„ Între Rita și ochii mei
Stă o pușcă
Oricine o cunoaște pe Rita
Se înclină și se roagă
Unui zeu din ochii ca mierea la culoare
Am sărutat-o pe Rita
Pe când era copilă
Mi-aduc aminte cum s-a lipit de mine
Și mi-a acoperit brațul cu cea mai frumoasă cosiță
Îmi aduc aminte de Rita
Precum o pasăre își aduce aminte de zăvoi
Ah, Rita
Între noi sunt un milion de păsări și de chipuri
Și multe făgăduieli de a ne vedea
Retezate de pușcă.
Numele Ritei era o sărbătoare în gura mea
Trupul Ritei era o nuntă în sângele meu
M-am pierdut cu Rita, doi ani
A dormit pe brațul meu, doi ani
Ne-am facut jurăminte
Deasupra celei mai frumoase cupe
Ne-am mistuit în vinul buzelor noastre
Și ne-am întors iarăși la viață…
Ah, Rita!
Ce, oare, înainte de această pușcă,
Mi-a abătut ochii de la ochii tăi
În afara unei ațipeli sau două și a câtorva nori ca mierea?
A fost odată ca niciodată, o liniște a înserării
În zori luna mea a plecat pribeagă, departe,
În ochii ca mierea la culoare
Orașul i-a măturat pe cântăreții și pe Rita
Între Rita și ochii mei … stă o pușcă.”
Mahmoud Darwish – „Rita și pușca” („Sunt arab”)
Sunt atrasă iremediabil de cultura, viața & basmele arabe. Când citesc poezia asta, când îi ghicesc/simt substratul, când un astfel de poem inspiră și naște o asemenea melodie – da, le iau și le așez aici, în cutiuța mea spre resimțirea lor cândva…
Cu capul în nori 
„Între Rita şi ochii mei stă o puşcă”.
Depinde înspre cine este îndreptată puşca.
Mi se pare că Rita cam vrea să-l facă istorie pe domnul poet.
Ştie ea ce ştie. 🙂
ApreciazăApreciază
crezi ca Rita sta cu degetul pe tragaci?
ApreciazăApreciază
nu ştiu, poate ne explică Andreea. 🙂
ApreciazăApreciază
e musai s-o fac?? :))))
ApreciazăApreciază
عندما نحب شخصا ما , يجب علينا ان نبحث دائما كيف نجعلة سعيدا , ولدى وضعنا لهذة الالية قيد التنفيذ في الثقافة ,والعلاقات الاجتماعية, والروحية واي نوع من الشراكة ♥ وحتى الصداقة, عندها نتوحد ونتوائم فيما بيننا , ونصل الى نتيجة مفادها ان هناك خالق واحد لنا جميعا والسلام والحب يوحدنا الان وفي المستقبل.
ApreciazăApreciază
pe rîndul al treilea este o greşeală de tipar. 🙂
ApreciazăApreciază
Unde mai exact, Tibi? :)))
ApreciazăApreciază
Aştept să îndrepţi singură greşeala; tu ai făcut-o, tu s-o repari. Ce mă pui pe mine? :)))
ApreciazăApreciază
Acum e bine? 🙂
ApreciazăApreciază
asta e tare 😀 ha ha ha
ApreciazăApreciază
Ca Tibi nu-i nimeni 😉
ApreciazăApreciază
Chiar e tare de tot …da rad aici de una singura cu pofta de mama focului 😀
ApreciazăApreciază
Râzi, Nexio, râzi!….niciun sport mai frumos ca ăsta nu există:)))
ApreciazăApreciază
exista 😉
mersul la fabrica 😀
ApreciazăApreciază
Oh, da…doar că pe acela nu l-am încercat împreună. Acela-i sport de echipă! 🙂
ApreciazăApreciază
ai vazut Propunerea lui Ionela ?
