Etichete
Mi-am descărcat bateriile. Mult prea repede. Deși încărcate complet nu le-am mai avut de ani. Acum totul stă în loc. Vântul, aerul, eu, respirația, gândurile. Nimic. Nici o adiere. Nici o mișcare. Eu sunt neinteresa(n)tă și atunci nimic interesant nu am de spus. De fapt, asta se întâmplă de mai multă vreme.
Azi nu s-a schimbat nimic. Dar scriu. Pentru că mă obsedează o serie de lucruri și, mai presus de toate, o poveste și o muzică. O arie din opera „Thaïs” de Jules Massenet. Astăzi vreau să mă opresc doar la asta. Pentru că povestea este dureros de frumoasă iar muzica este divină. Pentru că astăzi îmi picură note dulci și amare în același timp, din căști în creierul meu golit de toate. Îmi intră ca printr-o pâlnie fermecată și îmi umple golurile și fisurile.
„ — Te iubesc, o, Thaïs! Te iubesc mai mult decât viaţa mea şi mai mult decât pe mine însumi. Pentru tine am părăsit pustiul meu, căruia îi duc dorul; pentru tine, buzele mele făgăduite tăcerii au rostit cuvinte lumeşti; pentru tine am văzut ceea ce nu trebuia să văd şi-am auzit ceea ce nu-mi era îngăduit să aud; pentru tine sufletul meu s-a tulburat, inima mea… Da, te iubesc! Te iubesc, dar nu ca aceia care, arzând de dorinţele cărnii, vin la tine ca nişte lupi flămânzi, ori ca nişte tauri furioşi. Toţi aceştia te râvnesc aşa cum leul râvneşte gazela. Iubirile lor trupeşti îţi devorează până şi sufletul, o, femeie! Eu te iubesc în duh şi adevăr… Fericirea pe care ţi-o aduc nu se va sfârşi niciodată; ea este neauzită; cuvintele n-au cum să o grăiască şi, dacă fericiţii acestei lumi ar putea măcar să-i întrezărească umbra, ar muri pe dată de uimire.”
O, cîtă patimă… în vorbele sale… în gîndurile tale… O, Thaïs…
ApreciazăApreciază
Patimă…da! Cuvântul acesta cuprinde cam tot, nu-i așa?
ApreciazăApreciază
Cuprinde, dar nu neapărat defineşte. Aici e vorba de o iubire pură, absolută, nu de cea carnală, iar patima de multe ori se confundă cu cea din urmă. Poate fi însă iubire pătimaşă şi – în acelaşi timp – pură? Complicat… pentru secolul 21 aproape imposibil.
ApreciazăApreciază
Nici nu mă gândesc să aduc povestea asta astăzi.Dar vezi tu? Așa a crezut și Pafnutie. Că e vorba de iubirea absolută…a vrut sa-i salveze sufletul de la pierzanie. Dar nu mila creștină l-a împins…ci tot pasiunea trupească și iubirea lumească l-a determinat să o facă!
ApreciazăApreciază
Cîtă vreme sîntem prizonieri în corp de carne, totul se raportează la fiinţarea pe astă lume, chiar dacă pornirile şi sentimentele vin din sufletul eteric. Doar aşa putem judeca noi, muritori-trecători, pe ceilalţi şi chiar pe noi înşine. Ni-s retezate aripile, deşi le simţim cioturile pe dedesubt.
ApreciazăApreciază
Aici e aici…suntem suflete prinse în cutii carnale și nevoi.
ApreciazăApreciază
Trebuie să ne descurcăm cu „utilajele” din dotare, cît timp vieţuim în ăst context spaţio-temporal. Să găsim folos pentru fiece lucruşor ce ne-a fost aruncat în cale dar să nu uităm – în acelaşi timp – să ne grijim de ceea ce există dar nu se vede: sufletul. A împleti cu succes material cu spiritual nu-i pentru oricine, dovadă calea lumii ăsteia.
Dar viaţa asta, nu-i de fapt un nor de fum? De ce atîtea întrebări…
ApreciazăApreciază
Murim înecați întrebări. Nu știu dacă viața este un nor de fum. Pentru unii da, pentru alții nu. Puțini sunt cei ce știu să vadă mai departe și mai puțini sunt cei ce văd lucrurile nevăzute. Dar ăștia suntem. Cum spui și tu…cu asta defilăm. Mai mult unii, mai puțin alții și totuși…toți o apă și-un pământ – lut?!
