Acum vreo două-trei zile, un prieten drag mi-a spus: n-ai mai scris nimic de-o lună. Așa este! Nici nu știu când a trecut o lună. Am pierdut șirul zilelor sau zilele mi-au pierdut mie șirul? I-am răspuns: nu am nimic de spus. Nu știu de ce, dar înainte îmi era atât de ușor să scriu despre nimic. Acum, parcă nici nimicul nu mai e ce-a fost. Iar pentru toate celelalte nimicuri, există rețelele de socializare.
Tot acum câteva zile am realizat că am îmbătrânit. Așa, pur și simplu, ascultând o piesă pe care nu o mai auzisem de foarte multă vreme. Subit. E relevant? Bineînțeles, pentru mine este. Mă bucur doar că această senzație mă părăsește destul de repede și că nu se instalează mai adânc, ca ridurile la colțul ochilor. Dar și când m-o păli zdravăn și mi-o dispărea verdele-crud! Despre asta nu scriu.
Să vă spun despre primăvară? Adică, știți bine că a venit. Știu ce să fac primăvara, când umblu hai-hui pe străzi, în parc, când ies în grădină, când o miros, inhalând-o cu putere. Despre asta aș putea să scriu. Dar când primăvara, nu doar că aleargă de nebună prin copaci și prin grădini, dar aleargă și prin vene? Despre asta chiar nu scriu.
În ultimele 2-3 luni am văzut 67 de filme. Da, nu le număr cât le indexez. Am și eu obsesiile mele compulsive, că doar n-ați crezut că-s întreagă pe de-a-ntregul. Ba chiar am și desenat. Puțin, nu mult, dar e un (re)început. Despre asta aș scrie. Am ascultat muzică. Tot timpul. Redescoperită, descoperită. Am fredonat-o, am îngânat-o, am lăsat-o să circule liberă peste tot. Am citit. Cărți și bloguri. Să scriu despre asta? Da, aș putea să scriu și despre asta. Diseară merg la concertul lui Mark Knopfler. Acesta îmi este un vis care e la un singur pas de a se împlini. Despre asta chiar am să scriu.
Între timp, toate-s vechi, puține-s noi. Între timp, am învățat să nu mai scriu despre frustrări. Și să nu mă mai lamentez – asta abia am învățat-o! Între timp, unii oameni au venit, alții au plecat. De tot. Nici despre asta nu scriu. Între timp, îmi târâi existența între birou și casă și invers. În tot acest timp, fac și eu ce fac ceilalți. Plătesc facturi, vorbesc la telefon, fac cumpărături, fac curățenie. Despre asta nu pot să scriu. Mi-e lehamite. În rest, mi-e dor tot timpul. De tot ceea ce am vrut să fac și nu am apucat să fac. De tot ceea ce vreau să fac și sigur nu apuc să fac. Dar îmi este dor chiar și fără să știu de ce anume îmi este dor, uneori chiar știind și de ce anume urmează să-mi fie dor.
Și-atunci? Despre ce să (nu) scriu mai întâi?
Tiberiu Orasanu a spus:
Despre concertul de azi. Adică, despre un lucru drag, pe care l-ai aşteptat cu nerăbdare şi care s-a împlinit. Adică, re-începe să scrii despre o reuşită, despre o bucurie, despre un lucru pozitiv. Şi vei vedea că astfel, primăvara va fi de trei ori mai frumoasă, iar bătrîneţea de treizeci de ori mai departe de tine. Bine? 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa am să fac. Despre concertul lui Mark Knopfler am să scriu! Și am să-mi selectez cu grijă temele, astfel încât să scriu doar despre reușite, doar despre lucruri frumoase, despre bucurii…deși, nu promit că nu voi mai scăpa vaca-n trifoi:))))
Da, Tibi. Bine, așa fac 😉
ApreciazăApreciază
ChGabriela a spus:
67 de filme???? Detalii? Titluri?:)
Scrie. Despre orice! Sa am si eu ce citi cu zambetul pe buze.
