PROCES DE(lirant) RINOCERIZARE în plină desfășurare:
BERENGER: Ascultă, Daisy, putem face ceva. Vom avea copii, copiii noștri vor avea la rândul lor copii. Sigur, va trece ceva timp, dar noi doi putem regenera omenirea.
DAISY: Să regenerăm omenirea?
BERENGER: Da, vom fi Adam și Eva.
DAISY: Adam și Eva… Ei aveau mult curaj.
BERENGER: Ca și noi. Și noi putem fi curajoși. De altfel, ca să faci copii nici nu-ți trebuie cine știe ce curaj. Totul se va face de la sine, în timp, cu răbdare.
DAISY: Și la ce bun?
BERENGER: Ei, haide, ba da, puțin curaj, puțin curaj.
DAISY: Nu vreau să am copii. Ideea asta mă enervează.
BERENGER: Dar altfel cum vrei să salvăm lumea?
DAISY: Da’ de ce s-o salvăm?
BERENGER: Ce întrebare!… Fă-o pentru mine, Daisy. Hai să salvăm omenirea!
DAISY: La urma urmei, poate că noi avem nevoie să fim salvați. Poate că noi suntem cei anormali…
BERENGER: Daisy, bați câmpii, cred că ai febră.
DAISY: Mai vezi tu alții din specia noastră?
BERENGER: Daisy, nu vreau să te aud vorbind așa!
Daisy privește de jur-împrejur, spre rinocerii ale căror capete se pot zări pe toți pereții, la ușă.
DAISY: Uite, ăștia sunt oamenii. Au un aer vesel. Se simt bine în pielea lor. N-au deloc aerul c-ar fi nebuni. Sunt foarte naturali și au și de ce să fie așa.
BERENGER: Ei bine, fără îndoială, nu mai am argumente. Tu îi crezi mai puternici ca mine, mai puternici ca noi, poate.
DAISY: Absolut.
BERENGER: Ei bine, orice ar fi. Îți jur că eu nu voi abdica Nu voi abdica!
DAISY: Săracuțul de tine, voi rezista alături de tine, până la capăt.
BERENGER: Oare vei putea?
DAISY: Mă voi ține de cuvînt Ai încredere. (Se aud zgomotele – melodioase, acum – ale rinocerilor.) Auzi? Cântă.
BERENGER: Nu cântă, rag.
DAISY: Ba cântă.
BERENGER: E cum îți spun eu: rag.
DAISY: Ești nebun. Cântă.
BERENGER: Nu fi tîmpită.
DAISY (lui Berenger, care-i întoarce spatele și se privește-n oglindă): Traiul în doi nu mai e posibil.
În timp ce Berenger continuă să se privească în oglindă, ea iese încetișor pe ușă.
BERENGER (privindu-se în oglindă): Un om nu poate fi chiar atât de urât. Și încă eu nu fac parte dintre bărbații cei mai frumoși! Crede-mă, Daisy! Daisy! Daisy! Unde ești? Nu poți face așa ceva!
