Alice: Dar e imposibil…
Pălărierul Nebun: Numai dacă tu crezi asta.
Pălărierul Nebun: Am luat-o razna?
Alice: Mi-e teamă că da. Eşti nebun de legat. Dar dă-mi voie să-ţi spun un secret. Cei mai buni oameni sunt aşa.
♠♠♠♠♠♠♠♠♠♠♠♠Stayne – Valetul de cupă: Sunteţi nebuni cu toţii!
Iepurele de Martie: Mulţumim foarte mult.
♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
Alice: Uneori, înainte de micul dejun, încerc să cred şase lucruri imposibile.
Pălărierul Nebun: Ce exerciţiu minunat.
Alice: 1. Există băuturi care te pot micşora.
- Există mâncăruri care te pot face să creşti.
- Animalele pot vorbi.
- Pisicile pot fi invizibile.
-
Există un loc numit Ţara Minunilor.
-
Îl pot ucide pe Jabberwocky.
♣♣♣♣♣♣♣♣♣♣
<
p style=”text-align:right;”>Mama lui Alice: Unde îţi este corsetul? Şi nu porţi nici dres!
Alice: Sunt împotriva lor!
Mama lui Alice: Dar nu eşti îmbrăcată cum se cuvine.
Alice: Cine stabileşte ce înseamnă „cum se cuvine”? Dar dacă s-ar fi stabilit că „se cuvine” să porţi un peşte pe cap? Ai purta aşa ceva?
Mama lui Alice: Alice.
Alice: Pentru mine corsetul e ca acel peşte.
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
Alice: Acolo de unde vin, oamenii învață lucruri care nu sunt bune pentru a fi în stare să facă numai lucruri bune.
Pălărierul nebun: În Țara Minunilor, noi mergem numai în cerc, așa că ajungem întotdeuna acolo de unde am plecat. Vrei sa îmi explici mai mult?
Alice: Ei bine, adulții ne spun să descoperim ce lucruri facem greșit și să nu le mai facem apoi niciodată.
Pălărierul nebun: Asta-i ciudat ! Adică, pentru a afla ceva despre un lucru, trebuie să înveți despre el. Și după ce înveți despre el, ar trebui să te pricepi mai bine la el. De ce ar trebui să devii mai bun la un lucru pe care să nu îl mai faci după aceea ? Dar te rog, continuă.
Alice: Nimeni nu ne spune să învățăm lucrurile bune pe care trebuie să le facem. Trebuie să învățăm numai din lucrurile rele. Ni se dă voie, totuși, să învățăm lucrurile bune făcute de alți oameni. Iar uneori, ni se spune să ii imităm.
Pălărierul nebun: Hei, dar asta-i copiat!
Alice: Ai perfectă dreptate, domnule Pălărier. Trăiesc într-o lume de-a-ndoaselea. Se pare că trebuie să fac mai întâi niște lucruri greșite pentru a le învăța să nu le mai fac. Iar apoi, nemaifăcând ceea ce nu ar trebui să fac, poate că voi face ceva bun. Dar, mai curând, ar trebui sa fac ceva bun de la început, nu-i așa?
♠♣♥♦Lordul Ascot: Charles, ţi-ai pierdut minţile? Ce vrei tu să faci e imposibil.
Charles Kingsleigh: Întocmai. Domnilor, singurul mod de a atinge imposibilul este să crezi că este posibil.
≈ Lewis Carroll ≈ Salvador Dali ≈ Richard Galliano & Tangaria Quartet ≈
Cu capul în nori 
Ar fi bine, sigur, sa nu gresim si sa iasa totul bine de la inceput. Uite, azi, am vrut sa fac biscuiti cu nuca si scortisoara, dar le pot folosi in loc de shuriken, asa tari mi-au iesit. 🙂
ApreciazăApreciază
Eh, nu ai greșit:) Ți se pare doar! Sunt buni???
ApreciazăApreciază
Tocmai le-a făcut C.T.C.-ul fiul meu. 🙂 Zice că-i plac, aşa că zic că-s buni. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai văzut? QED.
Pune-mi și mie unul deoparte…sau i-ați mâncat pe toți deja? 🙂
ApreciazăApreciază
Mie mi-au ajuns doar firmiturile şi speranta ca data viitoare vor fi mai moi. 🙂
ApreciazăApreciază
Data viitoare…văd că ai aflat ce ne-a-nvățat Gheorgică! Așa că…dacă ies tari, punga și mărul să trăiască! 🙂
ApreciazăApreciază
sigh….
