De Sânziene – Mariana Roman
Risipitor,
Ca fiul în lume plecat,
Dragul de dor
Se smulge
Tăcerilor albe.
El vrea să-l strigi
Și să-l plângi
Cu șiraguri în salbe
Crescute în inima-n care
Focul e jar mocnit
În asfințitul
Ce-ți doare
Nemărginirea crescută
În ochi de cocor.
Dragul de dor,
Născut din depărtări,
Din împărțiri
În tu
El,
Noi
Și voi,
Copil de suflet
Pentru orfane suflete
Pierite
În jocul răstignirii
Mute,
Pe cruci de patimi
Absolute.
Mi-e dor de drag,
Mi-e dor să râd
Să plâng
Și-apoi să cânt,
Și-n dansul nebunelor iele
Să fug cu dragul
Și cu dorul,
În albe nopți de Sânziene,
Spre ceruri
Deschise pe gene.
Mi-e dor de drag
Și drag de dor
Mă culcă ușor…
…și totuși…
Și dragul…
Și dorul…
Pe mine mă dor!
Anunțuri
Habar n-am ce muncesti la birou, dar la desen eşti foarte talentată. 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, Noar:)
La birou organizez evenimente si in cate-o pauza, rar ce-i drept, desenez…mi se face dor!
Stii cum se spune? Pauzele mici si dese, cheia marilor succese…la mine sa nu fie cu succese, sa fie doar cu desen! ar fi perfect! :))
ApreciazăApreciază
Aha, deci si la birou te ocupi tot de…frumos. 😉
ApreciazăApreciază
Eh, Nouarule…mi-aș fi dorit să fie tot atât de frumos, dar în privința asta mă pot pronunța doar cu jumătate de gură 🙂
ApreciazăApreciază
Ba sa fie si cu succese. Cat despre organizat, lasa-ma pe mine sa-ti organizez o expozitie online. Tu, fa-ti cat mai multe pauze, cu 4B-ul acela 🙂
ApreciazăApreciază
Atunci să fie și cu succese că eu le vreau, de ce să mint?! 🙂
Mi-aș face o pauză lungă și de tot de-aș putea…promit s-o iau măcar mai des cu tot cu 4, 5, 6B-urile mele că de cafea nu duc lipsă niciodată!
ApreciazăApreciază
Îmi place ceea ce faci şi aş vrea să-ţi placă şi sentimentele revărsate de mine pe blogul personal, la capitolul „Proză inedită”, „Poezii inedite”, ba chiar şi „Epigrame inedite”. Poate avem ceva în comun. Măcar umanismul, şi tot ar fi ceva.
ApreciazăApreciază
Multumesc, Petru! M-am adresat bine cu Petru, da?:)
Am sa-ti intorc vizita, cu mare drag! Sunt convinsa ca exista si ceva in comun!
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază
Ai un talent înnăscut, dragă Andreea! Îmi plac foarte mult nudurile create de tine!
Te felicit sincer şi-ţi mulţumesc pentru că ai împărtăşit cu noi creaţiile tale!
O duminică minunată îţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos, Ștefania! Sper din suflet să reușesc să-mi fac mai mult timp și să mai desenez! În măsura în care voi reuși, voi aduce și aici, cu mult drag!
ApreciazăApreciază
Iar dac-ar fi sa preget,
Cândva, la o cafea,
As vrea sa vad crochiul
Născut sub mâna ta,
Când, din licoare, ceașca
A mai păstrat un deget.
ApreciazăApreciază
🙂 Off..unde se ascund bărbaţii ăştia?! Pare-se că în poeme. 😆
Iară ţie, fiinţă cu capul în nori, vezi că ţi-am lăsat un semn în f…k(nu le mai fac reclamă gratuită!)
ApreciazăApreciază
Acolo se ascund?:) Adică fix acolo unde eu sunt tare depășită :))
ApreciazăApreciază
Am prostul obicei de a nu lăsa nicio o picătură-n cană, din licoarea magică! De cele mai multe ori, o beau! De foarte puține ori, pensula-și croiește drum în ea:) Cândva!
ApreciazăApreciază
în a doua schiță, mi se pare că picioarele împreună cu fesele fac parte dintr-un fel de mecanism organic. Mă rog, asta și sunt.
