O viață care trece-n invers sens,
Din bătrânețe lunecând spre un copil,
Săgeata timpului întoarsă-n ritm
De trecere prin viață și eresuri.
Mă regăsesc în trecerea prin gând
A amintirilor ce-mi macină gândirea,
Ce nu le vreau acum, dar au menirea
De-a-mi aminti că-s trecător pe-acest pământ!
Atât de frumos ai scris încât orice aș spune eu…nu și-ar mai avea rostul! Și nu găsesc nimic în plus de adăugat, în completare…
Mulțumesc, Mugur! Mă-nclin!
Mă faci să mă simt ciudat, neregăsindu-mă parcă, pentru că versurile ar trebui să fie ale tale, căci imaginea desenată de tine le-a adus aici, le-a scris! Eu am fost doar cel care a apăsat pe taste.
Mulțumesc!
Și uite că versurile tale nu le-am gândit eu…eu am desenat și-am inspirat. Asta da „colaborare” ca să nu spun o frumoasă legătură între noi doi, între desen și cuvânt!
Pot, e drept! 🙂
Dar la fel de drept e că în afară de niște broscuțe vesele, câteva floricele și niște păsări supradimensionate (de-atârnau bieții copaci sub ele 😳 ) n-am mai desenat nimicuța mai de Doamne-ajută! 😉
Așa-i – toate au un început… Mi-am amintit de desenul ăla și de cum nu-mi mai încăpeam eu în piele când m-a lăudat Domnu’ Învățător anul trecut! Maare realizare mare! Le luasem fața unor preșcolari! 😆
Cu capul în nori 
O viață care trece-n invers sens,
Din bătrânețe lunecând spre un copil,
Săgeata timpului întoarsă-n ritm
De trecere prin viață și eresuri.
Mă regăsesc în trecerea prin gând
A amintirilor ce-mi macină gândirea,
Ce nu le vreau acum, dar au menirea
De-a-mi aminti că-s trecător pe-acest pământ!
ApreciazăApreciază
Atât de frumos ai scris încât orice aș spune eu…nu și-ar mai avea rostul! Și nu găsesc nimic în plus de adăugat, în completare…
Mulțumesc, Mugur! Mă-nclin!
ApreciazăApreciază
Mă faci să mă simt ciudat, neregăsindu-mă parcă, pentru că versurile ar trebui să fie ale tale, căci imaginea desenată de tine le-a adus aici, le-a scris! Eu am fost doar cel care a apăsat pe taste.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Și uite că versurile tale nu le-am gândit eu…eu am desenat și-am inspirat. Asta da „colaborare” ca să nu spun o frumoasă legătură între noi doi, între desen și cuvânt!
ApreciazăApreciază
Știi ce-nseamnă al meu Mi-ar plăcea și mie să pot desena așa… ca tine! ?! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, știu ce-nseamnă! Nu ai idee câte îmi doresc și eu să pot face!! Pot face pariu cu tine că sunt multe lucruri pe care tu le faci și eu nu pot! 🙂
ApreciazăApreciază
Ba eu cred că poți să faci multe-multe! Că nu degeaba am nas doar! 😆
ApreciazăApreciază
Bine, copoiule! 🙂 Pot să fac multe, recunosc!
Dar și tu poți 😉
ApreciazăApreciază
Pot, e drept! 🙂
Dar la fel de drept e că în afară de niște broscuțe vesele, câteva floricele și niște păsări supradimensionate (de-atârnau bieții copaci sub ele 😳 ) n-am mai desenat nimicuța mai de Doamne-ajută! 😉
ApreciazăApreciază
Bursucelule…toate au un început! Mai bun sau mai nereușit dar există un potențial în toate 😉
ApreciazăApreciază
Așa-i – toate au un început… Mi-am amintit de desenul ăla și de cum nu-mi mai încăpeam eu în piele când m-a lăudat Domnu’ Învățător anul trecut! Maare realizare mare! Le luasem fața unor preșcolari! 😆
ApreciazăApreciază
Ai văzut? Exact ce spuneam :))
ApreciazăApreciază
Da, da, mereu zici bine! 😆
ApreciazăApreciază
:)))
Ti țuc tare, tare!
:*
ApreciazăApreciază
Și eeeeeu! 😆
ApreciazăApreciază