Galliano – again? 😛
ApreciazăApreciază
Galliano, always! Sunt nebună după el! 😉
ApreciazăApreciază
makes sense 😛 :*
ApreciazăApreciază
Of course, it makes sense! We’re all mad here!!!! 😉
ApreciazăApreciază
Ca sa nu ai nevoie de autorizatie cand le oferi musafirilor biscuiti iti spun un secret. Pui biscuitii intr-o punga de plastic impreuna cu un mar. Inviti musafirii peste 2-3 zile
ApreciazăApreciază
Ce se întâmplă cu biscuiții dacă stau lângă măr? E ceva ce nu știu eu? :))
ApreciazăApreciază
Marul respira( este viu) are tendinta sa echilibreze atmosfera. Daca este in spatu inchis si uscat transpira si se deshidrateaza . Biscuitii fiind uscati absorb imediat umezeala si parfumul merelor. Ms ca ai intervenit. Merele sa nu fie de la hiprmarket(bot de iepure). Le cumperi de la tarani. Trebuie sa fie din toamna asta cu seva in ele. Marul are cel mai intens schimb de umezeala, are membrana poroasa
ApreciazăApreciază
Multumesc de sfat. 🙂 Am mai învăţat un lucru azi. Data viitoare voi ascunde biscuitii si-o sa-i scot la iveala doar peste trei zile cu mar cu tot. 🙂
ApreciazăApreciază
Bravos! Hai că am rămas mută, Gheorgică! Omul cât trăiește învață. Mă declar mulțumită că am învățat ceva pe ziua de azi.
Ești o comoară la casa omului 😉
ApreciazăApreciază
Ce întâmplare fericită! De unde, înainte fusesem fermecat (și) de latura morală a istoriei, astăzi, recitind fragmentul postat de tine, m-a izbit aspectul ce ține de logică și de filosofia științei. (Neândoios pt că, zilele astea, am de pregătit o lucrare de analiză a unui text unde trebuie să aplic tocmai criteriile specifice acestui domeniu.) Luând în considerare că autorul poveștii a fost și matematician, sper să mi se ierte îndepărtarea vremelnică de inefabilul literar-sinestezic al scrierii.
ApreciazăApreciază
Nu-ți iert nimic pentru că ai perfectă dreptate în ceea ce spui tu! Și faptul că Lewis Carroll era matematician, se simte în toată povestea. Întotdeauna am spus că matematica are și poezie în ea.
Iar povestea asta are un nu-știu-ce…este adorabilă!
ApreciazăApreciază
Inimioară, iscusit ceasornicar îmi eşti, cum ştii tu să potriveşti rotiţele dinţate cărora noi oamenii le spunem ‘cuvinte’, ca să creeze şi să dea viaţă acelui minunat mecanism de stînga precum te-am denumit. Tic-tac, tic-tac, inimioară… Huguleţ cu drag! 😉
ApreciazăApreciază
Nu-s chiar iscusită că nu am făcut mai nimic. Povestea face totul!! Eu le-am adus aici doar și le-am pus în pagină, împerecheate, ce-i drept, cu ilustrații (fabuloase!) și muzică.
„White Rabbit: I think my watch is slow.
I wound it up, but now it’s wound
It makes a funny ticking sound.
Cheshire Cat
1: Tick tock,
2: tick tock,
3: tick tock,
1: tick tock,
Cheshire Cat: It’s rather like a clock.
White Rabbit: And thanks to that, I have to run
When I’d prefer to (t)walk.
Not leaving before I give you the hug back! Tot cu drag! 😉
ApreciazăApreciază
If you can’t stay, then you may go,
But please, I beg you: do it slow!
And passing by, look at the sky –
I’ll be right there, waving good-bye. 😉
ApreciazăApreciază
Slow, I promise you!
Te văd! 😉
ApreciazăApreciază
Ai zice că autorul, cu mai bine de un secol în urmă, era master în programarea neuro-lingvistică. Cât de binevenite sunt aducerile lui măiastre din cuvinte! 🙂 Foarte frumoasă selecție!
ApreciazăApreciază
Poate că era! 😉
Nu știu…cert este că povestea e fabuloasă. E povestea copilăriei mele dar nu numai. Aș reciti-o la nesfârșit.
Ilustrațiile lui Dali – sunt nebune, sunt incredibile!
Iar filmul lui Tim Burton e inegalabil :)))
ApreciazăApreciază
DA, DA și DA! 🙂
Replica aia cu „Uneori, înainte de micul dejun, încerc să cred şase lucruri imposibile” e absolut genială!!! Îmi vine să te pup că mi-ai scos-o înaintea ochilor, să mi se întipărească odată în minte și să uzez de ea, în fiecare zi, precum Alice. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, da, daaaa…spun și eu! Ca pe „Oyez! Oyez! Oyez!” 😉
Pupă-mă și ține-o minte! E păcat s-o mai uiți!