BERENGER: Dar nu mă las eu bătut cu una, cu două. (închide cu grijă ușa și ferestrele.) Nu mă înfrângeți voi pe mine. (Se adresează tuturor capetelor de rinoceri) N-am să vin după voi, nu vă înțeleg. Eu rămân ce-am fost. Sunt o ființă umană. O ființă omenească. Situația e absolut de nesuportat. Dacă a plecat, a fost numai din cauza mea. Eu eram totul pentru ea. Ce-o să se-aleagă de ea acuma? Mă gândesc la ce e mai rău cu putință. Un biet copilaș abandonat în tot acest univers plin de monștri! Nimeni nu mă poate ajuta. Fiindcă nu mai există nimeni. Nu mai vreau să-i aud. O să-mi pun vată-n urechi. Nu există altă soluție decât să-i conving. Să-i conving de ce? Mai întâi că, pentru a-i convinge, ar trebui să le vorbesc. Iar ca să le pot vorbi, ar trebui să învaț limba lor. Sau ei s-o învețe pe-a mea? Dar eu ce limbă vorbesc? Care-i limba mea? Ce spun eu? Dar eu mă înteleg? Eu mă înteleg? Dar dacă, așa cum spunea Daisy, ei, rinocerii, au dreptate? Cu ce semăn eu, atunci? Cu ce? (Se duce la dulap, scoate un teanc de fotografii și le privește.) Fotografii! Cine-s toți oamenii ăștia? Papillon? Sau mai degrabă Daisy? Iar ăsta e Botard sau Dudard? Sau poate Jean? Ori poate eu! Da, mă recunosc: ăsta sunt eu, sunt eu! (Agață tablourile pe peretele din fund, alături de capetele rinocerilor.) Eu sunt! Nu sunt frumos. (Smulge tablourile de pe perete, le calcă-n picioare și se duce la oglindă.) Ei sunt frumoși. M-am înșelat. Oh, cât de mult aș vrea să fiu ca ei. Poftim: eu n-am corn! Ce urâtă e o frunte plată! Mi-ar trebui un corn sau două, ca să-mi mai rafinez chipul și să-mi dispară ridurile. Dar uite că nu-mi crește nici unul. Iar mâinile-mi sunt fine. Oare mi se vor face vreodată zgrunțuroase? Am pielea flască. Ah! Acest trup lucios și păros! Ce mult aș vrea să am și eu așa o piele groasă și o culoare atât de magnifică precum acest verde întunecat. Să am și eu această nuditate decentă, cum e goliciunea lor! (Ascultă mugetele.) Cântările lor te farmecă, sunt puțin aspre, dar au un anume farmec! Dacă și eu aș putea face ca ei! Ah, ce răuvoitor am fost, și cârcotaș: ar fi trebuit să mă fac mai devreme ca ei și să-i urmez! Ei da, sunt un monstru. Un monstru! Doamne, niciodată nu voi fi rinocer, niciodată! Nu mă mai pot schimba. Acuma-i prea târziu!”
„Rinocerii” – Eugen Ionescu
Tiberiu Orasanu a spus:
Cine te-a supărat atît de tare de ai recurs la Ionesco?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Procesul de rinocerizare în sine…
Nu sunt supărată!:) Îl iubesc pe Ionescu, nu-l „folosesc” ca pe-o (re)vărsare de năduf!!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mint! Urăsc spiritul de turmă și uniformizarea! Nu le suport!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
Tiberiu Orasanu a spus:
Din păcate, ne cam paşte rinocerizarea…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ne paște? Procesul e început deja…
ApreciazăApreciază
iordachec a spus:
bun, bun!
ştii ce carte mi-am luat ieri? „Aşa s-a călit oţelul” de Ostrovski 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, bun și-așa!!!!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Dimineaţă tîrzie
Inutilă trezie
Pierdută reverie
Vai ţie, vai mie…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Vai nouă!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
De la mine pîn’ la tine nu e cer cu ape line, ci un cor de răgete suave. O, vai de urechile absolute!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ochii tăi, ochii tăi…ce melodios sună!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Ce umbră inefabilă-aşternu
În ochii cu sclipiri de diamant
Această lege unică-a lui „NU” –
Un rinocer în trup de elefant…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Un elefant se legăna…
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
… de beat – precum un bivol – ce era,
şi pîn’ la urmă-n trompă el cădea.
Sau doar visasem asta, noi, cîndva…?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, e un cântec de adormit elefanții!!!!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Că doar şi ei ne cîntă de adormit conştiinţele, de atîta amar de vreme. Şi n-ar fi deloc etic să împuşcăm elefanţi, nu-i aşa? Chiar dacă ne tropăie constant.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? De ce nu și elefanții???:)
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Doar caii şchiopi ce-au servit cu credinţă, nu şi elefanţii proşti şi aroganţi. Ăia trebuie lăsaţi să se înece în propria vomă, nu merită o moarte demnă.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
de-i lași…se reproduc!:(
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Să scoatem, atunci, copiatoarele din priză… 😆
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ce rău ești! Asta-i execuție în piața publică! :))
Ce-mi place!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Ah, Monsieur Guillotin, cum te-a uitat istoria… 🙄
ApreciazăApreciază
melanietoulouse a spus:
E prima-data ca citesc textele genialului Ionesco în româna… Merci!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cu multă plăcere, Melanie!!