ApreciazăApreciază
Da, am văzut…Mi-ar plăcea și mie. Doar că în perioada iulie-august eu în general sunt îngrozitor de ocupată și s-ajung la malul mării pare o utopie acum! 😦
ApreciazăApreciază
De ce râdeți, măi de mine? :)))
Eu văd altfel…o văd ca pe o dragoste pervertită de interesele politice…o poveste plasată în timp de război! De ce, pușca mea, vedeți voi pușca plasată în mâna femeii de fiecare dată? :)))
ApreciazăApreciază
Nu rîde nimeni, analizăm textul. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, greşeala era la mine; ca să nu folosesc ochelari am mărit cu ctrl şi cu +. Acum, se vede că este pe rîndul trei. 🙂
ApreciazăApreciază
ai vazut? te-as minti eu vreodata? ai zis randul 3, acolo am corectat:)
ApreciazăApreciază
stai un pic, Rita e o femeie??? eram convins ca trebuie sa fie o pasare cu degete… auzi, politice… :))
ApreciazăApreciază
Pe tine nu te cred, Sami! Nu-sh de ce! :)))
ApreciazăApreciază
pai de ce? uite ce sincer sunt, am incrucisat si degetele :))
ApreciazăApreciază
Aham…și marmota învelea ciocolata-n staniol, nu? :))
ApreciazăApreciază
sa revenim la Rita si arabul nostru preferat. oare pentru ce era pusca?
ApreciazăApreciază
revin doar eu! pe tine nu te mai las :)))
ApreciazăApreciază
dar pe mine unde ma lasi?? :))
ApreciazăApreciază
exact în același loc unde te-ai lăsat și tu 🙂
ApreciazăApreciază
habar n-am unde va pica răspunsul acesta dar este pentru Andreea la întrebarea dacă acum e bine. E bine deşi ai pus inima pe rîndul al patrulea. 🙂
ApreciazăApreciază
indiferent undă pică răspunsul, eu mă țin după tine!
la mine se vede doar pe rândul al treilea indiferent de unde o iau, de sus în jos, sau de jos în sus!:) …cred că mărimea monitorului e de vină :)))
ApreciazăApreciază
Cred ca toti suntem atrasi, doar ca nu toti recunosc. Cultura araba sta la baza culturii occidentale, chiar daca societatea occidentala moderna vrea sa uite aspectul asta.
Viata s-a nascut in desert intr-o noapte cu semiluna 🙂 cand un sambure de curmal a incoltit udat de-o lacrima prelinsa printre buzele flamande de sarut ale unei cadane 🙂
Dorinta, pacatul, misterul, nemarturisirea, ura, credinta, iubirea, toate s-au intins frunze mangaind cu umbra arsita vidului, si la umbra lor s-au nascut visele noastre.
ApreciazăApreciază
Marite Rege, de ce n-ar recunoaste cineva? Eu sunt absolut fascinata de Orient si-mi pare greu de crezut ca cineva ar ascunde asta!
Ai dreptate in privinta culturii arabe. Eu nu neg si nici nu uit!
Imi vine dinspre tine si din povestea ta o aroma de cardamon…ai facut o cafea pentru noi? :))
ApreciazăApreciază
Oooooo Printesa, rugasem Seherezada sa pregateasca o cafea si un cos de fructe insa pesemne a intarziat cu o noua poveste, dar voi cere unui gand dulce sa-ti implineasca voia 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, știam Mărite că n-ai să mă lași așteptând în van…
ApreciazăApreciază
Ia să interpretăm noi ce scrie aici:
„Ah, Rita!