ApreciazăApreciază
Ți se pare, nu ți se pare…fiecare-i cu viziunea lui! 😉 Dacă așa zici, așa or fi…
ApreciazăApreciază
vreau să zic că e faină ideea care mi s-a născut în minte de pe urma schiței tale
ApreciazăApreciază
așa, așaaaaa…dar am să „văd” și eu ideea ce s-a născut? ..întreb! 🙂
ApreciazăApreciază
atunci era încă devreme și nu intrasem in starea senzorială încât să-mi descătușez întregul arsenal poetic-descriptiv. acum nu mai țin minte ce-am zis atunci. e un cerc vicios în care ne învârtim cu toții.
ApreciazăApreciază
pfff, m-ai amețit! mă iei pe după copac…o să văd au ba? 🙂 asta vreau să știu!
ApreciazăApreciază
Mă explic. Picioarele și fesele pe de o parte, spatele pe de alta. Sunt ca un mecanism, figurativ vorbind, Sunt ca o mașinărie făcută din carne. De fapt, mi se pare că ai cam surprins esența lor. Mă rog, mie asta-mi comunică.
Eu dacă n-aș fi fost prost, mi-ar fi plăcut matematica. De-aia îmi place să văd mecanisme peste tot. Și angrenaje.
ApreciazăApreciază
:))) Eu înțelesesm la ce anume făceai referire cât și viziunea pe care ți-a inspirat-o schița mea.
Eu credeam însă că am să găsesc pe blogul tău, o poveste întreagă despre această mașinărie organică, surprinzător de frumos și bine definită de tine:))
ApreciazăApreciază
Asta sună a prejudecată. Dar da, e o idee surprinzător de plină de potențial. Don’t mind if i will. Și de când cu blogul cel nou al împăratului, nu-l mai implicăm pe domnul Daniel P. in ecuație. Nu mai povestim traume amoroase etc decât cu titlul de proză ficțională, pentru că asta place publicului.
ApreciazăApreciază
p.s. fostul culturetheorist.
ApreciazăApreciază
Bine că ai zis:) Mă bucur că ai reapărut 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa dragă mi-eşti cînd desenezi…! :oops:Se simte sensibilitatea aia dulce, puţin subversivă, ghidată de-o mînă fermă şi-un ochi candid-critic. 😉
Mi-ar plăcea să fiu acolo, lîngă tine, inert precum o cană de cafea, privindu-te în fervoarea tuşelor de creion „moale”, dînd viaţă imaginaţiei… 😎
ApreciazăApreciază
Și mie mi-s dragă când desenez:) Păcat că-i rar!
Prea multe atribute frumoase, pentru doar două schițe, făcute-n mare grabă, pe-un genunchi! Serios! Dar mă bucur mult dacă-ți plac!
…iar cana mea de cafea, e vie și magică! Mă ține-n viață și uite…mai dă și viață unui desen, când și când…nu-i inertă deloc!! 🙂
ApreciazăApreciază
Cana mea e-n stop cardiac, atunci… Ce genunchi inspirat ai avut, de ne-a îngenuncheat pe toţi! Pot să-l mîngîi, să-l încurajez să continue la fel de frumos sau şi mai…? 🙂
ApreciazăApreciază
Îl încurajez eu…ba chiar pe-amândoi, am să-i încurajez să se lase mai des „inspirați” de cartonul ce-am să-l așez pe ei, cât de curând:)
Cana ta are nevoie de-un zvâc! Poate suferă doar de-o apnee…de scurtă durată, sper!!!
ApreciazăApreciază
Unde sînt cănile şi cafeaua de altădată…?
Pup genunchii inspiraţi; keep ‘em coming, those drawings! 😎
ApreciazăApreciază
Pingback: Rusalie sau Sânziană? | BLOG D'AGATHA
promiţi că atunci când ne vom întâlni tu ai să desenezi şi eu am să scriu? promiţi?
m-ai amuţit… ce-mi place!
ApreciazăApreciază
Primit, promit!! Numai să ne întâlnim mai repede!:)
Vezi cum e? Uite așa mă amuțești tu pe mine cu poeziile și scrierile tale! Tot de plăcere!
ApreciazăApreciază
Artista frumoasa:)!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Gabi! Artistă ar fi prea mult spus, dar gândul tău contează mult pentru mine!!