Multumesc:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, Gabi – nici mai mult, nici mai puțin. Doar 67 de filme, aș spune având în vedere că sunt o împătimită 🙂
De-aș avea timp, aș scrie despre toate filmele pe care le-am văzut dar asta ar însemna să nu mai fac nimic altceva:)))
ApreciazăApreciază
Ninulescu a spus:
Deci…. nu pot sa cred ca dintre atatea filme nu ai gasit macar unul frumos despre care sa scrii sa stim si noi sa ne uitam la el ! 🙂
… Sau unu atat de prost incat sa trebuiasca musai sa ne anunti sa NU ne uitam ! :))))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ba, s-au găsit!! Deopotrivă și bune, și proaste, unele chiar foarte 🙂
Acum, depinde de fiecare, Ninule… nu orice îmi place mie, e musai să placă și altora:) Dar, uite! ca să nu zici că-s rea, îți trimit ție lista cu cele care nu au fost cine știe ce, ca să nu zici că nu-ți prețuiesc timpul! 😉
ApreciazăApreciază
Ninulescu a spus:
Multumesc, multumesc ! 🙂
ApreciazăApreciază
VreauUltimulLoc a spus:
Nu scrie mama, nu scrie ca nu-i musai.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa mă gândeam și eu…dar vezi bine că mi se făcu totuși dor și de asta 🙂
ApreciazăApreciază
VreauUltimulLoc a spus:
Ie-te
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Îmi place piesa asta!
Bine, întotdeauna mi-au plăcut cei de la Timpuri Noi – mereu au ceva de zis băieții aceștia și-o zic bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Gabriela Savitsky a spus:
Poate ne spui ceva despre concert…
Apoi ceva despre secretele desenatului. Sunt fascinată de cei care desenează/pictează. Am sentimentul că percep culorile şi formele în cu totul alt mod decât cei care nu se pricep la linii şi puncte. Ca sunt mai împrieteniţi cu culorile.
Nu există bătrâneţe. Doar un întins platou montan unde înţelegi tot, mai limpede, mai profund, unde viaţa e lină şi întemeiată. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Am să o fac, imediat ce totul mi se va așeza 🙂 Am să scriu despre concert, despre atmosferă, poate reușesc să fac și fotografii!
Despre desen, pictură…nu cred că mi-ar ajunge acest blog câte se pot povesti despre asta, fără să fie neapărat doar niște secrete de împărtășit cât doar o mare iubire și care cu greu s-ar așeza în cuvinte! Poate am să vă mai arăt însă, ceea ce am mai desenat!
…cât despre bătrânețe, știu și eu că NU există:)…am zis că nu mă ține mult, a fost doar așa, ca o umbră, care a dispărut repede:)
Îți mulțumesc tare mult că ai trecut pe la mine!!
ApreciazăApreciază
Gabriela Savitsky a spus:
Mi-a facut o mare si adevarata placere sa „survolez” si eu norii…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Îmi ești dragă, mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
delataste a spus:
Despre orice ai scrie, te citim cu drag..
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Știu, Diana mea…și mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Sa mergi si pentru mine la concert. Ce mi-as dori sa fiu acolo! Fa o vraja! Cling!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Păi, eu să fac vrăji, Zână ce-mi ești??? N-am nicio putere, nicio baghetă magică…dar tot ce pot face, este să te iau cu mine în gând și în suflet 🙂
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Asta vreu, sa ma iei in gandul tau acolo! Multumesc, pupicei! Multi!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Atunci, exact asta am să fac! 🙂
ApreciazăApreciază
La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur a spus:
Ooo, desigur!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Şi nici nu ştii ce dor mi-a fost de tine,
Bătrîn copac cu suflet verde-crud;
Te simt, în vise-alăturea de mine,
Dar ce minune-atunci cînd te aud
Foşnind cuvinte-frunze către globul
Cu care ne-mpărţim prea trecător!
