Eu știu că cerul e sus. Stelele răsar, acolo sus, pe el. Dar e nefiresc! Pentru că prea des cerul cade iar eu mă împiedic de stele. Dar ce știu eu? Eu am dezordinea mea firească în prea ordinea nefirească a lucrurilor. Acum la mine cerul e jos și strivesc stele sub pași.
Se spune că zborul e perfect. Să zicem că sunt dispusă să cred. Și-atunci întreb: de ce nu ar fi perfectă și căderea bruscă? Nici măcar picajul lin nu e? Uite, vreau încă o aripă frântă doar pentru a mai avea de unde să-mi trag elanul. Elanul înțeleg că nu este perfect. Pentru mine ar fi.
Din când în când îmi plac pantofii roșii, mai mereu mănânc mere verzi cu biscuiți, de ceva vreme și pentru multă vreme am devenit dependentă de sâmburii lemnoși de migdală amară. Nu-i mestec, îi înghit cu ceai. Îmi place somnul comatos cu ursulețul meu de pluș în brațe. Total întâmplător.
Toamna asta usucă. Nu știu când a început și nu știu când va termina. Dar se va termina. Cu minte înceată încerc să-mi amintesc de mine. Folosesc tehnici clasice renăscute din propria-mi uitare. Nu-mi iese! M-am uitat și i-am uitat prea mult de mult. Dolce far niente.
Nu înțelegeți nimic. Nici eu nu mai înțeleg. Acum câteva zile, unui prieten de-al meu, în doar o singură secundă, i s-a năruit toată viața. E fără de început. E doar cu sfârșit. M-a răscolit. Încerc să înțeleg și stau cu toți nervii întinși și cu urechile atât ciulite încât aud tot. Mai ales viața cum se scurge.
Erată: nu dorm cu un ursuleț de pluș ci cu o oiță de pluș. O cheamă Fluffy. Da, mă înec acum într-o erată pentru că în eroare mă aflu de prea multă vreme.
Știu. Cerul se va așeza la locul lui, acolo sus. Și stelele, în noapte, tot acolo or să răsară. Poate noi nu vom mai fi în același loc al nostru.
Șșșșșșșșt… acum încerc să-mi amintesc un cântec de leagăn.
buceginatura2000 a spus:
Da, viata curge, noi ramanem noi. Poate ca uneori se poate aseza cerul la inaltimi potrivite, poate ca unul nu este de ajuns pentru a merge prin toamne care usuca. Numai bine si multi norisori de ploaie din Bucegi 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, curge…și o aud! Vestea despre prietenul meu m-a lăsat mută. Mă răscolește tare. Nu-mi pot imagina nimic, nu-mi amintesc nimic și nici nu știu ce să-i spun…e tăcere și așteptare grea. Pentru toți! Toamna asta chiar usucă!
ApreciazăApreciază
melanietoulouse a spus:
Leonico, tacerea aia e cumplita, tulburatoare, bulversanta…
Recent, am pierdut o veche prietena olandeza, accidental… deci brusc, brutal, neasteptat, nu-mi vine sa cred ca a plecat definitiv, ne cunosteam de peste 20 ani…
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/10/10/adieu-afscheid-brigitte-l-rip-goodbye-my-dutch-friend/
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Am citit, Mel…e groaznic ce i s-a întâmplat! Plecarea celor dragi, că este neașteptată, bruscă, preconizată, așteptată – e cumplită! Niciodată nu vei fi pregătit să-nfrunți, să accepți! Dar așteptarea asta mută pe mine mă colapsează cu totul!!!:(
ApreciazăApreciază
melanietoulouse a spus:
Cre’ca-i oarecum mai usor de acceptat când stii dinainte, ai timp sa te pregatesti sufleteste, mai ales în caz de boala incurabila… daca decesul survine brusc, e socant, iar doliu’ risca sa fie dureros si lung… în iunie-trecut, am pierdut o veche prietena dupa un AVC si 3 zile de coma, primul soc pe anu’ asta, iar Birgit al doilea…
C’est la vie et la mort… E normal, logic, uman sa resimti visceral acel vid pe care nimeni, nimic nu-l pot compensa sau acoperi… Ne ramân în suflet si-n inima, viata continua cu-aceeasi certitudine: suntem doar pasageri, în trecere pe-acest pamânt… Poate voi scrie „ceva” despre doliu…
– – –
curaj, pace sufleteasca si tot înainte pe baricadele existentzei… n-avem încotro, pentru noi si cei care ne iubesc si-i iubim…<3
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Îți mulțumesc mult, Melanie! Înseamnă enorm pentru mine!!!!