ApreciazăApreciază
Am mai trecut o dată pe la tine și pe la Alice. Îmi place de voi. Sunteți inspiraționale. 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, ce frumos!! Poți trece ori de câte ori vrei, mi-e ușa deschisă larg!
Aș spune că Alice e cea inspirațională, eu având doar meritul (mult spus și-așa!) de a fi readus-o în memoria ta :))) Dar mulțumesc pentru asimilare!
ApreciazăApreciază
De la prea multe constrangeri incepem sa vedem nebunia ca pe o scapare, o idealizam. Dar nebunia nu e o scapare, e tot un drum infundat, tot un gest extrem si un dezechilibru.
Ca si cum dupa o foamete te apuci sa te imbuibi si cand esti satul sa dormi in tortul cu frisca si sa te invelesti cu sos de friptura, iar pe ochi sa-ti pui o masca cu smantana.
Daca vrei sa vezi ce e cu nebunia stai singura 24 de ore preferabil si legata la ochi. Oo sa vezi cum iese la iveala si nu e cu nimic diferita de o betie dusa la extrem. Acelasi gust de oboseala si deprimare iti lasa la final.
Imi place muzica.
ApreciazăApreciază
Eu nu văd nebunia ca pe-o scăpare sau ca pe-o acoperire a unor lucruri făcute prost sau nefăcute de loc, ca neîmpliniri.Aia se numește fofilare, păcăleală sau frustrare.
Eu fără nebuniile mele, nu mai sunt eu!
Dar eu vorbesc de nebunia frumoasă de trăi pur și simplu, de a crede-n tine, de a nu te simți încorsetat și de a acționa necondiționat de tabuuri, de cutume și de legile strâmbe, văzute sau nevăzute, ale celor ce te înconjoară, de a simți mai mult și de a nu despica firul în patru,la fiecare pas și cotitură, de nebuniile sincere de copil, de bucurile mari izvorâte din lucrurile mici…Nu vorbesc despre nebunia obsesiv compulsivă și nici de cea schizofrenică.
Am văzut că ești în pasa Waldeck 😉 Să asculți și albumul „Waldeck’s Gramophone, vol.1” E supeeer!
ApreciazăApreciază
Eeeee, pai aia nu-i ma nebunie =)) aia e atitudine normala de om viu.
ApreciazăApreciază
Păi, da! Nu-i suficient? Cu atâția morți pe lângă tine, ajungi să-ți spui că ești nebun de cât de viu ești pe lângă toți ceilalți! 😉
ApreciazăApreciază
Poi si cine este nebunul? In tzara mea esti normala. Daca asta este nebunia ta ,atunci eu stiu unul mai nebun decat tine
ApreciazăApreciază
Care-i țara ta, Gheorgică?? Că-n a mea, eu sunt Regina!!!
ApreciazăApreciază
Ce-i ăla imposibil?
ApreciazăApreciază
(Im)posibil să nu știi ce-i imposibil. E doar un posibil cu „im” în față, atât! Un prefix spune-i, dacă vrei 😉
ApreciazăApreciază
O să-i spun 😉
ApreciazăApreciază
Ei, Regină dragă, mulțumesc pentru așa regal! 😉
>:D< :*
ApreciazăApreciază
Să-ți fie de bine, Bursucel! :*
ApreciazăApreciază
evident…
este posibil sa existe si imposibil…
dar daca despre imposibil, credem ca-i posibil… si devine asa, datorita credintei naostre… atunci… unde mai este imposibilul???
incerc sa ma ratacesc… uneori si reusesc…
superb postul…
dar… stii… abia astept sa pap niste biscuiti… din aia tinuti in punga, impreuna cu un mar… mar… de la tarani… adica de la munteni… ca celelalte mere… nu sunt mere…desi se vand ca mere, in supermagazine…
ApreciazăApreciază
Nu ete gluma daca asta ai sugerat. Sunt mere dar deshidratate Fie datorita unei depozitari defectuase fie datorita vechimii. Adeca mere expirate O sa vezi ca tu cumperi 10 mere intr-un Kg de la market si 6 mere /kg mere bune ,proaspete Am spus de la ,,tarani,, pentru ca ei inca nu au depozite speciale de pastrare si atunci le vand proaspete sau le arunca. In loc de biscuiti cu mere poti manca fain mishto pe paine si o sa iti para la fel de tare ca biscuitii
ApreciazăApreciază
nu sugeram gluma…
mai degraba m-am gandit la mere dintr-o livada unde se folosesc fel de fel de tehnici de marire a productiei… versus… mere dintr-o livada unde naturaletea domneste…
despre deshidratare… chiar nu stiam…
si chiar nu am dorit sa fac, ceea ce tu numesti… misto… imi cer scuze daca asta s-a inteles…
mie… chiar mi s-a parut in sensul postului… marul, care de fapt nu are calitatea de mar…
cat despre… ideia de a tine biscuitii, in punga cu mar… mi se pare geniala…
ApreciazăApreciază
Ok! Inca o data se adevereste ca lipsa de comunicare poate naste conflicte aiurea. Ms pentru raspuns
ApreciazăApreciază
Da, Gheorgică…așa se întâmplă cu acest tip de comunicare virtuală!