Ce, oare, înainte de această pușcă,
Mi-a abătut ochii de la ochii tăi”
ApreciazăApreciază
Poate religia? Rita era israeliană…
ApreciazăApreciază
Nu schimba vorba 🙂
„Ce, oare, înainte de această pușcă,
Mi-a abătut ochii de la ochii tăi”
Adică înainte de a-i abate ochii de la puşcă, altceva i-a abătut privirea. O altă Rită? 🙂
ApreciazăApreciază
NU schimb vorba! :)…el palestinian, ea israeliancă…de ce n-ar fi un motiv suficient de „abatere” a privirii? De ce trebuie să fie o altă Rita? 🙂
ApreciazăApreciază
Ba schimbi vorba, pentru că ai spus: „de ce puşca mea, femeia trebuie să ţină puşca întotdeauna”. Dacă ţi-am demonstrat că puşca este la Rita (nu la tine) o dai pe religie şi pe perechi interetnice. Şi ce, crezi că palestinienii nu pot fi cu ochii după mai multe în (cam) acelaşi timp? 🙂 Ba pot foartebine. cum şi israeliencele pot. 🙂
ApreciazăApreciază
Ba n-am schimbat vorba 🙂
Hai să vedem o altă interpretare. Rita nu este o femeie. Rita este întruchiparea Palestinei. Se știe că Darwish și-a închinat aproape toată opera țării sale iubite. Din 1947, împreună cu familia lui, s-a refugiat în Liban ca să se întoarcă de acolo după 2 ani, abia după semnarea acordului de încetare a focului…acei 2 ani din poezie în care s-a pierdut de Rita! A fost de nenumărate ori arestat de autoritățile israeliene pentru acțiuni ilegale și subversive. A fost forțat să plece iar!
Cum e acum? :)) Rita nu-i femeie și nici pasărea cu degete a lui Sam 😛
Nu-mi imaginam ce controverse poate provoca poezia asta! :))
Ar fi trebuit să o supun tuturor unei analize serioase! :)))) Că uite câte idei se nasc!
ApreciazăApreciază
@”Între Rita și ochii mei … stă o pușcă.” – acest poem e o pledoarie pentru pace, exista multe cupluri mixte pe care religia si politica nu le-au despartit… si vor exista mereu! 🙂
ApreciazăApreciază
Așa o văd și eu, Melanie! Citind parcursul vieții lui Darwish nu-mi imaginez altceva decât o pledoarie pentru pace.
Cât despre cuplurile mixte, așa e! Au existat și vor exista mereu. Doar că unii izbândesc, reușesc să rămână împreună, alții însă nu!
ApreciazăApreciază
Mangad jorigei la dine, drimidzi ardigole gu dedigadzie za ma zgodzi din zgorbura, nu?:)
ApreciazăApreciază
Păi cum s-o mai fac altfel, măi Tudore aka Ahmed? :)))
Ține „șmecheria”? 🙂
ApreciazăApreciază
sa mor de inteleg ce vrea sa zica Ahmed 😀 poti indrepta pusca spre mine si tot nu inteleg o boaba 😀
ApreciazăApreciază
Zice că-l momesc cu basme arabe ca să-l scot din „scorbura” în care s-a vârât și nu mai vrea să iasă:))
ApreciazăApreciază
Draga mea, iartă-mi sinceritatea, dar trebuie să-ți mărturisesc: nuș’ ce face WordPressu’ ăsta, că tocmai văz că pune pătrățele în Reader în loc de diacritice, așa că tocmai am citit (la repezeală, înainte să intru să citesc articolul tău plin de o poezie și de o stare cum numai tu știi să redai): Rita și puțica. Hmmm… Don’t shoot! (că tot e vorba de pușcă). 🙂
ApreciazăApreciază
Pfffoai! Ce idee mi-ai dat! Nu vrei să scriem amândouă o „Rita și puțica”? Că văd că poemul cu pușca stârnește alte viziuni decât cele evidente! 😉
Te bagi? Hai, că amândouă avem umor și ne pricepem la pamflete:) Plzzz!!!
Cum să te împușc, koney!:) No way!!!
Știi piesa cu:
„Bang bang, she shot me down
Bang bang, I hit the ground
Bang bang, that awful sound
Bang bang, my baby shot me down”… ?
…e departe de mine!:)))))
ApreciazăApreciază
Vrei s-o scriem în română sau în engleză? 😀 Sunt de acord, dar nu aş vrea să parodiem poemul ăsta, că-i tare frumos (cu sau fără intepretări ale sensului evident). 🙂
ApreciazăApreciază
În română o scriem…și ca să ne îndepărtăm de poemul Ritei, o vom numi: „ Mița și puțica” :)))
ApreciazăApreciază
Pe ele! Cum procedăm? Că n-am mai scris în tandem până-acum. 😀 Haaaaa! Ce tareeee!