C-urechi ciulite, rămînea-voi orbul
Ce te admiră tainic din decor…
Ascultă-ţi inima, întotdeauna. Huguleţ! 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Dragoș! 🙂
Așa o să fac, așa să faci și tu…so, follow your heart!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Always did, always do, always will do… 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Excelent!!! 🙂
ApreciazăApreciază
dordefemeie a spus:
Scrie despre ce iti este cel mai dor… inseamna ca merita cea mai multa atentie… 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, dorule…tu știi bine ce știi:) Despre cele pe care le dibuiesc, am să scriu…greu îmi e cu cele pe care nu le pot numi:)
ApreciazăApreciază
razvydeva a spus:
Rezonez in totalitate.Esti intotdeauna la inaltime atunci cand vrei sa scrii.De multe ori simt si eu aceiasi lehamite de rutina zilnica pe care o descrii aici.Si poate ca pe vreme ce trece, devenind mai maturi,mai „batrani” nici nimicurile nu mai sunt ce au fost dupa cum bine zici.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ahaaa, deci am zis eu bine că nici nimicurile nu mai sunt ce-au fost:)
E adevărat, trece timpul acesta și nici nu realizezi când. Rar mai țin pasul cu el! Cât despre lehamite… pe toți ne încearcă, în aceeași măsură, mai ales când ne ajung toate „micismele” vieții!
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
Despre orice ai scrie, tu scrii frumos (articolele tale sunt luminoase, tandre, feminine, curajoase, inteligente, aromate și armonioase, inedite, artistice, elegante și colorate). Nu contează că unele sunt cam triste, reacțiile tale trădează un optimism pe care nu-l poate învinge nicio tristețe. Altfel, eu știu că tristețea poate fi copleșitoare uneori, dar e important să nu te lași copleșită definitiv…
Am așteptat acest articol. Tot intram pe aici, răsfoiam puțin, oftam și ziceam că trebuie să am răbdare, pentru că eu mi-am permis pauze și mai lungi… La un moment dat, mi-a fost dor de articolele tale despre străzile vechi ale Bucureștilor, și le-am recitit. Nu știu de ce m-am oprit tocmai la ele. Poate pentru că și de București îmi e foarte dor…
Aș vrea să te știu veselă, totuși! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Draga mea, eu nu știu ce m-aș face fără tine! 🙂 Atât de frumos îmi scrii mereu și atât de specială mă faci să mă simt încât mă lași mută!
Am avut perioade mai bune, recunosc. În ultima vreme mi-am luat pauze (unele forțate, altele dorite) ca să-mi așez gândurile dar mai ales ca să trăiesc – aș spune, mai degrabă!
N-am renunțat la plimbările mele, fără țintă, pe străzile vechi ale Bucureștiului, dar de cele mai multe ori, m-am pierdut pur și simplu în plimbări, fără să mă mai gândesc că aș putea să mai fotografiez. Pentru că îți este dor de acest oraș, promit cu prima plimbare, câteva fotografii prinse într-o postare, pentru tine!
Să știi că sunt veselă, mulțumesc mult! 🙂
Să fii bine și tu, draga mea!
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
Mulțumesc! 🙂
P.S. Trebuie să te simți specială, pentru că ești!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc mult, mult!!
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
Vineri, cobori spre mine tu, femeie al carui suflet mister il masor
Cobori sa te ating in straturi de suflet, cu bratele-mi te impresor.
Ai stralucit in ochi ce crezi ca sunt mai varstnici, dar nu te cred,
Pastreaza-mi loc in inima, acolo as vrea sa-ti simt caldura. Sed!
N-as egala o vineri cu o primavara, ce curge clar prin vena ta,
Cand tu nu consemnezi nimicul, dar faci din el o lume scrisa, da!
Ai luat (ne)scrisul si te-ai intrebat de-l scrii intai in existenta sa
Si-ai prins concertul ce-n visul tau un pas facea, si se-mplinea.
