Etichete
“A trăi nu-i nici o fericire. A trăi: A-ți purta prin viață eu-l tău îndurerat.
Dar a fi, a fi e fericirea. A fi: a te transforma într-o fântână țâșnitoare, într-un bazin de piatră în care universul cade ca o ploaie caldă.”
„Visul reprezintă dovada că a-ţi imagina, a visa despre ceva ce nu s-a întâmplat, constituie una dintre cele mai profunde nevoi ale omului.”
“Imaginează-ți că ai fi trăit într-o lume unde nu există oglinzi. Ai fi visat despre chipul tău și ți l-ai fi reprezentat ca pe o răsfrângere exterioară a ceea ce se află înlăuntrul tău. Pe urmă, când ai fi avut patruzeci de ani, cineva ți-ar fi pus în față o oglindă. Imaginează-ți spaima care te-ar fi curpins văzând în fața ta un chip străin, absolut străin! Atunci ai fi înțeles, cu claritate, ceea ce nu ești în stare să înțelegi acum: chipul tău nu ești tu.”
„Când are omul, pentru întâia oară, iluzia că este ales? Probabil că sugar, când primeşte îngrijirea maternă fără vreun merit – şi o cere cu atât mai energic. Educaţia ar trebui să-i risipească această iluzie, să-l facă să priceapă că în viaţă totul se plăteşte. Adesea însă e prea târziu.”
“ Cu o anumită parte a ființei noastre trăim cu toții în afara timpului. Poate doar în anumite momente excepționale ne dăm seama de vârsta noastră, aflându-ne mai tot timpul în afara vârstei.”
” Omul are marele avantaj de a nu se mai întâlni cu el însuşi într-o ediţie mai tânără; mi-e teamă că într-o asemenea situaţie m-aş detesta, mi-aş deveni antipatic.”
” Hârtie igienică, pamperşi, detergenţi, crăpelniţă: iată cercul sacru al omului, pe care noi avem misiunea să-l descoperim, să-l înţelegem şi să-l definim, şi chiar mai mult, să-l înfrumuseţăm, să-l prefacem în cântec.”
” Dacă eşti lovit de ura celorlalţi, dacă eşti acuzat, sfâşiat de gloată, te poţi aştepta la două reacţii din partea celor care te cunosc: unii se vor alătura gloatei, ceilalţi, discreţi, se vor preface că nu ştiu nimic, că nu au auzit nimic, încât ai putea continua să-i întâlneşti şi să vorbeşti cu ei. Această a doua categorie, discretă, delicată, o formează prietenii. Prietenii în sensul modern al cuvântului.”
„A trăi în adevăr, a nu minţi pe nimeni, nici pe sine, e posibil doar cu condiţia de a trăi fără public.”
≈ Milan Kundera ≈ Rodney Smith ≈ Jan Garbarek ≈
Sinestezieee!
(⁀‵’⁀)
.`⋎´
☻/
/▌
/ \
ApreciazăApreciază
Curat sinestezie! Parol!!
ApreciazăApreciază
Totul se plăteşte? O, nu! Omul e singura fiinţă de pe Pămînt care cunoaşte şi foloseşte şantajul. Natura nu cere plată, ci oferă liber. Şi tot după bunul plac, îşi ia ce-i lipseşte. Singurul defect al naturii e omul.
ApreciazăApreciază
Corect! Singurul defect al naturii este omul! Dar…tot cred că totul se plătește! Măcar lasă-mă să mă amăgesc! Că mie îmi place vorba aia: „după faptă și răsplată!” 😉
ApreciazăApreciază
Ei, dacă-i vorba strict de universul uman, atunci sînt perfect de acord cu tine. Să vină, deci, răsplata, cu vîrf şi îndesat! 😈
ApreciazăApreciază
Să vină, am zis și eu! 😈
ApreciazăApreciază
In ce mă privește, eu am fost fericit sa citesc aceasta selectie de citate. Deosebirea dintre ele si cele pe care le găsim in culegerile de aforisme este ca in timp ce acestea din urma te obliga la un fel de admiratie muta, cele dintâi îți starneste intelectul, invitandu-te la dialog. Multumiri pt aceasta plăcută surpriza.