ApreciazăApreciază
Păi, nu știu! Nici eu nu am făcut-o!:)
ApreciazăApreciază
Nu știu cât de profunde sunt radacinile arabe ale culturii europene, dar in privința poeziei, cel putin, as indrazni sa spun ca seva extrasa de acolo e mult mai evidenta decât cea extrasa de la Homer sau Pindar de exemplu. Dacă nu mentionai autorul as fi putut la fel de bine sa presupun ca era vorba de un reprezentant al poeziei provensale din evul mediu, al romantismului german, al modernismului austriac, al generatiei de argint rusesc sau, de ce nu, al simbolismului românesc interbelic.
Cât despre talcuirea lui… mai bine îl las nedezghiocat, multumindu-mă sa-i adulmec starea de spirit indusa. Cu multumiri pt surpriza.
ApreciazăApreciază
Daniel, mă bucur că ți-a plăcut starea indusă. Cam asta și vroiam! Muzica este excepțională iar poezia ( dezghiocată de fiecare după bunul plac!) o întregește. De fapt, muzica a venit în completarea poeziei, având în vedere că aceasta a fost sursa inspirației lui Anouar Brahem.
Cu plăcere! 😉
ApreciazăApreciază
mi-e dor de dragul cu care ascultam povesti, cu feti frumosi si ilene cosinzene, spuse de o vecina de-a mea…
de obicei era iarna… cu zapada… vecina lucra si ne povestea… eu si fiica ei, ramaneam muti de povestile auzite… incat trebuia sa vina mama sa ma trezeasca din visare si sa ma ia acasa…
lumea araba… are partea ei frumoasa… pe care o apreciez din plin… desi… moartea caprioarei o citesc si recitesc cu placerea pe care o aveam in clasele primare… cand profesorul de limba romana ne explica mitul fecioarei preschimbate-n caprioara… si in mintea mea eram gata sa scotocesc toti muntii carpati pentru a indoi teava pustii, inainte sa fumege…
sunt atat de multe si frumoase de spus, despre poezia araba… incat pe fondul muzical excelent, propus de tine… incerc o uitare, fara reusita, a luceafarului… a povestii porcului… si multe altele de felul acesta…
ApreciazăApreciază
Și mie îmi este dor de dragul acela…de a asculta cu sufletul la gură poveștile frumoase, românești, populare sau nu, mituri, legende…Dar Poveștile nemuritoare, Sherezada, povestea celor 1001 de nopți…pffff, toate frumoase, tainice, misterioase și foarte aromate. Străine nouă și totuși atât de cunoscute!
ApreciazăApreciază
Nu-mi spune că ştii arabă, cu scris şi toate cele, că atunci chiar mă ascund într-un cotlon şi mă pun pe plîns! 😥 Neputinţa de a înţelege scrisul, limba în sine, este una dintre limitările mele şi simt că pierd, prin asta, o parte din cultura universală. Cele 1001 de nopţi povestite de Şahrezad în copilărie, vor rămîne probabil cel mai strîns contact pe care l-am avut vreodată cu o lume atît de îndepărtată, diferită dar fascinantă în acelaşi timp.
Simt că poezia de faţă suferă foarte mult din cauza traducerii, de aici şi tristeţea mea. Mesajele de orice gen nu pot fi înţelese pe deplin decît în limba lor nativă. Să mă ierte tuşa Vero dacă dă cu ochii de asta. 😳 Ştiu ce spun, am avut de multe ori ocazia să văd filme ale căror subtitrări erau complet imposibile şi dacă n-aş fi ştiut limba, aş fi înţeles cu totul altceva sau pur şi simplu, nimic. Altele nu aveau deloc subtitrare şi, încercînd să o fac eu, mi-am dat seama că unele expresii erau imposibil de tradus fără a se pierde fie înţelesul original fie legătura cu contextul.