ApreciazăApreciază
melanietoulouse a spus:
Cu drag, A… stii ca-s directa si demonstrativa…<3
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Tocmai de aceea, Melanie. Apreciez asta la tine în mod deosebit și mă și bizui pe tine unde mai pui:))
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
e neașteptată și implacabilă. constați că ești spectator și că nu poți decât să strângi brațul scaunului sau fotoliului pe care stai și privești ca la un film mut în care Regizorul a hotărât cine moare la final și cine rămâne…
😦
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Comparația ta…da, d-asta m-am lăsat eu de actorie!:) Glumesc dar știu exact ce spui. Mi s-au albit degetele de la strânsoarea brațului fotoliului în care stau și asist neputincioasă. De altfel, neputința este cea care mă ucide!:(
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
😦
hai sa nu fim triste… 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
🙂 Da, Agatha mea! Nu ne întristăm.
Mai am taburetul la ușa ta??:)
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
daaaaaaaa! e cu rezervare! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
gOOOOd! :*
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
😉
ApreciazăApreciază
Pingback: Dumnezeu beat « Cuvinte Răvășite
chgabriela a spus:
Eu dorm cu un ursulet de plus. Il cheama Sami (cu i). Sa-ti fie cald si bine si frumos! Si sa uiti ca toamna usuca… A incercat si pe la mine. Inca se chinuie. Si eu inca rad. E greu cateodata. Dar se pare ca asa crestem noi mari… uscandu-ne.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ce bine îmi pare că îl ai pe Sami. Eu fără Fluffy sunt un om pierdut. Pe lângă ea chiar am o colecție serioasă de ursuleți de pluș: Johnnie, Jimmy, Jerry și Joy sunt cei care-mi stau alături. Poate sunt nebună dar nu mă voi desprinde ei niciodată!
Încerc să cred că nu-i o toamnă atât de crudă. N-am s-o pot uita! Se va sfârși. Cel puțin pentru prietenul meu, se va sfârși. Am să zâmbesc…ușor amar, dar am să zâmbesc! El a crescut mare uscându-se! N-am să uit toamna asta. Vor veni și alte toamne mai blânde cu noi și cu cei dragi.
Să-ți fie și ție cald și bine!
ApreciazăApreciază
chgabriela a spus:
Vor veni zile frumoase, cu siguranta. Fiti tari. Si tine-ti ursuletii aproape:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa va fi! Știu! „Armata” plușată e ca un scut pentru mine…:)
ApreciazăApreciază
sam a spus:
ah, daca l-ar fi chemat sam… mi-ar fi fost si mie mai cald. macar noptile.
ApreciazăApreciază
chgabriela a spus:
🙂 Sam, ursuletii nu se supara daca le schimbi numele:…
ApreciazăApreciază
sam a spus:
ursuletii de plus nu se supara din nici un motiv. de aia ii iubim ca la 4 ani. dar sa te intreb, oamenii mari de ce-si ascund fetele pe dupa maini? 🙂
ApreciazăApreciază
chgabriela a spus:
Pentru ca nu vor sa creasca:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
era o aluzie?:) glumesc!
Ți-a răspuns foarte frumos Gabriela!
ApreciazăApreciază
Daniel Onaca a spus:
Poate de-aia răsar stele,
Sa ne poticnim de ele.
Toamnele care usuca
Știu ca toate sunt pe ducă.
Numai ei mai dainuiesc:
Cei ce plâng si se iubesc.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, poate de aceea stele răsar.