Astept sa scrii nescrisul, cum ai facut-o mai demult, o stii, da,
Cu necuvantul ce din tine, Doamne! cat de frumos el izvora,
Sa faci din el simtiri cu existenta, cum randurile tale nescrise
Au decimat opusul mintii, ce crede doar in nevisele ce-s vise.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cosminule, mă așteptam să „reașezi” în versuri postarea mea! 🙂
Ai transcris-o foarte frumos, ba chiar mai bine decât am făcut-o eu…de unde trag, trista concluzie, că talentul poetic și nu numai, este fooooarte departe de mine :)))
Dar, uite! Am noroc cu tine! 😉
Mulțumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
Daca nu te-as cunoaste, as crede ca e doar o ironie cruda (raw), sau e??? E usor sa pui un desen pe geam si sa ii copiezi conturul, chiar daca e stangaci. Sa imi spui tu ca „reasezarea” mea in versuri e mai buna decat a ta, e ca si cum o fotografie draguta e mai buna decat persoana reala ce-si (ne)margineste fiinta la acea ridicola incapsulare cuminte. Raman la ce am spus:
Astept sa scrii nescrisul, cum ai facut-o mai demult, o stii, da,
Cu necuvantul ce din tine, Doamne! cat de frumos el izvora,
Sa faci din el simtiri cu existenta, cum randurile tale nescrise
Au decimat opusul mintii, ce crede doar in nevisele ce-s vise…
🙂 Eu sunt cel ce-ti multumeste pentru ce/ca scrii! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Dar…cum mă cunoști umpic, știi că nu-i nicio ironie aici! De ce te mai întrebi? 🙂
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
ce multa melacolie am perceput, citindu-te… sau poate asta, a fost doar intre cuvinte… cine stie… si eu am uitat deja, ce tu ai scris…
nu scrie… daca nu simti, ca vrei sa scrii… nu scrie…
dar imi place sa te citesc… chiar si intre cuvinte… deci nu scrie… dar lasa-mi bucuria sa te regasesc intre cuvinte…
nu scrie… dar adu-mi insa, mirosul primaverii din ochii tai… fara sa scrii… spue-mi de ce-ti tresare inima, cand simti adirea de vant in parul tau…
nu scrie… eu te voi citi oricum… pentru ca si tacerea ta imi spune ceva…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ovi, tu ești cititorul meu perfect. Tu știi despre mine, te bucuri, îți dorești sau mă simți și când scriu, dar și când nu o fac! Și nu te superi pe mine că scriu din ce în ce mai rar…ceea ce este mare lucru:)
Primăvara aduce cu ea momente pline, verzi, dorință mai mare de a ieși cu nasul pe-afară, dar totodată poate aduce și momente melancolice. Sau poate doar eu sunt așa și dau vina pe primăvară:) Cine să mai știe?
Îți mulțumesc că ai răbdare cu mine!
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
ce bine ma simt… chiar dac sunt constient ca perfectiunea nu exista in om…
si mie primavata im ofera melancolie… chiar f multa… dar… nu ma plang delco pentru asta… tot imi place… primavara zic…
sa fie frumos pe mai departe la tine…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Pentru amândoi, Ovi, să fie doar frumos! Și să fim bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Diana şi Dan a spus:
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază
slowaholic a spus:
Scrie despre ce iubești, despre nimicurile acelea care alcătuiesc frumusețea vieții, despre tot ce e pozitiv. Propune-ți să faci ceea ce ai fi vrut și nu ai apucat și nu te lăsa până când nu reușești. Primul pas este să vrei. Al doilea este să crezi cu tot sufletul că se poate. Nu e glumă: credința adevărată are o putere fără margini. Nu te îndoi și nu lăsa pe nimeni să te facă să dai înapoi. Zău! Chiar funcționează. Trebuie doar să vrei din tot sufletul. Să crezi în Dumnezeu, în tine și în viață, să riști, să ieși din zona de confort și apoi să faci accordingly. Și-o să-ți iasă! Nu există limite decât arareori. De obicei, ni le impunem singuri. Huuug! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Huguleț, Ancuță!
Tot ce mi-ai scris aici sunt pe un soi de „to do list” de care, îmi impun, să mă țin!!!
Cât despre micile bucurii ale vieții…și de asta încerc să mă țin, alegând să scriu doar despre ele…
ApreciazăApreciază
slowaholic a spus:
Păi hai, do ‘the to do’-ul. 😀 Succes! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
culturetheorist a spus:
E încurajator să vezi că nu ești singurul puturos mulțumit de sine din jur.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Touche! :)…și te simți mai bine? :)))
ApreciazăApreciază
culturetheorist a spus:
Încep să mă simt mai prost cu mine, ceea ce e mai bine pentru opera mea preconizată.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
devii mai creativ?:)))
ApreciazăApreciază
culturetheorist a spus:
cu ajutorul lui dumniezo…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…sau cu niște țigări bune 😉
ApreciazăApreciază
culturetheorist a spus:
Is it odd that the only time i tried to smoke, i blew instead of inhaling?