ApreciazăApreciază
Io prefer să mor înecat în coniac, vişinată ori altceva cît de cît select, deşi acum mă „otrăvesc” cu bere. 🙂
Viaţa e un downgrade, da’ să n-o facem mai rău decît e bătîndu-ne joc unii de alţii şi de noi înşine, cam asta-i ideea. Dacă se poate, bineînţeles. Că la unii au modelat lutul şi au uitat să-i instaleze şi softul din dotare, aşa că îi găseşti eşuaţi pe te-miri-ce ţărm stîncos al gîndurilor de doi lei grămada. 🙄
ApreciazăApreciază
Corect!!!!
…vezi că otrăvirea cu bere e lentă și dureroasă:) dar ce bună-i rece!!!!! hmmm…
ApreciazăApreciază
Sînt mai select de-atît, crede-mă, numai că n-am „puterea” necesară. Las’ că mai e puţin şi culeg strugurii, fac un vinişor şi îmi îndulcesc sufletul la ceas de seară singuratică, atunci cînd o fi zăpada de doi coţi…
ApreciazăApreciază
ce bine sună!….poate și un vin fiert cu portocale și scorțișoară, băut la gura sobei:)
ApreciazăApreciază
Tu adu portocalele – de restul mă ocup eu. Sper că nu vrei să fie şi foc în sobă… 🙄 E de ajuns o măsuţă pe-aproape şi nişte pături groase, da? 😀
ApreciazăApreciază
mai mult nici nu-mi doresc! 😛
ApreciazăApreciază
Ah, ce minciuni divine…! 🙂
ApreciazăApreciază
Comparabil este splendidul roman al lui Macedonski, Thalassa!
iubire multa, in forma pura, mitica…
ApreciazăApreciază
Da, este comparabilă! Dar de ce doar în cârți e așa, zâna mea?:)
…eu de la operă am plecat…„Mediatation” – laitmotivul acesta este…sublim!!!!
ApreciazăApreciază
pentru ca in carti apar ipostazele idealului, de aceea…
cum am vrea sa fie lumea si nu cum este in realitatea pe care o traim nemijlocit…
ApreciazăApreciază
știu, Zăno:(…deși iubim cărțile nu toți „vrem” să trăim ca în ele!
ApreciazăApreciază
poate am vrea dar nu avem cu cine…
si cu cine am vrea, nu se poate…
ApreciazăApreciază
heheeee…și uite tot așa…
ApreciazăApreciază
Eterna dilemă cu Tică şi Tache… 🙄
ApreciazăApreciază
din care nu mai ieși! 🙂
ApreciazăApreciază
… neciufulit! 😛
ApreciazăApreciază
😉 ai de grijă!
ApreciazăApreciază
Cine nu riscă, nu cîştigă… măcar experienţă, that is! 😆
ApreciazăApreciază
așa se zice…
ApreciazăApreciază
Nu-i doar în cărţi, io am trăit-o, da’ din păcate a fost doar de partea mea. Mi-a luat un sfert de viaţă să mă lămuresc. Într-adevăr, aşa ceva nu-i pentru secolu’ ăsta. The show must go on, nu?
ApreciazăApreciază
așadar, neîmpărtășită…rămâne ca în cărți:(
ApreciazăApreciază
Într-adevăr, mereu mi se închideau cînd îmi dădeam de dragoste pasienţa…
ApreciazăApreciază
…și întâlnirile la ceas de seară cu o damă de tobă s-au dus….
ApreciazăApreciază
E(ra) de verde, cu ochi albaştri… Şi-a zburat puiu’ cu aţa…
ApreciazăApreciază
pffff….s-a dus naibii pasiența:)
ApreciazăApreciază
Aştept provincia! 😆
ApreciazăApreciază
Alo, alo???…aveți o convorbire cu taxă inversă:)
ApreciazăApreciază
– O secundă…
– Mulţumesc! 😆
…
– Din ce galaxie exste convorbirea?
– Galaxia Andreotti, prima pe dreapta după Altair4.
– OK, faceţi-mi legătura…
…
Alo…lo… lo…lo…lo…lo…
ApreciazăApreciază
…vid…abis..gaura neagră!
ApreciazăApreciază
Ultimele două cuvinte îmi sună cunoscut – poţi aprofunda, te rog…? 😀
ApreciazăApreciază
aici n-ai ce…de obicei ele te aprofundează pe tine:)
ApreciazăApreciază
Mă-ntind atunci confortabil pe canapea şi aştept. 😎
ApreciazăApreciază
n-ai să-ți dai seama când te-nghite:)
ApreciazăApreciază
sweet surrender…
ApreciazăApreciază
mă bucur că așa o simți!!!:)
ApreciazăApreciază
Vibrăm la unison…
ApreciazăApreciază
Frumoasa alcatuire de vorbe. Nu ma indoiesc de pasiunea personajului, desi… a iubi pe cineva „in duh si adevar”…. In duh, mai inteleg, dar „in adevar”, ma depaseste; si, slava Domnului, nu sunt strain de formele iubirii.
