Nimic nu s-a schimbat. Nici măcar eu. Doar timpul a trecut…
Mă prefac că sunt pe aici dar nu sunt. Nu mă luați în seamă.
Mă gândeam că azi vine Moșu’. Și mă doare ce dor îmi e de mine mică. Azi casa nu mai miroase așa cum mi-o amintesc. E aceeași casă în care stau și acum. Nu mai miroase a prăjituri făcute de tatăl meu pentru că nici tatăl meu nu mai e. De portocalele luate pe sub mână. Îmi este dor de bomboanele cubaneze galbene, roșii și portocalii. De bănuții de ciocolată înfoliați în staniol auriu și de „lingourile de aur”, alte ciocolățele, stivuite în cutia lor, porționate de mama mea – câte una după fiecare masă (și asta dacă mâncam tot). De bananele verzi puse la copt pe șifonier. De trezitul dimineață cu primul gând că vine Moșu′ revizuind rapid cât de cuminte am fost și dacă mi-o aduce ceva bun și frumos sau primesc doar nuiaua obraznicilor…
Vezi articolul original 394 de cuvinte mai mult
Cu capul în nori 
⛄❄⛄❄
༺❀༻
🎄
🎄
༺❀༻
ೋ e darul meu de turtă dulce ೋ
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Contesă! Ca întotdeauna, bagheta ta magică aduce bucurie și zâmbet!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tu aduci mereu bucurie! Mă bucur să ne scriem uneori!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și eu mă bucur că nu ne pierdem… Îmi place când îmi scrii 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Tot ce vreau să-ţi spun e cuprins aici:
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și-n întoarcerea îmbrățișării către tine…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E implacabilă scurgerea timpului. Mulțumesc, Oberon, apreciez susținerea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
put it all down!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
I’ve already done it! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si acum respira.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi place de mooor 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E de Mos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ne zambim noi cat ne zambim, dar as vrea sa citesc orice scris de tine, chiar si cu cafea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am să revin. Nu știu când… Am să mai scriu, am să mai desenez, am să vă povestesc ce-am mai făcut, dar trebuie să mă mai liniștesc 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar, Andreotti, cat sa te tot linistesti? De ce sa nu fi zbuciumata, sa desenezi de nervi cu cafea, apoi sa iti para rau ca ai folosit cafeaua si sa o extragi, sa ii iei culoarea si sa scrii cu ea?! Cine te stie pe tine linistita? Cine te vrea linistita? (Stiu ca te referi la liniste… am comentat si eu. Am rabufnit si gata 🙂 )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ma gandeam… asa… ca unul care in copilarie nu a asteptat mos…
paote ca el totusi vine mereu si mereu… dar nu ca si in copilarie cu ciocalata si alte dulciuri asa de frumoas apreciate…
poate acum, vine insuflet… vine in inima… in forma de nedescris… doar ca ne ofera o traire minuanta de-o clipa, in care ne amintim de dragalaseniile copilariei…
poate… ca noi insine… indiferent de ani si alte treceri prin viata… sa fim mosi pentru altii… oferin poate nu ciocolatele… ci o vorba buna… un zambet… o mangaiere acolo unde este cea mai mare nevoie… si asa… poate ca simtim mai adanc prezenta mosului…
si acum… repet… ca unul care in copilarie nu a asteptat mosi… depsre care mos vorbim???
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vorbeam de moșul ăsta din urmă, ăsta de vine doar cu emoții, cu neliniște, cu bucurie de-o clipă și cu amintiri vechi. Nu vorbeam de moșul în care credeam orbește în copilărie, cel cu dulciuri și fructe 🙂
Oricum, chiar și azi, la aproape 40 de ani, mă bucur, cu tot sufletul, de toate sărbătorile frumoase, care ne aduc și ne țin împreună, măcar pentru o vreme.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andruşka… prea multă apă a curs pe Dunăre şi toate fluviile lumii de cînd… Unde eşti, cum eşti…? Cum se poartă cu tine Moşu’ ăsta (p)an(d)emic?
If I could turn back time, spunea cîndva o melodie…
Îţi las pupic şi îmbrăţişare, peste spaţiu şi timp. Oriunde-ai fi, să-ţi fie bine!
ApreciazăApreciază
Oh, Dragoș!! Mă bucur tare mult să te regăsesc…Sunt bine, îți mulțumesc frumos, sper că și tu ești la fel! Tare mult mi-ar plăcea să mai știm unii de alții, uofff!!!
Te îmbrățișez cu același drag și, mai ales, cu dor! Să ai sărbători frumoase și liniștite.
PS- Hai să ne mai auzim cumva, curând… bine? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cine ştie ce-o mai fi… dar pînă una-alta mi-s împăcat că eşti bine. M-am mai liniştit un pic.
Ai grijă de tine şi nu lăsa prea mult hîrtia fără urme de cafea… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să ai și tu grijă de tine 🙂 Îți mulțumesc încă o dată că ți-ai amintit de mine și că ai trecut pe-aici!
PS – Dacă te refereai la pictat cu hârtia cu urme de cafea, să știi că anul acesta am pictat mai mult ca niciodată 🙂 Ba mai mult, oamenii au început nu doar să-mi aprecieze picturile dar le și cumpără ceea ce este cu mult peste orice așteptări aș fi avut 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, aşa de superficial mă ştii? (nu că n-aş fi! 😛 ) Evident că expresia era cu dublu înţeles, adică şi pictura ta inedită dar şi semnele de prezenţă pe aici pe unde ne-am fost cîndva. 😉
E minunat că ai reuşit să prezinţi lumii creaţiile tale şi să-ţi fructifici talentul – unul dintre multele. Multă baftă în continuare! 🙂
ApreciazăApreciază