”Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieţii mele.
Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieţii tale.
Dacă îl ascult cu osul frunţii
Ceasul meu măsoară durata Universului.
Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn şi devin copac.
Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.
Dacă îl arunc în neant
Şi îl ascult cu memoria morţilor
Dau înapoi cu trei regnuri
Şi devin Cuvânt.”
Geo Bogza
Anunțuri
hehehe…de cand nu o mai citisem….
Mulțumesc, draga mea 🙂
ApreciazăApreciază
heheeee…ce bine îmi pare, Dagatha!!!…și eu o uitasem!
ApreciazăApreciază
Dar, AndreOtti, ce te faci cand te uiti spiralat la ora? Eu am incercat sa citesc ora cu mintea spirala si am ajuns la concluzia ca am de ales, intre ora si Univers. Am ales pana la urma Spirala. Oricum m-as invarti spre centrul timpului, tot 12 ramane!
ApreciazăApreciază
Înseamnă că la tine…timpul stă în loc!?:)
ApreciazăApreciază
Timpul sta in loc pe anumite planuri ale vietii si cunoasterii. Asta ca sa am timp sa fur mormentul, sa il erodez…
ApreciazăApreciază
Eu am senzația că timpul stă în loc sau se dilată atunci când ceva doare tare sau există suferință!! Când e bine…timpul trece extreeeem de repede!:)) E doar o senzație, evident!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate. Ma astept ca in curand sa apari cu un nou articol-flash back al concediului de vara… Cum nisipul plajelor straine, deja atinse, si-au facut clepsidra sub atingerea ta… ce repede a trecut!
ApreciazăApreciază
:)) Repede a trecut, așa să știi! Acum că m-am întors, nici nu știu ce să fac mai întâi! Deja m-a mâncat biroul și wkd-ul acesta așa că…ce articol flash-back?! :))
ApreciazăApreciază
Vreau ceva din născătoarea ta de cuvînt, nu dintr-a altora… Citeşte-mi-te cu glas tare!
ApreciazăApreciază
Născătoarea mea de cuvânt e…tăcută! Nici măcar cu glas tare nu-mi mai iese:)
ApreciazăApreciază
Asta nu pot să cred! Nu s-a inventat nimic în Univers care să poată amuţi răgetul unei Leoaice. Să te aud, dară! 😎
ApreciazăApreciază
Nu a amuțit…dar e pe dinăuntru:)
ApreciazăApreciază
Cine aude răgetul înfundat, dinăluntrul unui suflet mare, căptuşit cu teamă? Desenează-l afară, la lumină…
ApreciazăApreciază
când o să se înveselească paletarul cu culori…iese la lumină!:)
ApreciazăApreciază
Io tot încerc să-l gîdil, doar-doar… da’ el dacă-i de lemn (Tănase?), veselie ioc! 😎
ApreciazăApreciază
lemn Tănase, lemn de foc…știu, deloc nu sunt voioasă, dar dacă altfel…chiar nu pot?! 🙂
ApreciazăApreciază
Acuşica venii io d-acasă… ce să-ţi urez – asistenţă temeinică să scuture copacu’ şi focuri multiple de artificii! 😎
ApreciazăApreciază
senc iu! 🙂
ApreciazăApreciază
ceas-spirala sau ceas „curgator” Dali-an?…:-) sau ceas „perlat”, ca aici, recent cadou… tic-tac!:-)
ApreciazăApreciază
Da, Melanie..cam așa e! Știi că am un fetiș cu Dali:))))
By the way…frumos ceas cadO:)))) tac-tic!
ApreciazăApreciază
ne masuram cu atat exactitate trecerea… dureros de exacta, ramane oricat si oricum am masura-o…
nu mai vreau ceasuri… poate o clepsidra doar, care sa-mi numere vesnicia…
evident.. vrerea ma nu impieteaza in nici un fel frumusetea poeziei…
ApreciazăApreciază
Da. O măsurăm al naibii de exact!!! Aș vrea să trăiesc într-o lume nemăsurată ca timp a trecerii noastre!!!