ApreciazăApreciază
Auzi cucoană, tu mai ai multe talente, că deja mă enervezi? 😀
PS: Eu n-am nimic din talentele tale, dar se pare că Mariana Roman mi-a scris o poezie, Tudor Gheorghe mi-a făcut o melodie și ar mai fi și alte cazuri 🙂
Te pup, Andreea! Bravo!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Dorule! Să nu mă invidiezi…n-ai habar câte defecte am:) Talentele nu compensează 😛
ApreciazăApreciază
am luat o pauza de tine. te-am regasit minunata, la fel de romantica, eleganta, misterioasa, amabila, zambitoare. femeie! continui sa-mi placi.
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult! Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
minunat postul… in totalitatea lui…
din suflet… felicitari…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Ovi!
ApreciazăApreciază
Imi place cum scrii, dar si cum desenezi! Inspiratie muuuuuuuuuuulta!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult! Știi tu ce știi 🙂 Și la tine găsesc mereu forme frumoase de artă!! Atelierul…
ApreciazăApreciază
Uuuufff! De ceeee s-a terminat pauza? Abia începea să devină interesant. 😀 Ador a doua schiță. Brilliant! It has both your humour and sexyness. ZĂĂĂU! De ce oare nu te ocupi mai mult de ceea ce cu atâta ușurință și har (și presupun eu că și cu drag) faci? Artista din tine trage chiulul. Păcat. ZĂU! Superbe schițele tale. Ador ideea că sunt făcute în pauză de lucru și că ai folosit cafea.. Mai vreau. 😀 xoxo
ApreciazăApreciază
Promit, Ancuță, să-mi iau pauze mai lungi și dese – cheia marilor succese:)
Zău! Durata unei schițe este de 5-7 minute…nici nu-mi trebuie pauză lungă dar promit că fac repetir cât de curând:))) Mai am încă o săptămâna grea, grea de tot și mă așez ușor apoi, până la vacanță!
Prima pensulă-n cafea pentru tine o vâr, așa să știi!:)
Mulțumesc, fată frumoasă!
ApreciazăApreciază
Nu ai pentru ce. I’m honored! Abia aștept rezultatul! Mor de curiozitate și nerăbdare. 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Interesting though I don’t understand the language:)
ApreciazăApreciază
It’s just a poem about a traditional feast with some fairies and ilustrated with my sketches! Nothing less, nothing more! 🙂
Thanks for your visit & comment! You are welcome anytime:)
ApreciazăApreciază
Ochii unui artist vad mult mai mult decat picturile lui o vor spune. Dar, la o privire mai atenta, coduri de perceptie deriva din simple elemente ascunse in culori sau forme. Am privit dincolo de randuri si dincolo de culoare. M-am oprit la doua elemente comune. Cafea si pauza. Cand poti folosi cafeaua pentru pictura esti cu siguranta un creator cofeinic. Numai de bine, Andreotti!
ApreciazăApreciază
La asta nu m-am gândit:) Creator cofeinic! S-ar putea spune și așa. Recunosc: în venele mele curge cofeină! Serios vorbesc:) De pauze duc lipsă, Cosminule nu de cofeină!
Mulțumesc!:*
ApreciazăApreciază
Ma voi ruga pentru sarbatori in care sa nu se permita receptii, evenimente si alte anti-pauze. 🙂 Cat despre cafea, sa tot curga. Eu transmit multe in picuri de cafea!
ApreciazăApreciază
Mă rog și eu alături de tine…mă tem însă că nimeni nu ne ascultă rugile:))
ApreciazăApreciază
Poate pentru ca rugaciunile nu sunt echilibrate. Sa ne rugam si pentru evenimentele acelea care fac din cafea un prilej de bucurie pentru unii, si de lucru pentru tine…
ApreciazăApreciază
Ah…cred că ai dreptate! Trebuie atunci să echilibrăm balanța! Să ne rugăm deopotrivă :))
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Cana ta de cafea e magica, dorul tau e viu si tu esti geniala, draga mea. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Ela! Departe de mine chestia cu genialitatea dar cafeaua e magică de fiecare dată ( am o slăbiciune pentru licoarea asta!!) și dorul e mai viu ca niciodată!
ApreciazăApreciază
Sa treci pe la mine sa-ti iei premiul pe care-l meriti.
O seara placuta!
ApreciazăApreciază
Hei, mulțumeeeesc, Andrei!!!