ApreciazăApreciază
Pingback: Săptămâna cu numărul 3. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări
Runa:) a spus:
Genial mod de a impartasii trecerea ireversibila a timpului.^^ Imi place mult. :X
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Runa:)
Bine ai venit!
ApreciazăApreciază
Oana Radu a spus:
ei e clar ca ai fost prea ocupata cu filmele, carile, cotidianul(nu ziarul 🙂 , desenul etc si de aceea nu ai scris :),toti aveam perioade si perioade ca doar nu suntem roboti :), chiar ar pica bine cateva titluri de film care ti-au parut interesante plus cateva desene :D, sau macar unul 🙂 si apropo de faza aia trecatoare cu imbatranitul eu zic asa:
cateodata ma uit in buletin si ma ingrozesc domnule de cata ..calomie exista pe lume :))
iti trimit o raza de soare :* 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Oana! Am prins raza de soare:)
Uite, că-mi spui, poate mă gândesc să postez niște titluri de filme care merită căutate și văzute dar și o listă cu (ce cred eu!) ce nu merită să-ți pierzi timpul!
În rest, și eu ca tot omul, că oamă sunt și eu:)
Desene…hmmmm, n-aș prea pune acum, că-s nește mâzgâleli îngrozitoare, pe toate fițuicile întâlnite pe birou. Sunt total neîngrijite dar am să-mi fac timp și pentru asta!
Aș putea să fac buletinul pierdut…la nesfârșit? :))
ApreciazăApreciază
Oana Radu a spus:
eu nu bag in seama buletinul ce treaba are sufletul cu trupul :)) e si el ..un avatar de care avem grija si care ne e casa :)) asteptam desene cand iti intrii im mana 🙂 si simti tu , astazi eu am vazut un film documentar ca e real cazul katfish dragutel si relativ interesant as spune ..astept listele tale si comentam ca si eu vizionez destule ca am pus cablu din PC in tv 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Super, Oana! Așa facem 😉
ApreciazăApreciază
Oana Radu a spus:
:* 🙂
ApreciazăApreciază
Alexandru Dan a spus:
Tare! Da’ stai linistita, nu te potolesti tu!! Cand zicem „stop”, ne apucam de altceva, mai complicat 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa este, Alexandru! Nu mă potolesc eu așa ușor! Și atunci când pare că m-am potolit, de fapt, sunt mai prinsă ca oricând, în altceva!
Cine știe, cunoaște! 😉
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
been there 🙂
Big hug 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Uhhh! Și sigur o să mai fim pe-acolo 🙂
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
🙂
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Uite cum sta treaba – vorbeai de dor.
Omul normal, natangul, pitpalacul rupt in cur nu stie ce e dorul. Dorul de esenta. Ce e esenta, Andreotti? Esenta consta in putinele lucruri care te mai trezesc dimineata din pat – o melodie, o carte, o plimbare, un sarut, o idee ce nu-ti da pace, o utopie pentru dobitoci dar nu si pentru tine. Fa din toate astea o bila si numeste-o esenta. Freac-o zilnic si-ti vei da seama ca te va pune pe picioare, te va determina sa renasti un pic. Un pic in fiecare zi.
Acum ti-e dor pentru ca bila ta s-a ascuns. E pe sub sifonier sau prin debara. Dar ia-o in maini, putin, cateva minute in fiecare zi, si ai sa vezi ca te va ajuta sa respiri si altfel. Si-ti vei sparge naibii si balonul ala de ciunga din gura. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Balonul ăsta de ciungă e viața mea! Fără el sunt o femeie pierdută de copilul din mine. E flash-back-ul meu continuu de la origini și resortul care mă ține vie:))
Am ostenit în căutări, Dany. Bilele mele toate s-au ascuns de-o vreme încoace…
Ce muzică asculți? Ce-ți place?