ApreciazăApreciază
Poate ai dreptate, Daniel! …dar multe-s formele iubirii!:)
ApreciazăApreciază
Ooooo ! Ooooo ! Ooooo ! Imi vine sa te strang in brate pentru postul asta ! NU SUNT NEBUN ! DECI NU SUNT NEBUN !
ApreciazăApreciază
Ooooo…cine te-a făcut nebun???? Nuuuuu…nu ești. Și de ești – atunci suntem doi!
Hai, strânge-mă în brațe!:)
ApreciazăApreciază
Dragostea, iubirea mea ! Ea m-a facut nebun. Sau poate eram deja, dar nu primisem inca un diagnostic competent.
Uite: HUGEEEEEEEEEEEEEEEEEEE HUG ! :*
ApreciazăApreciază
Ufff, nu știe ce spune…sau poate este adevărat…ești nebun – de iubire!!!!!!!!!!
Huge hug înapoi și de la mine!!!!:)
ApreciazăApreciază
Atunci sunt nebun, SUNT NEBUNNNNNNNNNNNN DE IUBIREEEEEEEEEEEE !
Ma duc sa imbratisez Universul si o sa-l rog sa-ti trimita o galaxie in dar. Cea abia nascuta din gandurile mele. Galaxia Andreotti ! Are multe stele si o Cale pavata cu versuri, sa te poti plimba printre ele. Are un alt Soare in fiece zi si comete multicolore ce par jucarii. Daca fluieri ecoul se gadila si rade, iar de sari intr-un picior bucuria pana la mine ti se aude. O sa chem si un Astronom, sa o descopere ca din intamplare, si pe o harta cereasca sa ti-o ofere in forma de floare.
ApreciazăApreciază
Da…TU ești nebun de iubire!!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc pentru galaxie!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
Adanci plecaciuni Printesa Andreotti !
ApreciazăApreciază
Mă-nclin, Mărite Rege Bob!
ApreciazăApreciază
Iar ești în capul meu. Mă uimește cum regăsesc mereu la tine frânturi din mine. Gândurile sunt una, dar și muzica? Până și Vengerov? 🙂 Minunate note, minunat violonist, cu o putere fabuloasa de a-și vrăji publicul într-atât, încât să-și țină răsuflarea…
ApreciazăApreciază
Ancuță…se pare că noi suntem compuse din aceleași frânturi!!!!! Și gândurile, și muzica, și da..până și Vengerov…chiar mă gândeam să-mi cer scuze pentru calitatea clipului…am ținut morțiș să găsesc acest fragment interpretat de Vengerov pentru că este preferatul meu deși you-tube-ul e plin de „Meditation”-uri în toate interpretările posibile.
Un Maxim Vengerov, înainte de accident, în forma maximă…cu el atingi catharsis-ul!!!!!
ApreciazăApreciază
Dacă nu l-ai văzut încă in concert, trebuie sa o faci dacă apare ocazia. A fost la Festivalul Enescu. Sper sa mai vina. Încă nu m-am uitat pe programul de anul asta. A cântat atunci si Meditatia… Cuvintele sunt de prisos
ApreciazăApreciază
văzuuuut!!!!!!!! cum nu!!!….eu sper să mai vină!!..și dacă da…ce zici? ne vedem și mergem împreună???:)
ApreciazăApreciază
Deal! 🙂
ApreciazăApreciază
done:)
ApreciazăApreciază
Pingback: Fundament uman « Tiberiuorasanu's Blog
Eu nu-s aşa de deştept încît să spun ceva frumos deci, recurg la citate:
“Iubirea este fundamentul tuturor afecţiunilor. Cel ce nu iubeşte nimic n-are nimic de temut, de sperat, de lăudat, de îndrăznit, de dispreţuit, de acuzat, de scuzat, de egalat, nimic ca să se umilească, să se înfurie. Pe scurt, nu poate fi afectat în nici-un fel.”
Giordano Bruno. (citat extras din lucrarea lui I.P. Culianu, Eros şi magie în Renaştere, p. 137, Polirom, 2011).
Şi pentru că am învăţat să ştiu ce inimă mare ai, ţuc şi hug prin fereastra deschisă ♥ ♥ ♥.