N-am să mă apuc să fac speculaţii pe marginea înţelesului poeziei, rămîne la aprecierea fiecăruia şi oricum s-a discutat destul, mai sus. Pe margine, adică. Foarte pe margine, chiar pe dinafară, aş putea spune. 🙄 (unde ţi-e gîndul, Ancuţă… 😛 )
Sper ca într-o oră să pot descărca şi clip-ul, ca să-l pot urmări apoi neîntrerupt aici, la mine.
Parafrazînd un pic o veche vorbă românească aplicată pe leit-motivul poeziei de mai sus, aş putea spune că între ochii noştri şi Adevăr sînt sfinţii: Sf. Dolar, Sf. Euro, Sf. Yuan…
Pax vobiscum!
ApreciazăApreciază
Sunt perfect de acord cu tine Dragoș în privința traducerii ei și pierderea unor înțelesuri, simboluri. Din păcate, poemul a fost tradus destul de rău din punctul meu de vedere. Neînțelegerea profundă a culturii arabe, ruperea ei de contextul în care a fost scrisă (context social, religios, etc ) duce la pierderea unor simboluri!
NU fac speculații „reale” în privința subtextului poeziei. Ne-am amuzat și noi!:) Eu mi-am însușit propriul înțeles, atât cât m-a dus pe mine capul 🙂
Știi cum am luat-o eu? De fapt am plecat de la piesa „The astounding eyes of Rita” a lui Anouar Brahem ( un jazzman tunisian la origini) pe care eu îl „iubesc”. Tot ascultând această piesă, mi-am imaginat că această Rită trebuie să fi existat cumva, într-o formă sau alta. Și-am luat-o pe firul poveștii și am scormonit până am aflat că sursa inspirației a fost poemul „Rita și pușca”…și uite așa, am citit despre Darwish!
Nu știu ce-am stârnit aici:))))
Nu știu araba dar pot să-ți spun ce-am scris acolo:
„Atunci când iubești pe cineva trebuie să știi cum să-l faci fericit. Dacă punem în aplicare acest mecanism în cultură, spiritualitate, prietenie și parteneriat, putem spera în Unitate și Convergența între toate creațiile lumii, căci deasupra noastră, a tuturor, se află un singur Dumnezeu, Atoatecreator. Pacea și iubirea Lui ne unesc pentru totdeauna!”
NU ai ce clip să descarci, Dragoș. Dacă faci referire la piesa atașată postului. Este melodia lui Bahrem pe un colaj de fotografii făcute de Josepf Koudelka. Atât! Nimic mai mult!:)
ApreciazăApreciază
Frumos mesaj!
M-am învăţat minte să nu mai judec întotdeauna după prima impresie şi uite că îmi prinde bine. Iniţial aveam de gînd să trec peste filmare, ştiind că am netu’ căpăcit şi – neştiind de Koudelka – îmi imaginasem că e vorba de un clip gen „dansul lui Zorba” (după fotografia-poster). Însă mi-am călcat pe inimă şi pe prima impresie, am descărcat local filmarea (trăiască add-on-urile de Firefox şi FlashGet-ul!) şi acum pot spune că aş fi fost un idiot dacă „săream” peste ea. Muzica e pe sufletul meu iar imaginile sînt cutremurătoare prin mesajul lor. Mulţumesc, aşadar! 😉
ApreciazăApreciază
Pieasa asta e divină. Mă rog, e subiectivă părerea, bineînțeles! NU e musai s-o guste toate lumea!
Fotografiile lui Koudelka, o să fii surprins dar nu au o legătură „directă” cu lumea Ritei sau a lui Darwish. Deși sunt la fel expresive. Este un amplu studiu a lui Koudelka în lumea țiganilor și au fost imortalizate în Slovacia și…ai ghicit, România. Dar nu contează asta! Disperarea, singurătatea, despărțirile, tristețea, dezamăgirile, sărăcia, etc. sunt aceleași, la fel de dureroase, indiferent de… Așa a fost să găsesc eu clip-ul!