ApreciazăApreciază
minunata dorinta…
sa se implineasca iti doresc… si sa ma iei si pe mine, te rog, in lumea aia… unde timpul este infinit…
ApreciazăApreciază
Când vom găsi lumea aceea, Ovi…atunci noi doi vom fi nemuritori!!!
ApreciazăApreciază
da..chiar asa cum imi bate mie oare ceasul…tic..tac..tic…tac..tac..tic…
ApreciazăApreciază
Curios…mie îmi bate invers: tac, tic, tac, tic…și tac – da, îmi place să tac!!!:))
ApreciazăApreciază
Împrumutaşi licenţe poetice? 😉
ApreciazăApreciază
ba deloc! jocul meu de cuvinte ( oricum mult spus:) e pueril și la îndemâna orișicui…nu se compară deloc cu „ licența Dvs. poetică”….chiar crezi că „subtextul” e același? La mine timpul curge invers dintr-o oarecare inerție…la tine tic-tac-ul e de la inimă!!! e de „of, ce dor, ce jale”:))))
ApreciazăApreciază
Ete îmi făceam şi io un promo subversiv, da’ matale repede să-mi dai tac-tic peste mînă! 🙄 Of, ce uameni, bre… ce uameni… 😛
Cum o fi să curgă timpu’ precum Amazonu’ cînd i se ridică mareele de lună? Tii, să mai am două’j dă ani…! Na, că mă zvîrlişi în balta cu melancolie blegoasă! 😥
ApreciazăApreciază
N-am zis nimic, Coane!!!!! Ziceam „dăcât” că mie îmi curge timpul din aval în amonte! Atât! Restul…e istorie:)
..de melancolii blegoase nu scăpai nici eu de vreo 2 zile încoace!
ApreciazăApreciază
În istorie să se piardă, dară! 🙂
Da’ io zic, că-i musai să chemăm depanarea, să mai cureţe păianjenii ceia… 🙄
ApreciazăApreciază
S-a dat cu Raid deja:)
ApreciazăApreciază
Sper că şi cu Fa (că la Rexona strîmbai din nas)! Trăiască dezinsecţia asistată! 😆
ApreciazăApreciază
Uite ceasul lui Dali:
ApreciazăApreciază
Mda…Frumos! Dali spune că timpul este individual, nu universal…dar din ce în ce mai tare tind să cred că timpul individual începe să se supună celui universal…
E filmarea ta, Tibi? Mi s-a părut că o zăresc pe Doamna-ți:) Eu nu am ajuns ( încă!) în Figueroa…sper că totuși curând o voi face!
ApreciazăApreciază
… poti face o „halta” la mine, Figueres e la vreo 2h 1/2-drive de urbea mea, imediat dupa frontiera franco-spaniola…:-)
ApreciazăApreciază
Când o să ajung acolo…fii sigură Mel că nu te ocolesc! Tare mult mi-ar plăcea să te cunosc!!!
ApreciazăApreciază
me, too, également, so be my guest, ca… Ancuta!;-)
ApreciazăApreciază
Oh, daaaa… Știu că te-ai întâlnit cu Ancuța!!! Sper că într-o zi ne vom întâlni și noi!
ApreciazăApreciază
Sincer filmarea lui Tibi completeaza perfect ticaitul versurilor de la tine …unde sa de like X100 ?
ApreciazăApreciază
Nu-i așa?:) A „găsit-o” Tibi!!!!
Contează să-ți placă Nexi, că like-ul X 100 e mai „impersonal”! Te pierdusem, draga mea…:(
ApreciazăApreciază
Am GPS pana la fabrica 😀
ApreciazăApreciază
păi…și de la fabrică te pierde GPS-ul??:)))… că io te pierdusem, zău așa!!!!!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Vai, mulțumesc Zâna mea!!! Mare plăcere mi-a făcut să revăd!!!!
ApreciazăApreciază
am trecut doar să spun bună sara
şi mi se agăţase de rochie o secundă
sau nu
o oră era
ca o eşarfă
agăţată în sus
în bătaia vântului
trecusem pe-aici
îmi amintesc,
prin ceasul cu ore mici
şi albastre
şi parcă tot aşa
tot aşa
tu zâmbeai a toamnă.