Și poate de aceea unele cad prea devreme… pentru a face loc altor stele să se așeze…
ApreciazăApreciază
almanahe a spus:
Al meu e un căţel de pluş portocaliu, iar blăniţa de pe canapea e tot portocalie. Uneori îmi imaginez că dorm pe el şi mă ţine strâns în braţele lui, să-mi fie moale.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așa cățeluș cuprinzător îmi doresc și eu…să mă ia el în brațe și să doarmă adânc cu mine. Alma…mere verzi cu biscuiți mănânci? Eu cred că da! Tu știi să mânânci mere verzi…cu sâmburi cu tot, cu cotor cu tot…
Când eram mică eu mâncam și biscuți cu lipici. Știi lipiciul acela din borcănelele mici de plastic? Aveau și o lopețică într-un buzunărel și întindeam lipiciul cu ea pe biscuți. Mmmmm, ce bun era…era așa dulce!!!!
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
minunat scris…
recitesc…
imi place toamna… imi plac stelele… imi place sa zbor, pe sub cerul inalt…
nu suport caderile… bat mai aprig in aripi… si baterea se transforma in zbatere…
caredea-mi este adusa de teama…
ma linistesc… nu voi cadea, tocmai pentru ca nu ma tem de cadere…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Oare cui îi plac căderile? Dar fără ele nu știm a zbura mai aprig și mai sus.
Mulțumesc, Ovi!
ApreciazăApreciază
Pingback: Mara de Ioan Slavici – o carte, un film şi o acţiune la bibliotecă « bibliodevafiliala3
psi a spus:
eu dorm cu maya. nu, nu e de pluş… dar îşi tot cară şoriceii de jucărie în pat. e cam înghesuială aşa, dar maya e încăpăţânată. 😀
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Eh, pe lângă armata plușată am și eu un mâț. Koos se numește:) Ce-i drept…și la mine e-nghesuială mare dar acum că a venit frigul e perfect!!!!
ApreciazăApreciază
sam a spus:
articolul asta nu e despre plusurile cu care dormim noptile, nu? ca eu intelesesem ca ar fi despre caderi si dureri de aripi frante. despre cautarea disperata a pacii. despre aparente neputinte.
posibil sa ma insel si sa fie totusi despre ursuleti, oite si iepurasi.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
NU te înșeli. Vorbesc de neputințe, despre căderi și în același timp mă îndemnam la viață. Pe mine, înainte de toate. Vorbesc și despre lucrurile uitate dar și despre ursuleții de pluș. Din toate…și fiecare se regăsește pe undeva, pe aici, pe la început, pe la mijloc sau spre sfârșit!
ApreciazăApreciază
nexya a spus:
Nu de mult am primit si eu o veste proasta despre un foarte bun prieten pe care l-am numit fratele meu de suflet . Am ajuns la concluzia ca atunci cand se aseaza lucrurile in viata cuiva , cand cerul e deasupra , cand norii nu sunt gri , cand stelele stralucesc mai frumos ca niciodata si cand adori luna , apusul si rasaritul , cand totul pare a fi perfect …viata ne dovedeste iar si iar ca e ceva mai mare curva …si pentru o parte din noi lumea se invarte , totul e cu susul in jos …si cand zice lumea „capul sus ” nici nu mai stii ce esti …Unde este sus ?
>:D< Rau de aude bine o fi 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Eeeeeeh, asta e! Unde-i susul și unde-i josul când totul se răstoarnă și se învârte? Cine mai știe? Mă gândesc la liniștea de dinaintea furtunii, Nexi!:(
„Life’s a bitch and it fucks us all!!”:(
>:D<
ApreciazăApreciază
lafeeblanche a spus:
Esti un suflet sensibil!
Eu nu pot decat sa clingui la ora asta!
Cling!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cling! Pentru mine e suficient să „clinguiești”, Zâno! Că tu o faci din suflet, cu suflet!:)
ApreciazăApreciază
lafeeblanche a spus:
Chiar din suflet! Ca nu totdeauna am inspiratia necesara si nu vreau sa impietez in niciun fel ce scrieti, fiindca scrieti frumos si cu sufletul pe tava!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Știu prea bine ce spui. Exact din același motiv nu comentez nici eu…de cele mai multe ori sunt complet neinspirată, Albă ca o coală de hârtie pe care nu știu ce să aștern. Atunci plec tăcută!:)
ApreciazăApreciază
lafeeblanche a spus:
Pupici cu sclipici! Si multumesc mult!
