„Din pomi coboară vara
lihnită ca după o lungă
zi de joacă
cu soare.”
El este Mo! Așa îl cheamă, e catalpul meu pui, ce mă întâmpină vesel mereu în fața biroului. Stau cu Mo de vorbă în fiecare dimineață și îl răsfăț. Drept răsplată îmi coboară jucăuș sclipiri de soare, fragmentate, și-apoi rostogolite în triunghiuri, romburi, cercuri și-mi lasă picături de umbre răcoroase, ce se preling pe față!
Mo, pui mic, ce are nevoie de atenție. Dacă nu-l dezmierd își întoarce mofluz pe dos frunzele-i frumoase în formă de inimă și nu-mi trimite nici o adiere. În frunzele lui se citesc linia vieții, linia inimii și linia norocului. Fine dar viguroase și, cumva, translucide.
Ați privit vreodată în ochi un copac? Mo e rușinat când fac asta și își coboară, așa de timid, păstăile fine. Apoi, de fericire, se îmbujorează brusc și își saltă mândru florile spre cer și freamătă a plăcere. Se apleacă apoi iar și-mi dă o sărutare-n fugă pe obraz. Știind că mâine o luăm de la capăt.
Cu capul în nori 
Mie personal mi se pare minunat aceasta interactiune dintre o femeie si o planta. Ma bucur ca ai asemenea „conversatii” pentru ca si eu am:) si e fain ca mai stii pe cineva care face la fel
Te astept pe noul meu blog, mi l-am schimbat iar. Acesta ramane definitiv:)
ApreciazăApreciază
Done!:)
ApreciazăApreciază
Recunosc inceputul … 😉
ApreciazăApreciază
d-aia l-am pus si in ghilimele dar nu mai stiam unde l-am gasit..acum am cautat si era pe citatepedia si…oh, doamne! nu-mi spune ca tu esti ruben bucoiu???????????????? ….călătorrrrrrrruleeee..da????
…ce întâmplare!:)
ApreciazăApreciază
minunat post… din tot sufletul… felicitari…
parca sunt putin gelos… dar… sper ca imi va trece… (nu pe post… ci … pe frunze…) :P)
ApreciazăApreciază
ovi, n-ai de ce:)…uite, când ne vom întâlni, pentru că o vom face, vei fi la fel de dezmierdat…ca să-ți treacă off-ul:)))
ApreciazăApreciază
ce promisiune frumoasa… minunata chiar…
abia ii astpt implinirea…
ApreciazăApreciază
Bonjour „verde-crud”! 🙂
Am un catalpa(pastaie verde în „Cherokee”!) în gradina din spatele casei, o minune… nu vorbesc cu el ca tine (si Printul Charles!), dar îl mângâi zilnic… 🙂 albisia si bambusul par „supusi”, desi toti 3 formeaza un triunghi echilateral… 🙂
ApreciazăApreciază
bonjour, Melanie!…arborii acestia au ceva special, al lor…nu stiu cand m-am indragositi atat de tare de Mo dar nici ca-mi pasa sa reperez momentul. m-am atasat de el:P poate par nebuna dar chiar e un pui special!
…a-i vorbi sau a-l mangaia, e cam acelasi lucru…din aceelasi sentiment se trag:)
eu am unul singur..tu ai un triunghi amoros acolo:)
ApreciazăApreciază
ménage-à-3, indeed… 🙂 Am si-un mini-bradutz pireneean si-un palmier pitic, unu’-n vale si-unu’-n deal…(front and backyard!), asa ca „greu la deal cu boii mici…” 🙂
ApreciazăApreciază
asta da menage a trois! me gusta:)…cum, melanie asa..unu-n deal si altul la vale?:)))) oh, doamne! nu vreau sa stiu ce alergatura pe tine sa-i iubesti pe toti!!!!
ApreciazăApreciază
🙂 =)) no problemo… am fost atleta de performanta în adolescentza(long jump, I’m serious!), plus ca-s „mountain goat”(capricorn aka Cappy-Mel!), deci alerg si urc sau cobor, pâna reusesc sa „împac” si capra(eu!) si varza(?!)…:-) =))
– – –
O zi senina, vesela si-un weekend formidabil, „cool”!:-)
ApreciazăApreciază
ohooo..atletă de performanță???…nici nu vreau să știu cum alergi:)))..eu sunt low jump:)
o zi frumoasă și ție, Melanie…că de cool pe-aici nu poate fi vorba!