Sper să reușesc să-l duc la capăt!:))
ApreciazăApreciază
Au venit și la mine Zân-zie-le-ne-le… 🙂 Abia acum am reușit să văd postarea în întregime, până acum nu se deschideau imaginile. Ei, acum sunt fericită că internetul m-a lăsat să VĂD! 🙂
Bine, eu am mai văzut lucrări de ale tale.Toate au această precizie a liniei combinată cu zborul… Toate mă fac să revin.
ApreciazăApreciază
Ce frumos o spui!!:) Mulțumesc mult, draga mea! Eu știu că revii de fiecare dată și-ți mulțumesc nu doar pentru asta ci și pentru cuvintele frumoase pe care mi le lași mereu! Mă-ndatorează, să fiu la înălțime!:)
ApreciazăApreciază
grăbită să caut POETA am uitat să las comentariul încîntat de schițele care, presupun 🙂 , l-ar inspira minunatul curcubeu cu tălpici al domnului Brumaru
am șutit, de drag & iertare, poezia dumisale:
„Orice ți-aș da nu-ți este de ajuns.
Cauți mereu și chiar în clipa următoare
Zîmbetul tău se-abate, la-ntîmplare,
De parcă nu cu dragoste trupul ți-am uns;
Nu simți c-așa, alături, sufletul meu moare?
Uiți să mă-ntrebi? O, nici prin gînd nu-ți trece
Tristețea care bucuria ta, lin, ți-o petrece
Prin locurile-atît de neștiute și gregare…
Și vara-i lung-,amurguri vin viclene,
Să te îmbie, mieros șoldul copt să-ți ieie,
Ne’ngăduit de alba și frumoasa mea femeie,
Care atît de dulce fericirea-și geme
Doar lîngă mine-n patul așternut de Dumnezeu.
Dar eu cum să trăiesc? Mi-e greu…”
ApreciazăApreciază
Cât de frumos ți-ai purtat pașii aici, Cella mea!
Îți mulțumesc că ai șutit, de drag & iertare, poezia lui Brumaru, pe care mi-ai dăruit-o în așa chip frumos… și care s-a potrivit dumnezeiește! 🙂
ApreciazăApreciază
Ca esti super-talentata, stii deja, asa ca n-am de gând sa te „perii”, eu fiind nula în toate domeniile artistice… Admiratie si respect, Andreotti! Multumesc pentru „haltele” la noul loc de joaca, sanatate, bafta si spor în tot ce faci…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Melanie! Înseamnă mult pentru mine!
Cât despre locul nou de joacă…încerc să țin pasul cu noul loc, dar timpul nu mă prea lasă să mă joc cu voi pe cât îmi poftește inima!
Și e normal să vă urmez! Prietenii dragi sunt întotdeauna de urmat! Am reactualizat, de altfel, și în blogroll 🙂
ApreciazăApreciază
Merci young lady! 🙂 Daca ai citit @ about, vei fi sezizat tot-tot… 🙂
http://balauru.wordpress.com/about/
Am uitat sa precizez ca nu-s abonata la nici-un blog si ca „cine ne iubeste, ne urmeaza…” 🙂
– – –
Sanatate si-un weekend placut…
ApreciazăApreciază
Pingback: Mulţumiri. Şi dor. | Gară pentru doi
Pingback: “Împreună, pentru o zi de mâine mai frumoasă“. | La Fée Blanche
ce dor nemarginit…
Multumesc si pentru comentariul si ajutorul pe Threadless.
ApreciazăApreciază
Pentru puțin, Ami! Cu mult drag am făcut-o și pe „merit”, așa să știi! 🙂 Îmi plac ideile și desenele tale!
ApreciazăApreciază
http://lafeeblanche.wordpress.com/2013/07/27/la-multi-ani-andreotti/
ApreciazăApreciază
La Mulți Ani Prințesă ! Mi-a șoptit o zână despre fericirea acestei zile și am trecut pe la poarta gândurilor tale să-ți las în dar o trăistuță de cuvinte nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar care fac inima să bată repede-repede !
ApreciazăApreciază
Asa de mult iti multumesc, Marite Rege, ca ai trecut pe la mine si iti intorc cu drag, aceleasi ganduri in cuvinte, care sa-ti tresalte inima-ti plina de frumos!:)
ApreciazăApreciază
La Mulţi AAAAAAAAni ! Am aflat de la zână şi am venit să ne pupăm !