Dar știi ce? Îmi pare bine că nu l-ai „sărit” …
ApreciazăApreciază
Şi mie îmi pare bine că exişti. 😉
Muzica, fotografiile, arta sub orice aspect – ele nu au graniţe convenţionale. Şi iată că ele se împacă, se completează perfect una pe alta, chiar de provin din colţuri (sau cercuri 🙂 ) diferite ale lumii.
Cît despre sentimentele enumerate de tine, le cunosc prea bine pe toate, mi-au fost şi-mi sînt în continuare tovarăşe fidele de drum prin praful veacului. De-acum fac parte din mine, au ajuns aproape să mă definească, deşi uneori mă mai zbat şi – în eforturile mele – îmi devin propriul ‘Koudelka’ preţ de cîteva clipe… Cunosc şi lumea din acele fotografii, tangenţial şi uneori secant; mi-e mai aproape decît norii şi ah! ce mult aş vrea să zbor!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Dragoș! 😉
ApreciazăApreciază
dupa principiul dadaist ana blume are mere, rica are cancer si leonard doroftei are viziuni, si rita are pusca. stie poetul ce stie, dupa ce si-a odihnit crupa pe sanii ei de semiramida, se vede in postura neo-freudiana de a fi ucis cu propria arma. rita alaturi de ion tiriac impusca mistretii din carton cu colti de platina care se abat in seri cetoase prin recoltele nestranse ale visului.
ApreciazăApreciază
Ăsta nu-i principiu dadaist. E hipsterism, Mr. Echt 🙂
Așa-i? 😉
ApreciazăApreciază
Ooo, nu am auzit pana acum de aceasta poezie! Splendida!
ApreciazăApreciază
Nici eu nu o știam, Zâna mea! 🙂 Doar ce am aflat-o!
ApreciazăApreciază
Aşa.
După ce m-ai ameţit iar cu simbolistica, Pelestina = Rita acum s-a mai băgat şi Anca să mă ameţiţi şi mai tare cu Miţa şi Puşculiţa.
Ai bilă albă că n-ai – mai – greşit traducerea. 🙂
ApreciazăApreciază
Daaaaa, fac ce știu mai bine când nu știu – amețesc:))) Nu-ș de ce totuși pe tine nu reușesc să te amețesc suficient de bine :)))
Unde mi-e bila? Că n-o văz! 🙂
ApreciazăApreciază
Intri pe Eurosport, şi la sfîrşitul jocului o iei de pe masa de snooker.
Am vorbit eu cu arbitrul. 🙂
ApreciazăApreciază
No, serios acu’! De unde știi că-s pasionată de snooker??? Zău că sunt!
ApreciazăApreciază
Cine se-aseamănă… ♫♫♫*♥*♫♫♫
ApreciazăApreciază
Ahaaaa….și tu…? 🙂
Cam așa: ♀+♂=♥ ?
Mi-am luat ○ direct de pe masă 😉
ApreciazăApreciază
Exact aşa! 🙂
Bieţii oameni; le-au luat bila de rezervă? 🙂
ApreciazăApreciază
Hiihihihihiiiii, așa am făcut! 🙂
ApreciazăApreciază
Te uiţi?
Barry are şansa e a-l învinge pe Trump!
A avut-o. Iar o are. 🙂
Se joacă strîns.
ApreciazăApreciază
Avem joc decisiv dar ES nu mai transmite. uuuuuuuuuu!
ApreciazăApreciază
Nuuuuu, n-am cum!:( Sunt la birou!
ApreciazăApreciază
Mai este şi la ora 21 o transmisie.
ApreciazăApreciază
Praf ţi-am făcut postarea asta. 😦
ApreciazăApreciază
Nu-i bai! Nu te îngrijora!!!:) N-am nicio problemă!