ApreciazăApreciază
ultimulunicorn a spus:
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, da…frumoasă imagine! Frumoasă și contradictorie. Tristă și solitară în același timp. Dar cu foarte multă liniște!
ApreciazăApreciază
Dan Izvernariu a spus:
🙂 eu dorm cu pisi ..pisi e Doris sotia mea… uneori dulce alteori aspra … ma gandesc cum va fi cand unul din noi o sa dispara…e inevitabil. o viata te chinui sa intregesti doua sau mai multe contrarii sa faci din 2 unu ..si la final destinul iti rade in nas pentru o „carte” ce ai uitat o si e in maneca lui… moartea . Happy haloween sau Happy Samhain… daca e sa cerebram ceva…sa cerebram trecerea noastra.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Frumos zis, Dane! Dacă ar trebui să celebrăm ceva aici ar trebui să celebrăm trecerea noastră!
Happy Samhain!
ApreciazăApreciază
GogGuigou a spus:
Eu sunt In cautarea oii fantastice. NU stiu daca o sa intelegi ceva, dar asta a fost primul gand care mi-a trecut prin cap.
Te imbratisez, cu drag
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Oița mea este oița fantastică. Pentru mine. Eu am găsit-o! Îți doresc să o găsești și tu:) Contează să înțeleg ceva anume? Înțeleg ce vreau eu și pentru mine e important primul gând exprimat! Apreciez mai mult!
Și eu te îmbrățișez cu drag!!! Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
CELLA a spus:
așadar ne întîlnim.. în aceiași neputință..
doar că a mea nu-i nici prima și nici la început
dacă mai acum ceva vreme credeam că oamenii din spatele monitoarelor pot.. măcar să mă distragă am învățat că nu, nu-i așa.. și am renunțat
nu-mi mai amintesc dacă am pus fotografii cu măgărușul cu fundă roz care se roagă și adoarme cu mîna mea.. am să caut..
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, Cella! Exact la asta m-am gândit şi eu cand ţi-am citit ultimul post. Aceeaşi neputinţă ne încearcă acum! Nici a mea nu este prima şi probabil nu va fi nici ultima! În astfel de cazuri parcă nici nu contează începutul…acest „când” poate fi început sau poate fi sfârăit. Eu una nu mai ştiu!
Mi-ar plăcea tare mult să găseşti fotografii cu măgăruşul cu fundiţă roz!!! Promiţi să cauţi?…
ApreciazăApreciază
CELLA a spus:
și dacă nu o găseam îi făceam una nouă deși-i cam prăpădit sărăcuțul că-i bătrînel
dar am găsit-o p-aia pe care o făcusem acum cîțiva ani..
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Și? Unde e?
Poate că acum e bătrânel…dar știi că poate fi nemuritor? El chiar poate!
ApreciazăApreciază
CELLA a spus:
păi.. e cu mine:)
dar nu știu cum să-l ”pun” la tine
doar într-un comentariu pe blogul meu mă pricep
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, dragul de el… e acolo cu tine??
Atunci poate că trebuie să-i spui tu povestea, așa frumos cum știi tu să o faci! Așa îl vom afla și noi pe Măgărușul nemuritor.
Nici eu nu știu să pun poze în comentarii. N-am aflat cum se face deși am încercat de câteva ori!!!
Ne aude oare careva să ne dea o mână de ajutor??