Nu e o chestie originală dar am să spun totuşi că îţi doresc să ai parte de tot binele şi de toată fericirea pe care ni le dorim şi nouă ! Şi crede-ne pe cuvânt că nu avem limită când e să facem listă cu dorinţe. 😆
ApreciazăApreciază
Multumesc mult!!! Sa fim sanatosi, zic! Si la punga grosi!:)))
Va imbratisez cu mult, mult drag!
ApreciazăApreciază
Şi pupăturileeeeee ??? 🙄
ApreciazăApreciază
Va puuuuup de multe ori si apasat!! :*
ApreciazăApreciază
Moamăăăă, stau de şapte ore pe vine reparînd la magnetofonul ăla mai încăpăţînat decît mine şi era cît pe ce să uit, ceea ce mare ruşine mi-ar fi fost să! 😳
LA MULŢI ANI, INIMIOARĂ!!!! Huguleţi mulţi, mulţi, mulţi şi pupici cît încape, pînă mă bate şerifu’ cu coada de la umbrelă! 😆 Să-ţi fie mult mai bine decît vrei tu însăţi şi să ne regăsim sănătoşi şi la a suta aniversare! 😎
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc mult, Dragoș! M-ai uns pe suflețel cu mesajul tău! 🙂
Să fim sănătoși și să avem ani mulți și buni!
Te îmbrățișez cu mult, mult drag!
ApreciazăApreciază
Săru’ mîna, aşa să fie! 😳 🙂
ApreciazăApreciază
sanziano 🙂
ApreciazăApreciază
Muah :* Blondinca mea:)
ApreciazăApreciază
leoaica mea!!!
ApreciazăApreciază
Halo there, we meet again. its been long time since our last chit chat. how are you?
ApreciazăApreciază
Hi! Yes, its been a long time but not long enough:)
I am fine! You?
ApreciazăApreciază
am fine 🙂
ApreciazăApreciază
mamăăăă ce boze vrumoazeeeee!!!
ApreciazăApreciază
Moamăăăă, ce-ai mai vrea și tu da’ nu-ț dau…le bun în debozit, la navtalină:P
ApreciazăApreciază
E pentru iubitori de arta. Suntem multi. 🙂 E superb ce-ai realizat tu aici!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, – aici mi-ar fi plăcut să-ți spun pe nume, nu Aurescu:)
Dacă pauza mea de la birou și cana de cafea au născut ceva ce-ți place, mă bucur!
ApreciazăApreciază
Aurelian**. Ce ne-am face fara birouri si fara canile lor de cafea din pauze?! 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, da, Aurelian! Eu nu știu ce m-aș face fără ele! Fără o pauză, mai treacă-meargă de la mine! Dar fără cana de cafea? – Niciodată! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce buna ar fi o cafea…acum!
ApreciazăApreciază
Cafeaua e bună oricând 🙂 Cel puțin mie așa îmi priește! Și da, chiar și la ora asta încă am cana lângă mine:)
ApreciazăApreciază
Te invidiez..pregatesc un articol acum si, damn it, ce buna ar fi o cafea. Mi-e lene sa ma ridic din fotoliu. 😦
ApreciazăApreciază
Uoooof! Lene boierească!:) Hai, fă un efort (mic!), ridică-te și fă-o! O să merite 😉
ApreciazăApreciază
O sa merite nesomnul. Sunt aproape in transa acum, iar literele curg si ele cu un anumit ritm, cu un anumit scop…daca le pierd cand ma ridic, huh? Cine raspunde de asta? Pot sa dau vina pe tine? Hehe
ApreciazăApreciază
Oh, da! Am să suport cu stoicism vina aruncată pe mine!
Dar ca să nu zici, uite ce propun…după ce-ai apăsat butonul „publică”, te-ai ridicat! Ok?:))
ApreciazăApreciază
Am publicat. Am inlocuit cafeaua cu altceva cu mult zahar. te invit sa citesti, desigur. 🙂
ApreciazăApreciază
Acum am picat și eu pe nudurile tale cu privirea și, un pic, și cu dermato-felingurile mele fanteziste. Și arunc o întrebare pe care n-o văd pusă de nimeni. Ai întrupat nudurile într-o pauză, la birou. Recunoaște și divulgă: cine ți-a fost model – o colegă sau o clientă?… Nu că nu te cred în stare să creezi din imaginație. Dar ce-ar fi Modigliani fără modelele sale? Și cât de frustrați ne simțim fără a cunoaște identitatea Giocondei ?!… Știu că misterul amplifică mistic sensualitatea unei creații, dar nu ne lăsa în ignoranță! Fiat Lux!