ApreciazăApreciază
În ce mă privește, Daniel…eu sunt și mai fericită că ți-au plăcut! Iar eu, ca și tine, dacă ceva îmi stârnește și intelectul, nu doar admirația…apăi singur vreau să le punctez și să mi le așez la „cutiuță” 🙂
Cu mulțumiri și eu!:)
ApreciazăApreciază
No. Cam mult pentru o singură masă. Fac indigestie ‘telectuală. Am citi azi puţin, mai revin şi mâine pentru felul doi. Că tare consistent ai gătit ! 😆
ApreciazăApreciază
No, amu și tu….nu trebe să faci nimic mai mult decât ceea ce ți-ai propus. N-am gătit eu consistent, ci Milan…dar gătim rar…ai timp să revii! 🙂
ApreciazăApreciază
am constatat ca nu e nicio diferenta daca stau si privesc stele sau pietre. incerc sa ascult alaturarea literelor in linie. spatiul dintre cuvinte pare de doar o patrime. purtand un aparat foto in minte, o tigara in buzunar – pe care n-am s-o fumez -, privind ploaia cum scrie in japoneza, caut nodul dintre muzica si versuri, o linie inramand imagini nascute in prezent, inexistente in trecut. ridicole ganduri care au grabit cateva secunde.
ApreciazăApreciază
Nimic mai mult, nimic mai puțin. Perfect de acord cu tine…doar că eu am să fumez totuși țigara!
Bine te-am găsit!
ApreciazăApreciază
am citit o idee interesanta: trairile noastre intra intr-un manual de filosofie.
ApreciazăApreciază
Eu nu prea cred asta. Tu crezi?
ApreciazăApreciază
adevarat doar cata vreme reusesti sa limitezi un domeniu infinit la o carte. asta m-a facut sa zambesc.
ApreciazăApreciază
Nu cred să fi reușit vreodată cineva să formuleze o teorie închisă (și să poată fi cuprinsă într-o singură carte!) despre trăirile omului. Nu există! 😉
ApreciazăApreciază
in afara timpului??? ar fi minunat… dar timpul este inventat chiar pentru noi muritorii…
sau…
poate visez prea mult… pana la implinira visului…
prietenii… ii vad chiar mai frumos decat sunt descrisi… pentru ca ii percep in afara celor ce ma lovesc… ei sunt in mine insumi… nu pasivi… ci incasand pentru mine loviturile pe care dealtfel, nici eu nu le merit…
fericirea nu consta in a trai… ci in a face bine traind…
ApreciazăApreciază
Da, eu mă trezesc deseori în afara timpului meu. Al meu, nu cel universal valabil la care noi toți ne raportăm!
Prietenii tăi…sunt cei adevărați, nu cei moderni, cum îi numește Kundera:) Cei moderni sunt de cele mai multe ori pasivi și imparțiali. Nu încasează nimic pentru nimeni.
În ceea ce mă privește, există o mare diferență între „ a trăi” și „a fi”. Mare…ca de la cer la pământ! 🙂
ApreciazăApreciază
Welcome back, Léonico, that’s „my girl”! 🙂 Be yourself! 😉
– – –
„hai sa-nchidem ochii si sa cautam infinitul!… care-i sensu’ vietii? sa ne-amuzam cu ea si sa profitam de scurtele momente de vesnicie: extazul suprem…”(Milan Kundera) 🙂
ApreciazăApreciază
Gracias, querida! Sunt myself! 🙂 Ca și tine, de altfel!
Ăsta-i Kundera! Îl ador! Extazul suprem!
ApreciazăApreciază
Omul nu-i deloc o greşeală a naturii; unii oameni da, sunt catastrofe dar pe ansamblu, omul este admirabil, iar viaţa un dar Dumnezeiesc.
Ticăloşii sunt mult mai puţini decît oamenii cumsecade numai că ticăloşii sunt prezentaţi la tele zile în şir pe cînd oamenii de ispravă, puţin sau deloc.
Adică ticăloşii sunt mai vizibili pentru că leprele de redactori trăiesc din zoaiele vieţii, nu din parfumul ei.
Din păcate, asta e.
ApreciazăApreciază
Te ții de cuvânt, nu glumă:)
În ultima vreme, am tot nimerit eu pe „teren accidentat de oameni”, asta trebuie să fie!
