Etichete
În sfârşit e o toamnă frumoasă şi pe strada mea. Prima zi cu aparatul foto pe străzi de nebună! Iuhuuuuuuuu!!
O mică bucurie!
29 Sâmbătă oct. 2011
Posted in Fotografie, Obsesii
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Cu capul în nori
%d
foarte frumoase fotografiile. Soarele stralucea prin caderea frunzelor si incalzea dulapul cu haine groase. Acum, soarele asteapta. Asteapta sa straluceasca printre flori de primavara. Ii e dor sa patrunda prin ferestrele zgribulite pentru a incalzi dulapul cu haine de primavara. 🙂 Fotografii de iarna nu?
ApreciazăApreciază
Atât de mult mi-a plăcut ziua aceea încât și acum mi-o amintesc perfect! Singură, domoală, la pas ușor, mângâiată constant de-un soare delicios, mieros…pfff, mi-e dor de ea!!!
ApreciazăApreciază
Unele momente le retraim, cu alte perspective…
ApreciazăApreciază
Știu asta! Mi-ar plăcea însă să o mai trăiesc, nu să o retrăiesc…chiar și cu riscul perspectivei schimbate:))
ApreciazăApreciază
Iti trebuie un aparat de fotografiat cu bateriile incarcate, un flacon de 0.5 apa tonica, o zi degajata de responsabilitati… si soare.
ApreciazăApreciază
Acum le-aș avea pe toate…mai puțin soarele cald și copacii înfrunziți:(
ApreciazăApreciază
Am vb cu soarele, poate veni mai repede, dar nu garanteaza frunze… Pana atunci, mai e putin. Trebuie sa gasesc o alta postare ca sa pot aduce fulgi si sfarait de inghetare… tot ceva de suflet.
ApreciazăApreciază
Adu-mi soarele și copacii…îi înfrunzesc eu din amintiri:)
ApreciazăApreciază