Etichete
„Mai multă milă pentru stelele care răsar,
mai multă compasiune pentru raza de lună,
mai mult frig pentru pietrele înghețate
și mie, mie, pentru mine – mai mult aer.
„Am gândit un mod atât de dulce de a se întâlni două cuvinte
încât în jos înfloreau florile și sus înverzea iarba.
Am gândit un mod atât de dulce de a se izbi două cuvinte
de parcă iarba verde ar înflori iar florile s-ar ierbi.”
„Rămâne veșnic nedeschisă poarta aerului…
Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,
noi încercăm s-o deschidem cu păsările
noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui.
Dar rămane închisă poarta aerului.
Norii nu sunt chei, norii nu sunt chei, nu-i așa?”
„Mai întâi îţi strîngi umerii,
mai apoi te înalţi pe vîrful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
„Ai văzut vreodată vreo pasăre
s-o usture aerul pe care-l zboară?”
≈ Nichita Stănescu ≈ Tommy Ingberg ≈ Brian Crain ≈
oindivida a spus:
Mi-a placut nal doilea in mod deosebit. Caci eu chiar cred ca florile se ierbesc , pe bune!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Și eu cred asta!!!! Și ele chiar o fac, pe bune!:)
ApreciazăApreciază
oindivida a spus:
Stiu … dar cred c-o fac in soapta si cu lumina stinsa. Dar eu tot le aud si eu tot le vad 😉
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Auzul și vederea sunt relative…se văd și se ascultă doar cu sufletul!!!!
ApreciazăApreciază
La Fee a spus:
Ce frumooos! Blaga e tot ce-mi trece mai frumos acum prin minte!
Lucian Blaga, Poemele luminii,
Din părul tău
Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau –
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
O altă inefabilă sinestezie, nu-i așa?:)
Da, Blaga…frumos!!!!
Mulțumesc, Zână!
ApreciazăApreciază
La Fee a spus:
Da, e frumos! Poezia lui Blaga, alui Nichita Stanescu,….
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Eu am împletit doar poezia cu fotografia și muzica…
ApreciazăApreciază
Domnul Bob a spus:
Tu
Raza lumina
Sunet simfonie
Parfum extaz
Aroma savoare
Iubire
Eu
Privesc
Ascult
Adulmec
Gust
Doresc
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Și ți-ai dori mai mult?:)….îmi pare perfect!
ApreciazăApreciază
Domnul Bob a spus:
Mi-as mai dori „noi”, un mic detaliu … 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ah, ai dreptate Mărite Rege Bob! Acel „noi” …cel ce nu se adună din 1+1 = no(1)i! Nu știu ce faci, cum faci dar va trebui să-l afli…curând!
ApreciazăApreciază
Domnul Bob a spus:
Nebanuite sunt tainele cuvantului … 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Chiar că:)
ApreciazăApreciază
Daniel Onaca a spus:
Nici nu știu cum, din lumea sinesteziilor-sinergiilor si energiilor tale, am lunecat in zarea muzicii lui Brian Crain. Pt mine a însemnat revelatia muzicală a anului.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Oh, mă bucur mult că o stare a condus la o descoperire. Să-ți fie de bine!!!
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
– Ce curcubeu cenusiu! Ma uit la stele si nu mi-e mila de ele.
„Noi, cei de jos, de multe ori ne-am amagit crezand in raze
Ce-ajung la noi, la mii de ani lumina, cand stelele au adormit.”
– de parcă iarba verde ar înflori iar florile s-ar ierbi
„Iarba-i verde acum si iarna,
Florile-n zapada cresc in jos.”
– Norii-s chei cand stau brodati in parul tau,
Ascunsa pe dupa nori, precum e soarele, si totusi esti,
Te-nalti pe dupa ganduri, sclipirea mintii sa o frangi.
te-astept sa vii, sa fim inconjurati de stelele ceresti,
acolo floarea ierbesti-n jos seminte inverzite, spun!