ApreciazăApreciază
Nu, nu m-a întrebat nimeni, e adevărat! Dar de ce ți-aș dezvălui ție acum ca să se piardă misterul? Glumesc!
Ți-ar fi plăcut ca o secretară sau vreo colegă (exclus vreo clientă) să-mi fi pozat într-o scurtă pauză, la birou. Dar, nțțț! Am făcut atâtea crochiuri, schițe și nuduri în școală, încât și dacă mă trezești noaptea din somn și mă pui să le desenez, le fac și cu ochii cârpiți de somn.
S-a făcut lumină (suficientă)? 🙂
ApreciazăApreciază
Aaa…și încă ceva. Am o mapă la birou în care am un lungă serie de nuduri. Probabil acestea să fi fost o reeditare a unora făcute cu ceva vreme în urmă dar cu ce aveam la îndemână în momentul acela. Mai fac și d-astea:) Chiar nu mai știu!
ApreciazăApreciază
Fiind intuitiv, știam răspunsul. Fiind interogativ, am fost și un pic retoric. Merci de efortul explicativ! Și păstrează MISTERUL!…
ApreciazăApreciază
Poate că nu tu ești intuitiv ci eu previzibilă, mai știi?:)
Am căzut în capcana retoricii tale! Niciun efort, te asigur iar misterul…e dus demult 😉
Citesc povestea ta ascultându-l încă pe Jamal. Nu pot să-ți răspund acum. M-am îmbătat puțin.
ApreciazăApreciază
Am fost parșiv în exprimare. Am fost retoric, dar am solicitat și un răspuns explicit. Beție de sensuri. Nu mă lua în serios.
ApreciazăApreciază
Limbaj ambivalent. Nimic periculos aici. Nu câtă vreme aleg sensul care-mi convine ( cu riscul asumat de a fi pe lângă)
Eu chiar și-n joacă te iau în serios. Nici tu nu o să mai percepi când o să fie una, când o să fie alta.
ApreciazăApreciază
Acum, serios: forțez limitele simțului umorului doar cu cine simt că are capacitatea de a pricepe. Tu ești supradotată. Și nu-mi displace. E provocator intelectual.
ApreciazăApreciază
Foarte bine faci! Nici nu-mi imaginam altceva. Recunosc, nu am plecat de la premiza că cine se aseamănă, se adună. Deși se aplică și aici, știam deja. Intuitivă fiind 😉
Nimic mai adevărat!
ApreciazăApreciază
Eu mă alimentez mai ales din contradicțiile cu final concordial (!dacă nu e-n DEX, ar trebui să fie!). Cred că secretul unei conviețuiri armonioase (reale sau online) este combinarea abilă și naturală a extremelor cu similitudinile…
Dar dacă vei considera că gossipez iritant, sunt gata de mea culpe. Fac ce vrei tu – dau cu mătura printre cumuluși, mai storc nimbușii de ploaia latentă. șterg norișorii de mucișori …Și-mi poți imputa orice fulger provocat involuntar, că eu mai meșteresc uneori pe la prizele cerești, care nu au împământare… Ce să-i faci, locuiești la o înălțime mult prea mare…dar e o înălțime atât de provocatoare…
ApreciazăApreciază
Dacă sunt de acord cu tine, în prima parte, o fi prea mult?:)) Nu cred. Dar îți împărtășesc (și) acest punct de vedere.
Cât despre curățenia generală de vrei s-o faci pe bolta mea cerească, în caz că…te asigur că nu este cazul. Ești făr’ de culpe iar eu mă descurc de minune. Poate unde la înălțimea la care zici că mă lăfăi, mintea mea și gândurile îmi sunt perfect aerisite și ozonate 😉
ApreciazăApreciază
Fie precum scrii. Și să experimentezi înnorări cât mai pufoase, dar și-nsoriri cât mai radioase!
ApreciazăApreciază
Asemenea 😉
ApreciazăApreciază
Frumos, frumos, mai vreau 🙂 şi schiţe şi poeme!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos!
Aș mai vrea și eu. Din păcate, m-am cam pierdut pe drum, precum se vede:(
Sper să revin!
ApreciazăApreciază