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Garbarek din cand in cand, ma face sa zambesc Michel Petrucciani… Sunt vechi, obosit de si cu muzici. La capitolul asta vorbesc numai de esente, de bile…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, hate u! Garbareck e printre preferații mei. Uite, nu mint. Și eu sunt veche.
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Iti spuneam de scris… Cand ma ia amocul, il pun putin pe Garbarek in priza si-mi vin tastele singure sa-mi crape capul. E reflex, incearca.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ce să mai încerc? Doar cu muzică scriu. Plecând de la ea și de la amocurile mele. Fără muzică nu mi se aprind bujiile!
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Relax https://www.youtube.com/watch?v=mdToC1fope8
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Asta fac… sunt chill…
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Arvo chill out 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=FK-KC2aQpcI
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Încremenesc 16 minute și 20 😛 Iarbă curată 🙂
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
🙂 inteleg ca like la tine
ok
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Oh, da… atât de tare m-a relaxat încât am început să mă citesc. Probabil odată cu tine, ce știu eu??
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
N-ai sa stii niciodata cine e cu ochii pe tine.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
N-am să știu? De ce?
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Pentru ca gandurile tale sunt la liber, oricine poate ciuguli de aici. Si asta e bine.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Doar o parte, doar o parte dintre ele sunt la liber. Nu am ascuns ce nu trebuia ascuns. Restul, e în mine!
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Tocmai de aia zic sa-l lasi pe Arvo sa te-mpinga din cand in cand, e un meserias tipul. Stie sa adune nebunii pe aceeasi tarla.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, bravos! Nebuni ca noi, nu? Două oi nebune ce pasc amețite pe pajiștea lui.
Ai mai găsit ceva nou pe-aici? Curioasă îs, ca dracu!! 🙂
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
De ce esti curioasa? Ai mai gasit un dement ce fluiera in aceeasi unda? 🙂
Dementul asta are niste clienti pe care-i tot urmareste de ceva vreme. Si nu putina. Ce conteaza ce-am gasit? De ce ar fi important?
Conteaza ca o parte din timpul meu se duce pe ceea ce scrii, pe ceea ce scriu unii si altii. Deci imi oferi ceva ce ma intereseaza, nimic mai mult. Stiu, sunt un ticalos. Dar la ora asta nu pot fi altceva. 🙂 Si rad acum, ma duc sa desfac o sticla de vin si sa vad un film nenorocit ce abia incepe. Odihneste-te matale. Si sparge balonul de la ciunga in seara asta.
Lasa fierea aia ce-ti pluteste in cerul gurii si scrie ceva. Orice. Pun pariu ca o vei face. Maine voi citi ceva nou. Salutis!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Rar găsesc un dement care fluieră în biserică, așa ca mine. Nu e important ce ai găsit, firește! Mă dădeam roată după vișin.
Timpul tău, însă, e foarte important. Ai lăsat o parte din el aici și apreciez. Dar nu ești mai ticălos ca mine 😉
Lasă-mi balonul în pace, m-auzi? Nu scriu nimic.
Noapte bună.
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Deci nu. Nu ai scris nimic toata noaptea, ai pierdut-o dormind… 😦
O sa-ti caut pe altcineva, Arvo Part e un incompetent.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa am făcut. Am dormit. Am dormit prost, nu mai spun. Azi am muncit, până acum. Când să fi scris? Lasă-l pe Arvo, nu are el nicio vină.
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Ceva mai „alegretto”, de uichend, imi aduce aminte de Baloo cu saxul in gura. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Am scris, am scris, dar numa’ nu mă alerga. Dă-mi tihnă. Fumez o țigară și public apoi. Sau poate două țigări.
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
Putini reusesc sa nu ma dezamageasca. Si esti printre ei, stiam eu… 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Nu am făcut-o pentru tine. Am făcut-o pentru mine 😀 Sunt plină de bobârnace și de vânătăi 😛 😛 😛
Bine, și pentru tine. Dar fără nicio legătură cu tine.
ApreciazăApreciază
Dany Kovak a spus:
O faci pentru tine in primul rand, iesi din zeama aia calda in care stai si scrie. Nimic altceva.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cum altfel?! Dar mie îmi place să băltesc și să scriu.
ApreciazăApreciază