ApreciazăApreciază
Nu te descuraja. Accidentele astea din asta se hrănesc: din lehamite şi din cedare. Pune-i la punct! Ce, eşti mai slabă decît ei? Nu creeeed. 🙂
ApreciazăApreciază
Aaaa, nu!!! Nu sunt descurajată!!! Fac curățenie, nu știi? :))
ApreciazăApreciază
Ai spus tu ceva… Aşa-mi placi! 🙂
ApreciazăApreciază
Așa-mi placi și tu!!!!! Dar iar îți spun ceva ce știi deja 🙂
ApreciazăApreciază
Apropo: cu primul citat nu-s de acord. A trăi înseamnă fericirea, nu a fi.
Dacă fiinţezi ca o legumă, nici măcar nu poţi spune că trăieşti.
Dar. Dacă trăieşti cu adevărat, poţi avea parte inclusiv de fericire, pe lîngă fericirea de a trăi pur şi simplu.
Mai sunt unii care se refugiază în nefericire şi începe să le placă atît de mult, că ar deveni nefericiţi dacă li s-ar lua nefericirea 🙂
ApreciazăApreciază
Știu exact ce vrei să spui, Tibi drag! Rupt din context (din carte) cam așa pare. „A fi” – mult mai complex ca simplă ființare, ca simplă existență…A fi – a te conștientiza pe tine însuți, a fi capabil să primești, să încasezi, să îți asumi…Cam așa ar fi cu „a fi-ul” ăsta :)))
ApreciazăApreciază
Problema este că „a fi” nu poate fi 🙂 explicat fără să-l întrebuinţezi pe el însuşi ca parte a definiţiei ceea ce ar fi echivalent cu a spune că roşu este o culoare care arată la fel ca o culoare roşie 🙂
ApreciazăApreciază
Îhî :)))) D-aia nici nu mai încerc eu să explic ceva…Cartea („Nemurirea”) o face în schimb, foarte bine!!!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu cum se face dar n-am citit nimic de Kundera pînă acum deşi mai ştiu cîte ceva despre dumnealui. O să caut măcar o carte sau două…
ApreciazăApreciază
Contează? Dacă-ți pică în mână „Nemurirea” sau „Insuportabila ușurătate a ființei” – eu zic că merită să le citești! 😉
ApreciazăApreciază
Mult adevar in ultima fraza! E greu sa fii sincer, chiar si cu tine insuti, cand esti sub lumina reflectoarelor, toti vred sa „dam bine” la public si ne prefacem putin cate putin pana ajungem sa ne traim ipocrizia cu candoare.
Intre „a trai” si ‘a exista” e o mare diferenta.
ApreciazăApreciază
Așa este, Adelina! De nu ne-am flenduri atât pe scena asta tâmpită, în lumina reflectoarelor, pentru Marele Public…poate am mai avea o șansă să trăim o insulă de adevăr într-un ocean de ipocrizie!
ApreciazăApreciază
Poate că este mai bine că nu ne dăm seama de vârsta noastră, aflându-ne mai tot timpul în afara ei, ca să nu ne mai omoare conştiinţa naivităţii în copilărie, să nu ne mai ardă pasiunea dragostei în adolescenţă, nici suferinţa pe care ne-o aduce neputinţa la bătrâneţe. În felul acesta, scăpăm de asemenea meteahne şi mergem pe drumul vieţii cu tinereţea în suflet.
ApreciazăApreciază
Așa spun și eu! Iar mie chiar mi se întâmplă…Trăisc cumva în afara vârstei mele, altfel nu-mi explic de ce azi, la 36 de ani mă simt nu foarte diferit ca la douăzeci și ceva de ani…sunt lucruri care pur și simplu, nu se schimbă în sufletul meu. Și tare mă bucur că mi se întâmplă! 🙂 Și se reflectă în felul cum îmi trăiesc viața, cu bucurie în suflet…
ApreciazăApreciază
Ai o problemă cu…Timpul!
ApreciazăApreciază
Știi că da! 🙂 Cine nu are problema asta?!
ApreciazăApreciază
Destinul! Face ce vrea, când vrea!
ApreciazăApreciază
Ce destin, Miskukule??? Noi ar trebui să facem ce vrem, când vrem 😉
ApreciazăApreciază
De-aia rămân eu mereu fără haine la poker? Și eu care credeam că nu știu să joc!
