApreciază
CANTEC DE ADORMIT MITZURA
de Tudor Arghezi
Doamne, fa-i bordei in soare,
Intr-un colt de tara veche,
Nu mai nalt decat o floare
Si ingust cat o ureche.
Si-n pridvor, un ochi de apa
Cu o luntre cat chibritul,
Ca-n crampeiul ei sa-ncapa
Cerul tau si nesfarsitul.
Da-i un fluture blajin
Si o broasca de smarald.
Si-n padurea de pelin
Fa sa-i stea bordeiul cald.
Si mai da-i, Doamne, vopsele
Si hartie chinezeasca,
Pentru ca, manjind cu ele,
Slava ta s-o smangaleasca.
Si cand totul va fi gata
S-o muta la ea si tata.
ApreciazăApreciază
Tibi – chapeau, mon ami!
ApreciazăApreciază
♥♥♥
ApreciazăApreciază
♥♥♥ X infinit se pune???:)
ApreciazăApreciază
se. ♥♥♥♥♥♥♥♥. opt = infinit.
ApreciazăApreciază
♥infinit să fie…cu infinite mulțumiri pentru piesă:)
ApreciazăApreciază
Hapi..uite ce frumos ți-a răspuns Tibi…eu nu aș fi putut s-o fac atât de bine!!!!
ApreciazăApreciază
aci nu-i nimic de comentat, doar de citit şi ascultat; şi eventual de lăsat ceva în dar
ApreciazăApreciază
Care dar … valorează mult pentru mine, Căline!
Mulțumesc tare mult, prieten frumos!!!
ApreciazăApreciază
un dar care vine completat de un altul, o piesă de suflet…de-al meu
ApreciazăApreciază
Așa știm noi să ne împărtășim piesele astea de suflet și să ni le dăruim:)
Mulțumesc mult!!!!
ApreciazăApreciază
Pingback: Five o’clock « Colţu' cu muzică
Pingback: Miercurea cu cântec – 12 « Colţu' cu muzică
Pingback: Miercurea cu cântec – 13 « Colţu' cu muzică
Pingback: Sunt lucruri peste care… « Colţu' cu muzică
Pingback: “Cireşarii” de Constantin Chiriţă – un bestseller, devenit un atribut al unei generaţii « bibliodevafiliala3
cat de faina poate sa fie schita aia…
ApreciazăApreciază
și mie mi-a plăcut mult!!!!
ApreciazăApreciază