ApreciazăApreciază
CELLA a spus:
eu am învățat singură și-i un procedeu lung
poate știe careva o ”scurtătură”:)
a mea-i așa: pun fotografia într-o postare pe care o țin în nepublicare(sertar) la mărime medie, o iau cu link din previzualizare și o încarc în același sertar la mărime maximă care în previzualizare va fi tocmai bună de pus în coment. bun, iau la moderare comentul unde vreau să o pun și am în bară deasupra lui opțiunea foto. pun linkul fotografiei acolo, apare o căsuță pentru nume, scriu un nume- oricare- dau ok și gata.. e cam complicat, cred dar atîta m=a dus capul de una singură:)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Cale lungă, ai dreptate! O să râzi dar pe mine nici măcar la asta nu m-a dus capul!:) Eu mi-am zis că trebuie să existe cumva o opțiune care să-ți permită convertirea unui link în imaginea propriu-zisă. Dar nu fu chip să găsesc opțiunea! Trebuie să existe o scurtătură. E imposibil. Mai întreb! Cum aflu ceva concret ești prima căreia vin să-i împărtășesc:)
Ca să nu te pun pe calea lungă, aștept atunci povestea lui, când îi vine rândul între povești. Sunt extrem de răbdătoare. Singura problemă este că nu uit!:)
ApreciazăApreciază
CELLA a spus:
cu el poate doar pe blogulețul copiilor că acolo-i mai cald și bine pentru măgărușii minune cu fundițe roz la codiță :))
și acolo vine puțină lume nu risc să rîdă așa mulți.. cu mine nu de.. cînd mai adorm și poate și visez despre mine
http://cella-blogoblomovian.blogspot.ro/2012/11/visezi.html
pe Almanahe trebuie să o întrebi că la ea am văzut multe fotografii puse-n comentarii la o postare
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, da..Alma le convertește! Tot ea m-a învățat cum să linkuiesc și alte bloguri pe care doream să le menționez undeva:))
Avem un blog cu povești??? Ah, n-am știut!! Mă duc să văd ce visezi tu acolo!
Să știi însă că măgărușii minune cu fundițe roz la codițe ar trebui să fie pentru toți. Așa mi-aș dori să fie!
ApreciazăApreciază
Hapi a spus:
Si eu am primit recent o veste proasta despre unica si preferata mea….matusa
Ii tin pumnii si sper sa treaca si peste aceasta a doua mare batalie din viata ei#
Iti tin pumnii si tie – fi alaturi de prietenul tau! Accepta si gandurile si greutatile lui. NU-i asa greu precum pare. Nu-i asa greu pentru tine precum e pt el….
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
El nu va trece peste această bătălie. Este mult prea târziu. Știu…pentru el este infinit mai greu – sau poate o ușurare, cine știe??? Pentru familia lui, pentru puștiul…e îngrozitor de greu! Dar nu vrea pe nimeni lânga el:(((( Pe absolut nimeni!
Să-i fie bine matușii tale. Vreau să aud o veste bună!
ApreciazăApreciază
irealia a spus:
Toamna e pe ducă şi ea. Ducă-se cu tristeţe şi melancolie cu tot.
Să-şi fie mai bine!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Irealia! Da, se duce și toamna asta…deși nu are nicio vină, eu totuși am învinuit-o:(
Să-ți fie cald și bine!
ApreciazăApreciază
irealia a spus:
Să-ţi!*
ApreciazăApreciază
xblondix a spus:
leoaica mea, like pt cum ai scris….citindu-ti randurile ti am simtit durerea. nu exista cuvinte care ti pot consola starea in care esti. nici nu am sa incerc, dar vreau sa stii ca eu sunt aici sa iti dau un hug mare de tot virtual, si in curand real. te pup si te iubesc mult! capul sus….printre nori! al 9 lea!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Stiu….Am nevoie de hug-ul ala!!! Prietenul meu s-a dus ieri:((( Nu a mai putut!
…Ah, abia astept sa ne intalnim! Sper sa ajungi in Bucuresti curand. Banuiesc ca te vei duce la Pitesti inainte, nu??
Te iubesc, blonda mea!!!
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
Fiecare om, cu cerul lui…. dar tu-l împarţi. ai ales să-l împarţi cu noi, cetitorii de rând, lăsându-ne puterea de a rupe firmituri din personalitatea ta. cine are ochi, să citească!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Da, așa am făcut!
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
îţi plac cireşele?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
DaDa daaaaaa
ApreciazăApreciază
Mishuk a spus:
mă bucur… am nişte cireşe negre… şi deja mă gândesc la tine :)) (şi nu-ţi spun tot)… de fapt le împart cu tine…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Așaaaaa…mai bine nu spui, împarte-le!!!
ApreciazăApreciază