ApreciazăApreciază
Păi…nu știi să joci! E clar! Lasă-te de sport sau perfecționează-te! 🙂
ApreciazăApreciază
:))) Bun sfat… trec pe integrame, clar!
ApreciazăApreciază
Bună „reprofilare”…și după integrame poți trece și la rebusul serios 🙂
ApreciazăApreciază
Mai bine șah. De-ala din pagina de final în Asul Verde. Eventual mai fac și o comandă de produse naturiste. Neapărat cu gălbenele, aloe sau mușețel. Sau de ce nu, cu toate la un loc!
ApreciazăApreciază
La multi ani, Andreea!
Sa ai in viata numai fericire, vise implinite si cer senin!
Te imbratisez cu mult drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Ștefania!
La mulți ani frumoși și buni! Cu bucurii și vise împlinite!
ApreciazăApreciază
La Mulți Ani !, doar zile fericite și pline de iubire îți dorim, alături de cele mai calde și sincere urări de sănătate și împliniri în viața profesională și socială !
Acesta este un mesaj „clasic” pe care nu numai bunul simț ci și aprecierea pe care o simțim în ceea ce te privește, transformă „corvoada” și „rutina” trecerii prin astfel de aniversări într-o plăcere reală și sinceră.
Dar dacă, din motive independente de voința ta și-a noastră, urările noastre nu te vor găsi în cea mai bună dispoziție sau stare sufletească, dacă feluritele și de multe ori nemeritatele amprente ale vieții nu te-au atins în ultimele zile într-un mod tocmai fericit, te rugăm să crezi, și să speri că TREBUIE să existe o lege a compensației, o lege care va face să vină și o zi începând cu care, toate anotimpurile să îți devină calde primăveri, învăluite în parfum de flori de câmp și începând cu care toate zilele să îți devină fericite și pline de iubire zile de „8 Martie”.
Cu drag, Diana și Dan.
ApreciazăApreciază
Diana, Dan…vă mulțumesc frumos pentru gândurile voastre sincere și frumoase. Le primesc cu inima deschisă. Urările voastră mă prind într-o perioadă cu tonus bun, plină de optimism ( de asta nu scap, nici dacă vreau:) și liniștită. Iar voi, contribuiți din plin!
Să fiți mereu așa de frumoși și de calzi, să vă iubiți mult și să aveți grijă unul de celălalt!
Vă îmbrățișez pe-amândoi cu mult drag!!
ApreciazăApreciază
La multi ani, frumusete!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ•.¸¸.•.¸.•♪♫.•´Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¯`•.Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¸.•♪♫..
(ړײ)/¸.•´….•´¨¨))
.«▓ ((¸¸.•´ ¸.•´.-✿
..╝╚ …✿. ✿….✿
ApreciazăApreciază
Când am citit, prin iunie, prima carte de Kundera, Identitate, și-am ajuns la vorbele alea ale lui despre prietenie, m-am întrebat cu ce-am greșit să mă nasc atât de târziu. 🙂 Că eu aș fi putut să jur c-ar mai exista o categorie, dar pare-se că-i pe cale de dispariție pe la noi, de-aia mi-am și luat-o peste falcă… Întâmplarea face că m-am apucat de-o altă carte, Iubiri caraghioase, și nu pot trece de primele pagini. Ce ciudă mi-e…
ApreciazăApreciază
Și eu am pățit cam la fel! Dar bine…eu mereu zic că m-am născut în timpuri complet nepotrivite pentru mine:)) Dar nici nu mai ce să fac în privința asta! 🙂
Nici la mine nu s-a așezat din prima Kundera…probabil nu eram foarte pregătită pentru el sau traversam o periaodă nefastă din punct de vedere intelectual:) Până la urmă, s-a așezat singură, în momentul potrivit! Așa au urmat și alte cărți ale lui!
Toate la timpul lor, Irealia…nu te neliniști! 🙂
ApreciazăApreciază
Evident am vrut să zic prin mai, nu prin iunie… 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Revin pe-aici mai des deca m-asteptam. 🙂
ApreciazăApreciază
Aurelian, poți reveni ori de câte ori vrei! Ești binevenit și-mi face plăcere!
Mi casa, tu casa…ca să zic așa:)
ApreciazăApreciază
Eu și alți 125 blogeri am apreciat Sinestezia III.
ApreciazăApreciază