ApreciazăApreciază
…În inimă adânc,
o secundă în liniște
dansează desculță…
Tare mult mă bucur că ai venit pe la mine, draga mea! …e frumos, atât de frumos cum îți curg ție cuvintele în timp ce ale mele rămân înghiocate mai mereu în nodul din gât!
Am trecut și eu pe la tine…mereu o fac! Dar zilele astea, a fost mare „agitație” la tine ca să mai las și eu ceva! M-a mâhnit ce ți s-a întâmplat:( Îmi pare rău!!
ApreciazăApreciază
stai liniştită. de fapt, mie nu mi s-a întâmplat nimic. 🙂
şi eu trec pe la tine des,chiar dacă las nu urme de lăbuţe în zăpadă!
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că treci! ..câteodată îți „simt” mersul ușor de felină :)))
ApreciazăApreciază
Draguta 🙂
N-am mai auzit-o demult…..
ApreciazăApreciază
nici eu…mi-a reamintit-o un amic și am zis că n-ar fi rău să mi-o așez aici pentru vremurile în care o voi uita iar!:)
ApreciazăApreciază
Frumoase randuri, calda melodie…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc…sunt vremuri în care versul și muzica se așează ușor și frumos împreună!:)
ApreciazăApreciază
wow , un blog foarte bine pus la punct , e frumos ceea ce faci aici!Vreau doar sa iti adresez o intrebare, sper sa fie una pertinenta, ceea ce scrii pe blog este oarecum inspirat din viata reala?Daca tot am ajuns aici , te invit si eu pe blogul sper sa iti placa 😀
ApreciazăApreciază
Mihaela…cred că Mihaela este numele tău…sper să nu greșesc! Bine ai ajuns pe la mine!
Îți mulțumesc pentru aprecieri! Ce așez în acest blog are legătură doar cu viața mea reală și ceea ce mă înconjoară. După cum am scris și în „Jurnalul meu de păreri, gânduri și frici” 🙂 Exceptând fragmentele de poezie, chestiile inspiratoare și partea de design despre care să spunem că sunt împrumutate…restul nu sunt exerciții literare pentru că…pur și simplu nu mă pricep la a compune altceva decât ceea ce mi se întâmplă mie!:))) De ce mă întrebi asta?
Mâine am să-mi rezerv timp special pentru a-ți răsfoi blogul!:)
ApreciazăApreciază
motivul pentru care ti-am adresat aceasta intrebare a fost pentru faptul ca am mai vazut bloguri care impartaseau poezii,recenzii,ganduri dar spre deosebire de acesta nu prea aveau atractie , probabil tu ai acel ceva sa spunem , ca o aura prietenoasa care atrag ceilalti bloggeri 🙂 La altceva nu pot sa ma gandesc , sper sa nu fi intrat intr-o zona a fantasmelor cu explicatia mea =))!
ApreciazăApreciază
un ultim lucru care vroiam sa ti-l spun este ca blogul tau va fi la blogrollul meu :D!
ApreciazăApreciază
Adăugat și eu! 😛
ApreciazăApreciază
Am înțeles, am înțeles! Mulțumesc din nou pentru apreciere și mai ales pentru vorbele frumoase! Mă bucur mult că am un blog cu „ vino-ncoa’ ”!:)))
ApreciazăApreciază
Frumos articol. Intr-adevar frumos.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Robert! Și bine ai venit!!:)
ApreciazăApreciază
Bine te-am gasit 😀
ApreciazăApreciază
timpul este un titirez in miscare
se-nvarte pe loc, totusi dispare,
il poti opri in loc cu-o lovitura
dar, vei alege tu o abordare dura?
ApreciazăApreciază
Hei, bine te-am găsit!
Foarte tare postarea aceasta.
Timpul-pentru mine e o enigmă în continuare.
ApreciazăApreciază
Hei, bine ai venit!!!! Mă bucur mult și mulțumesc!
Timpul va rămâne o enigmă…așa cred 🙂
ApreciazăApreciază
Esti frumoasa.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! …roșesc! 🙂
ApreciazăApreciază
nu te cred
ApreciazăApreciază
oooh, ba daaa!!..ar trebui să mă crezi!!!!
ApreciazăApreciază