Altfel, Ovi este unul dintre oamenii cu foarte mult bun simț, din câți cunosc aici, în acest mediu!
Am încredere în tine că faci diferențele:)
ApreciazăApreciază
Ți-e dor de casă, Ovi!!! Mâncai și tu biscuiți cu mere?? Eu încă o mai fac, cu aceeași plăcere a copilăriei!!
Imposibilul mai apare atunci când nu mai vrei, când nu mai ai speranță și/sau credință!
ApreciazăApreciază
da…
am mancat mere cu biscuiti… sau biscuiti cu mere… dar… niciodata nu am pus merele in aceiasi punga cu biscuitii… ideia mi se pare superba… o voi incerca…
ultima fraza din comentaiul tau… mi-a amintit de un vers al lui radu gyr… (imi place foarte mult de el)
„Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.”
ApreciazăApreciază
Frumoase versurile lui Radu Gyr!
Nu o să-ți vină a crede, Ovi…dar în momentul ăsta mănânc măr cu biscuiți:) Mănânc cu gândul la tine!
ApreciazăApreciază
da… pofta buna… vreau si eu… cel putin un biscuite…
ApreciazăApreciază
Cu mare drag, mai mulți chiar! 😛
ApreciazăApreciază
Observ ca sunteti nostalgici
Sa va zic doua retete din bucataria siracului. Se consuma preparatele obligatoriu cu babetzica brodata
Prajitura cu mere la rece Dozajul in functie de preferinte
pe o tava din plastic sau portelan se aseaza paralel cateva siruri d biscuiti populari(intr-un strat. Peste se intinde un strat de 1,5cm mere rase cu scortisoara
se mai pune un rand de biscuiti peste
Se pune stratul superios de mere cu scortisoara se presara cu zahar vanilat(pudre) si se lasa pana se imoaie ( 1/2zi)
ApreciazăApreciază
Știam eu că tu ești o comoară la
bucătăriacasa omului!!!P-asta chiar o fac și te anunț cum și cât fu de bună! 😉
ApreciazăApreciază
Iti multumesc. Pentru fragmente. 🙂 ce am mai uitaaat. Acum le citesc cu alti ochi. La facultate uram Alice in Wonderland pentru ca era un cosmar pentru noi, studentii, care mereu aveam de tradus din ea. E cumplit de greu de tradus. Dar e minunataaaa! Ma bucur ca mi-ai amintit. 🙂
ApreciazăApreciază
Să-ți fie de bine, Ancuțo!! Mă bucur că ți-a trecut urma de coșmar pe care ți-a lăsat-o traducerea ei și că azi, te bucuri din plin, de Alice cea cu vino-ncoace :))
ApreciazăApreciază
Pentru mine Galliano este o noutate, aşa că-ţi mulţumesc, îmi place mult. Cât despre Lewis Carroll – Ţara Minunilor şi Alice par pline de un alt sens când reciteşti cartea la maturitate.
ApreciazăApreciază
Mă bucur tare că-ți place Galliano! Eu recunosc, am făcut o obsesie pentru muzica lui și pentru acordeon. Datorită lui am descoperit că acest instrument este de departe, unul dintre cele mai frumoase și mai complexe, cu armonii nebănuite. Ah, după pian – el e favoritul meu no. 1:))
Și povestea asta, relevă de fiecare dată la recitire, noi sensuri și noi simboluri. Mă-ncântă teribil!!
ApreciazăApreciază
Pingback: Marți. 3 ceasuri | Hipertensiv
Pingback: „Yes, we can !” | Hipertensiv
Ale cui sunt ilustratiile?
ApreciazăApreciază
Bine ai venit, Marius!
Ilustrațiile (aici doar o selecție) aparțin lui Salvador Dali. A creat o serie de 12 heliogravuri, câte una pentru fiecare capitol al poveștii și coperta.
La New York s-a scos această ediție specială, în 1969.
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasa selectie. Multumim. Imi dau seama ca ar trebui sa recitesc textul. A trecut atat de mult timp…
ApreciazăApreciază
Merita recitita povestea! Cu singuranta, cu alti ochi o vei privi si altfel ai intelege!
Cu multa placere si drag! Si bine ai venit! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, bine te-am gasit!
ApreciazăApreciază
Pingback: Alice, mintea ta subconștientă | DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!
Recitesc. Eu. Tu?
ApreciazăApreciază