Cred că transmisia de la 21 o prind! Sper! 🙂
ApreciazăApreciază
Nici in vis in lumea araba o femeie nu are voie sa atinga o pusca… 😦 de fapt nu prea are voie nimic altceva decat sa fie schingiuita cu sadism, restul sant detalii nesemnificative !
ApreciazăApreciază
Probabil că n-are voie nici să se lase îmbrăcată cu o vestă plină de dinamită şi să moară împreună cu oameni nevinovaţi dar, ce să facă? sfidează regulile, nu?
ApreciazăApreciază
Ba, ca și Tibi, cred că totuși unele reguli sunt sfidate, Ninule!!
ApreciazăApreciază
Cînd l-au prins pe Saddam, am văzut eu muieri cu puşcoace Kalaşnicov trăgînd de bucurie în sus, de mama focului. 🙂 Şi ţipaaau!
Îs două facţiuni principale în Islam şiiţii şi şuniţii dar uit mereu care este mai tolerantă dintre ele. Am citit o carte pe această temă, mai demult.
Oricum, sunt ţări foarte tolerante ca Iordania, care este respectată fiindcă regele lor se trage direct din stirpea Profetului, şi ţări în care nu mi-aş dori să ajung pentru nimic în lume.
Pentru cultura arabă am un imens respect; ştiu ce datorează europenii arabilor în afară de sistemul numeric: traducerea filosofilor greci, care pe această cale au ajuns să stea la baza filosofiei europene, apoi la dezvoltarea tehnologică de acum.
Din păcate, fundamentaliştii descurajează aplecarea tinerilor spre cultura occidentală dar, culmea! o folosesc din plin la atentate!
ApreciazăApreciază
Recitind poezia (chiar daca prin traducere s-a pierdut putin din supletea trupului poetic), mi-am amintit de povestea de dragoste a Imparatului Solomon cu aleasa lui, o tanara de orice alta origine, dar nu israeliana. De comentat nu prea am ce comenta la o asemenea poezie. Frumoase cuvinte ii sunt adresate Ritei. Nu ma mira ca i se adreseaza cu pasionalul „Ah Rita!”
ApreciazăApreciază
Da, Solomon a fost pedepsit pentru încuscrirea cu 7 neamuri „mai mari la număr și mai puternice”, interzise de altfel! 🙂
Ah, Rita! 🙂
ApreciazăApreciază
😀 sunt iremediabil atrasă de … parfumul arab. este citadela pasiunii mele. cândva o să ţi-l povestesc, promit! 😉 şi cred că visăm amândouă poveşti rostite între nisipuri cu miros de attar şi de ceai tare…
ApreciazăApreciază
Oh, musai să-mi povestești!!! sună foarte bine promisiunea ta, mmmm… 🙂
Da, cred că visăm amândouă povești parfumate….
ApreciazăApreciază
Minunata traducere, minunata poveste… plina de minuni si lumea araba…. 🙂
ApreciazăApreciază
Daaaaa…Îi este plină tolba de minuni:)
ApreciazăApreciază
🙂 o mie si una de nopti, de minuni, de vise…
taram magic. lume de poveste, de acute tristeti, de parfum…
ApreciazăApreciază
Un întreg amalgam ce te predispune la melancolie și visare, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
exact. 🙂 😉
ApreciazăApreciază
Să visăm atunci!! 😉
ApreciazăApreciază
😉 da, cu ochii deschisi!!!!
ApreciazăApreciază
Larg deschiși, nu oricum!:))
ApreciazăApreciază
:))))) 😉
ApreciazăApreciază
Nu ma intereseaza tema naturii. Poate pe aia a iubirii (interumane), dar natura ma lasa rece, cu tot ce implica ea.
ApreciazăApreciază
sper că doar de cultură și bucătărie :)))
ApreciazăApreciază
Atât! Nimic mai mult! 😉
ApreciazăApreciază
zi-mi ce să gătesc la noapte!
ApreciazăApreciază
Nimic în mod special! Mulțumesc de întrebare!
ApreciazăApreciază
nașpa…la noapte iar nu visez…frumos!
ApreciazăApreciază