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
da…
poate ca Daisy are dreptate…
desi… sigur, raman uman… si stii de ce??? pentru ca iubesc, nu doar instinctual…
mi-amintesc… Cantecul nebunului… Minulescu…
„ei sunt cuminti…
eu sunt nebun…
dar cum eu sunt ce-am fost mereu…
poate ca cel cuminte-s eu
eu pentru ei… sunt tot nebun…”
ApreciazăApreciază
buburina a spus:
Frumos text 🙂
ApreciazăApreciază
Inchiriere video wall a spus:
Si totusi, poate nu toti vor sa devina rinoceri 🙂 cel putin asa sper eu :))
Superb articolul! si mai da si de gandit 🙂
ApreciazăApreciază
Șoseta a spus:
mă bucură nefranțuzirea numelui, căci rinocerizarea nu mă mai întristează de mult!
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
tu! Bau! tu (din nou)! Io bau bau :D.
Bon soir ma cherie! să fiu în ton… rinocerizarea asta…. e cumva o piesă de teatru?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Tu! Bau și de aici!
Da, este o piesă de teatru! Extraordinară, deloc absurdă și a naibii de actuală:)
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
nu ştiu cât e de actuală… dar, din câte îmi amintesc (era vorba de teatru radiofonic)… m-a marcat (cu semne – o julitură pe nas)…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
E actuală! Doar înlocuim nește termeni și…e de peste tot!
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
aaaaaaaaa….. dacă pui problema aşa…. nu cred că va apuca să adune praf… oamenii…sunt oameni, trăim sub acelaşi cer, respirăm acelaşi aer, înghiţim aceleaşi rahaturi… ce ne-a mai rămas? umorul…fie el critic, ironic sau…prostesc!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, da…hazul de necaz! Ăsta ne „amorțește” nu ne tratează!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Ca ORICE alt medicament, dealtfel. Cine are interes să trateze boala în sine, cînd poate trata doar simptomele, pe termen cît mai lung posibil…? 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Iote cine pândea din umbră! 🙂
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Tot aştept să.ţi mai cadă cîte-un fulg din aripi şi să creeze cuvinte frumoase… 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…și eu care te așteptam pe tine!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
O, nu, la mine încă plouă cu regrete şi tristeţi, chiar şi acum în început de iarnă. Ci dă-ne tu ceea ce eu nu pot.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Eu sunt în stadiul în care încerc să mă țin în frâu. Adicătelea vreau să scap de impulsul de a mai scrie sub imperiul tristeților, a frustărilor, etc. Încă rezist tentației 🙂
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Nu ştiu cum e la tine, da’ la mine se adună şi dacă nu dau drumu’ la supapa de siguranţă, s-ar putea să plesnească vreo ţeavă prin instalaţie. 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, la mine nu e așa de grav! N-am rețeaua atât de încărcată! Dar tu…ce aștepți? Dă drumul la supapă!!!
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Păi am dat, da’s pe alea de rezervă. Dacă nu umbli după mine, nu ştii. 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
pi undi, bre???
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Precum cucu’…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nțțț….unde?
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Tuamne, ce curioasă mi te făcuşi, brusc, subit şi dintr-o dată… Nţ, nţ, nţ… 🙂 Iaca dă o fuguţă pe la tanti Allure şi ne găseşti acolo la o cafea şi-o tacla. 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Aham! Acum! 😉
ApreciazăApreciază
Drugwash a spus:
Să vezi ce de „laicuri” iau la asta, ultima… 🙄
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Vin! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: probă | leneşrĂu's Blog ?
fluxnews a spus:
Faza cu Dali din Midnight in Paris e dementiala
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Este! De departe este scena mea favorită!:)))
ApreciazăApreciază
deanjbaker a spus:
good to see this – do feel free to join me here https://www.facebook.com/profile.php?id=100000717835716
ApreciazăApreciază