a crescut zgomotul
ploii:
direct în ceafa mea,
după fereastră
o pisică uriaşă
sfarmă-ntre dinţi
scheletul unui peşte
uriaş –
pe locul în care stau
de câteva zile
e linişte –
au fost zile de
linişte
când
m-am gîndit
la toate –
spune-mi
cel mai rău lucru
care ţi s-ar putea
întâmpla
şi imediat
ţi-aş putea descrie
un altul
mai groaznic.
Dan Sociu
Cu capul în nori 
spune-mi
cel mai rău lucru
care ţi s-ar putea
întâmpla
şi imediat
ţi-aş putea descrie
un altul
mai groaznic.
asta este perfect adevarat si asa ma gandesc si eu cand dau cu bata in balta si ma stropesc 🙂 bine ca nu m-a stropit masina 😀
ApreciazăApreciază
:)))…asta cam așa e!
ApreciazăApreciază
Ultima strofă parcă m-ar descrie pe mine. Eu am „boala” de a raporta ceea ce simt alţii la ceea ce am simţit eu, ca să pot înţelege mai uşor. De multe ori mi se întâmplă să „consolez” pe cineva zicând – ceva de genul. Oricum, încerc să mă abţin. Dar … gafele sunt pe pământ. Eu scriu frumos, dar de vorbit .. n-am tastatura la mine 🙂
ApreciazăApreciază
oh, nu vrei să știi cât mă recunosc și eu în ceea ce spui…nu vrei să știi de câte ori am „zbârcit-o” eu și cât încerc să nu o mai fac! Dar, mde…sunt umane și gafele astea!
…eu am probleme cu tastatura…altminteri, vorbele îmi curg cu mult mai natural:)
ApreciazăApreciază
Vezi ce bine de mine că am făcut, pe vremuri, dactilografie. Am învăţat să scriu cu toate 10 degetele şi pe urmă ele au început să scrie mai bine decât mine 🙂
ApreciazăApreciază
:)))…atunci la mine actoria e de vină!…am discurs verbal major și deficit în degețele!
ApreciazăApreciază
Păi vezi 🙂 Defect profesional, exact ce spuneam 🙂
ApreciazăApreciază
clar!:)…ne formează!
ApreciazăApreciază
Ploaia bate usor in geamurile mele acum… ador sa o ascult.
Nu stiu ce sa spun despre ” cel mai rau lucru care s-ar putea intampla”, eu deja am inceput sa cred ca sunt doar lucruri care se intampla si atat, nu cred ca pot sa mai spun care e bun si care nu. Pana la urma…in raport cu ce? Se intampla, trec prin ele, si atat. 🙂
Frumoasa poezie, am spus asta?
ApreciazăApreciază
nici nu trebuia s-o spui, luna mea!…știam:)
ApreciazăApreciază
🙂 dar daca ar fi vorba despre un lucru extraordinar de frumos? 🙂 Se poate? Ca sa vad un zambet conturat pe chipul tau?
ApreciazăApreciază
:)))…l-ai conturat deja!!!!..oricum nu las o zi să treacă fără să nu descopăr cel puțin un lucru extraordinar și fără să zâmbesc larg!!!
ApreciazăApreciază
Da da da da da! Asa, asa! Spune si altora, sa-si mai aduca aminte. Oamenii sunt asa frumosi cand zambesc din adancul sufletului… 🙂 Iti sade foarte bine. 🙂
ApreciazăApreciază
:)..mulțumesc! este „un exercițiu” pe care mi l-am propus cândva și de care mă țin zilnic…să nu uit să zâmbesc larg și la finele oricărei zile să am în „panoplia” mea un lucru bun!!!
ApreciazăApreciază
:))) povesti cu godzilla pisicila …; combinate cu – Insula doctorului Moreau – Insula Misterioasa – Salvador Dali – Van Gogh; si desigur cu autorul poeziei …
vezi sa nu lasi pisica aia mare si portocalie sa-ti desire norisorul 😀
ApreciazăApreciază
cât suprarealism la un loc:)…păi, ce crezi? că nu o alerg pe pisică???..să vezi ce-o scarmăn eu!:)
ApreciazăApreciază
🙂 cu toata ploia ce-mi umple barajul pe tine te percep mai suprarealist decat percep pisica si crudul ei destin cand pestele schelet, trezindu-se in burta-i, o devora incet prea surd fiind sa ii auda lugubru mieunat …; si zbaterea-i cumplita, sub ploaia ropotind nepasator, ‘cercand in zadar sa scape, urland, scrasnind din coltii sfaramati, agonizand, isi roade disperata labuta …
ApreciazăApreciază
ah…suprealismul sălășuia în mine mai abitir ca în poem!…acum, între agonie și extaz, îmi rod lăbuța:)
ApreciazăApreciază
n-o face inca! un alt scenariu pentru tine, am … 🙂
ApreciazăApreciază
ei, hai!…omoară-mă cu firea!:)..să torc?
ApreciazăApreciază
:))) sa torci!!! … imi rod labuta daca mai rad 😀 mi-ai blocat filmul cu reclama ta cu torsul …; nu se potriveste deloc cu ce vedeam; mi-ai blocat glandele suprarealismului cu imaginea pufoseniei torsului … 😛
ApreciazăApreciază
trrrrrr…arghrrrrr….mau:)
ApreciazăApreciază
… Tu asezata pe o testoasa cu cap de aligator …; picioarele in prim plan fiecare adapostind o lume, o civilizatie formata din fiinte umane cu personalitati ce se evidentiaza prin incrucisarea cu insecte si animale, urcand material si spiritual dinspre laba piciorului spre genunchi …; trupul tau alungit spre centrul plansei …; mainile impingand peretii abisului …; capul tau dat pe spate cautand cu privirea spre Pleiade …; poti umple anumite zone cu capete de pisici vanand soareci si porumbei … printre tuse de rosu sangeriu, galben mustar, gri …
ApreciazăApreciază
șșșt…acum tac mâlc precum peștele din burta pisicii:)..
mă simt precum Iona în burta balenei unde intreaga “actiune” se transformă într-un un solilocviu cu profunde implicatii filosofice.
ApreciazăApreciază
Poetul care a scris versurile astea cred ca e ceva neam cu „nenea Murphy”, dupa finalul „glorios” in care incheie poezia!)))
ApreciazăApreciază
…nu-i singurul care o fi luat în piept și peste ceafă legile lui Murphy:)
ApreciazăApreciază
Ca optimist incurabil şi hedonist ce mă aflu, nu pot decât să înregistrez cu răceală 🙂 reflectia acestui Bacovia la pătrat. Mă depărtez grăbit şi pe tăcute de teamă să nu-mi zdrobească sufletul cu cine mai ştie ce grozăvii pe care nu mă îndoiesc că le deţine. Îl stimez dar nu-l urmez.
ApreciazăApreciază
nici nu trebuie, Danielule…altminteri unde ar mai exista diversitate?
ApreciazăApreciază