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
n-am vazut pasarea pe care s-o usture aerul pe care-l zboara… dar… am vazut pasarea pe care aerul o fericeste…
ador stele si raza de luna… fara sa-mi fie mila de ele… si pentru ca nu mi-este mila… le iubesc sincer si egal…
zborul… il percep ca… desprinderea de mine insumi, daruindu-ma total, iubitei mele… si atunci… chiar daca trupul imi este… eu nu-mi mai sunt… pentru simplu motiv ca ii sunt…
ApreciazăApreciază
PersonalitateAutentica a spus:
nu stiu daca operele astea suprarealiste pot exprima sinesteziile..depinde de interpretare…dar e clar ca sunt atatea metafore acolo si atat de ciudata si fabuloase, incat cu siguranta vor produce senzatii fizice la citirea lor..in profunzime..
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Eu am o latură așa…mai suprarealistă, să zicem! De aceea le-am numit „infabile” sinestezii…pentru că nu pot fi exprimate!
Împletirea poeziei, cu fotografiile lui Ingberg pe muzica lui Crain…eh, „dantela” aceasta creează emoții, senzații, regăsiri, asocieri…cel puțin în ceea ce mă privește! În amalgamul acesta eu mă regăsesc!!
ApreciazăApreciază
buceginatura2000 a spus:
Imi aminteste de un desen superb al tau…un barbat stand in genunchi, imbratisand un trunchi de copac, cu aspect de femeie. Aceasta avea crengi din care cadeau frunze rosiatice ca niste lacrimi…peste el. Mi-a placut foarte mult acel desen…
Pe oamenii acestia, Blaga si Nichita i-am evitat, in special la scoala…ce complicati erau uneori! :))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Oh, da…desenul stârnit de Nichita cu „Spiritul de haiku”! Mi-amintesc „reacția” ta:)
Eu nu i-am evitat deloc…Din contră! Am lăsat timp să treacă peste ei mereu ca să-i reiau și să-i înțeleg de fiecare dată altfel…
ApreciazăApreciază
psi a spus:
mai mult cuvânt
în vânt
şi frunza ruginie se adapă
din viaţa mea
de apă.
ApreciazăApreciază
Cristi M. a spus:
Buna. Ai fost nominalizata la Liebster Blog Award.
http://cristimoise.wordpress.com/2012/10/11/liebster-blog-award/
ApreciazăApreciază
mariana a spus:
La mulţi ani!
Azi împlineşti 1 an de blog.
Citesc fără să scriu, dar citesc, îmi place ce găsesc aici. E o lume frumoasă. Mulţumesc !
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Eu îți mulțumesc, Mariana! Bine ai venit pe la mine!
Nici nu-mi dau seama cum a trecut un an…mă crezi că datorită ție am realizat asta???
Mă bucur tare mult că îți place!
ApreciazăApreciază
Pingback: Liebster Blog Award (un altfel de leapşă) :) | slowaholic
sam a spus:
iti dai seama ca azi e 22 oct, nu? si ca fapt divers, a inceput de o vreme sezonul asteniilor de toamna. mie mi-a dat cineva si leacul. dar il tin secret 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Am vreo șansă să împărtășești secretul cu mine?:)
ApreciazăApreciază
sam a spus:
nici una! parol :)))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Atunci nu mai vorbesc cu tine! 😛
ApreciazăApreciază
Naomikko a spus:
„Crezi tu, iubito, ca pestele se zgarie de apa lui sarata?”..foarte frumoasa postarea bvo
ApreciazăApreciază
memyselfandela a spus:
Minunat post 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Ela! 🙂
ApreciazăApreciază
memyselfandela a spus:
🙂 incet incet citesc si eu, strabat blogurile tuturor… incet dar sigur …
Cu mult drag, Andreotti!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Ușor, ușor…o să ne facem timp pentru toate! 🙂
ApreciazăApreciază
memyselfandela a spus:
🙂 😉
ApreciazăApreciază