ApreciazăApreciază
Știi, Tibi? Nu trebuie să fii deștept ca să simți! Nici eu nu-s deșteaptă! Dar sufletul…hmmmmm….e mai presus de deșteptăciune…sufletul și iubirea te-ajută să înțelegi infinit mai mult decât deșteptăciunea!!!! E din puțul gândirii mele:)))
Și pentru că m-ai „învățat”…pe aceeași fereastra deschisă îți vin înapoi țucurile și… ♥ ♥ ♥
ApreciazăApreciază
Pingback: nimic de vineri… de meci
eu impart norii cu tine…pentru ca frumos tu scrii!:)
ApreciazăApreciază
iar eu mă bucur tare mult că-ți lași norii aici cu mine!:)
ApreciazăApreciază
chiar imi era dor de scrisul tau…
stii… cand iubesc… si-mi parasesc pustiul… nu mai imi este dor de el… pentru ca intreg dorul imi este stins si cuprins de iubire…
ApreciazăApreciază
mie îmi era dor de tine!!!!
…când iubești nu are de ce să-ți mai fie dor…de nimic! așa este! așa ar trebui să fie mereu!
ApreciazăApreciază
mi-ai facut seara frumoasa… cu dorul tau…
mercic… dulcic…
ApreciazăApreciază
🙂 să-ți fie toate serile frumoase, Ovi!!
ApreciazăApreciază
Suntem legati de trup dar sufletul il putem lasa sa zboare…nu prea cred ca esti neinteresanta si ca nu ai nimic interesant de spus…de fapt si in astfel de stari tot spui ceva. Sa-ti fie bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Adriane!:)
….păi, atunci zic să lăsăm sufletul să zboare! Să nu-l ținem prizonier, legat mereu de trup și de rațiune!!!
ApreciazăApreciază
se dovedeste (inca o data!) ca dragostea e o amarata de boala.
ApreciazăApreciază
și da, și nu!:) de cele mai multe ori însă este o boală grea!!!!
ApreciazăApreciază
SUBERBA…MUZICA..CUVINTELE…GANDURILE..POVESTEA…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Ionela dragă! :*
ApreciazăApreciază
Cuvintele tale sunt puternice si a atins inima mea … Pot să simt durerea de ea …
ApreciazăApreciază
Eh!…ale lui Pafnutie, nu ale mele:)
ApreciazăApreciază
apoi a căror durere este? 🙂
ApreciazăApreciază
A lui Pafnutie!
ApreciazăApreciază
ok 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: colţul european – 22 « Colţu' cu muzică
te frămânţi ? de ce?
ApreciazăApreciază
De nu m-ar mai frământa nimic ar însemna că sunt un om mort!!! :)))
ApreciazăApreciază
sau doar linistit? 🙂
ApreciazăApreciază
…sau doar fooooarte liniștit!:)
ApreciazăApreciază
Intotdeauna raman uimit cate vorbe se pot spune la unele articole care te lasa pur si simplu fara cuvinte… !
ApreciazăApreciază
Ninule, să rămâi tu fără cuvinte? Eh, glumesc! Mie mi se întâmplă mereu!!!!!
ApreciazăApreciază
Pingback: colţul românesc – 23 « Colţu' cu muzică
la mine e mai greu cu comentariile „în deplasare”, iar la postarea asta e cu atât mai greu, aşa că mă voi limita la a-ţi lăsa asta:
ApreciazăApreciază
I’m NOT very surprised, Leonico pasionata si pasionanta…:-) Viata fara iubire-dragoste e ca o priza fara curent, nu-i asa?!… „all you need is LOVE…”
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Mel!!! Îmi place comparația ta…e foarte plastică! Și ai mare dreptate!:)))
ApreciazăApreciază
Ne vedem joi? 🙂 🙂 🙂
http://www.romania-muzical.ro/articole/art.shtml?g=1&c=1761&a=1066451
ApreciazăApreciază
Sper că daaaaaa…. Cred că pot! Îmi lași pe mail Ancuță nr. tău de telefon să ne auzim? Ți-ai luat bilet????
ApreciazăApreciază
Dap. Am de fapt chiar abonament, dar spre rusinea mea nu am ajuns inca la niciun concert. 😦 De fapt, am avut probleme cu bebe bolnavior si nu am putut. Acum fug la un eveniment, dar revin mai tarziu pe mail cu nr de tel. Ai adresa de mail pe blog sau mi-l scrii aici? Abia astept! 🙂
ApreciazăApreciază
ici: andreotti76@yahoo.com! ai grijă de bebe:( pup!
ApreciazăApreciază