ApreciazăApreciază
Da, am privit de multe ori in ochi un copac,am invatat sa iubesc copacii de mica, de cand am citit prima data Ionel Teodoreanu:
„Să crezi că iubeşti un zarzăr! Ce poate fi mai delicios? mai delicat? mai proaspăt? Adorabila confuzie a copilăriei în faţa dragostii…îl vezi pe băieţel, după o
noapte de nesomn, cu părul şi pelerina stropite de petale…de petale albe ca noiţele pe o unghie de copil…văzând deodată zarzărul care a înflorit peste noapte, lângă el, la capul lui, fără ca el să ştie…Soarele răsare. Zarzărul e alb şi soarele îl suflă cu mărgean ca obrajii fetiţelor când se roşesc. Băieţelul vrea să plece, fiindcă e trist după o noapte de singurătate şi nesomn. Cine-l cheamă din urmă? O bătaie de inimă, ca atunci când îţi răsare dragostea. Se întoarce, priveşte…Ochii lui, , în care un zarzăr înflorit se oglindeşte alb şi roz, ca un nour pe obrajii dragostei…Se repede. Pelerina-i cade. Vrea să sărute, să strângă în braţe…Să săruţi un zarzăr şi să crezi că săruţi ! Să ai o creangă în braţe şi să crezi că iubeşti ! În clipa aceea, îngerii sunt aproape, livada e mai albă, se întâmplă un miracol: un copil a sărutat un zarzăr ! Zâmbeşte cerul. O sărutare a rostogolit petale albe…”
ApreciazăApreciază
Ce frumos, luna mea…asta-i fragment din copilaria mea…si-a ta, si a altora…ce bine ai venit cu citatul acesta…de altfel, nici nu ma mira! si tu esti un copil ce a sarutat un zarzar, nu-i asa???
ApreciazăApreciază
Pingback: miercurea cu cântec – 8 « Colţu' cu muzică
ce frumos e cand descopar ca oamenii au emotii si traiesc asa intens o experienta asa de simpla!
ApreciazăApreciază
dar știi ce frumos e atunci când cineva își dea seama de asta și apreciază în aceeași măsură ca și tine???…la fel de frumos, ionela mea!
ApreciazăApreciază
…m-ai surprins cu feed back ul tau..nu ca nu m -as fi asteptat..dar cred ca m -as fi gandit la un alt gen de reasp.acesta este mai mult decat onorant…:*
ApreciazăApreciază
:)..așa fac eu mereu..o întorc și o răstălmăcesc până la surpriză:)
…te știu eu, draga mea! ..cine vede și recunoște, simte la fel!…onorant e pentru mine!
ApreciazăApreciază
mi-ai amintit de „Maitreyi”. te invidiez pentru prietenia ta ludica cu MO 😛
ApreciazăApreciază
:)))…n-ai și tu un Mo al tău? trebuie!!!
ApreciazăApreciază
am avut un bonsai… a avut si un nume. din pacate idila noastra a fost scurta…
ApreciazăApreciază
😦 imi pare rau!… bonsaii sunt sensibili! si eu am avut dar se pare ca nu am stiut cum sa-l ingrijesc ca de iubit, l-am iubit la fel de mult!
ApreciazăApreciază
Pasionant si pasional dialogul tau cu Mo, si mai ales de lunga durata daca zi de zi, o luati de la capat, si farmecul e acelasi
ApreciazăApreciază
același farmec, fără excepție!…și va dura muuult de-acum încolo!
ApreciazăApreciază
Ador postarea asta. Ai surprins atat de frumos dragostea ta pentru Mo!:D
ApreciazăApreciază
🙂 mulțumesc, Olguță!..e puiul meu…iubirea noastră nu e condiționată de nimic…nici măcar de anotimpuri!:)
ApreciazăApreciază
O dragoste neconditionata e tot ce isi poate dori cineva cu un suflet.
ApreciazăApreciază
Iubesc plantele dar nu mă pricep deloc. Auzisem că mimosa sensitiva are astfel de comportament şi parcă, bonsaiul. Despre catalpa acum aud prima dată. Dar dacă te binedispune, dă-i un pupic şi de la mine. 🙂
ApreciazăApreciază
ii dau un pupic si de la tine…acum pe seara, cand plec:)
ApreciazăApreciază
SI mie mi s-a intamplat sa stau la taclale din cand in cand cu florile albe de primavara , cocotate in varf de pom.Dar de privit ochi in ochi un copac nu am reusit nicodata pana acum. mai incercam.
ApreciazăApreciază
eheee…trebuie să fie un moment anume, o conjuctură anume și un copac anume ca să-ți iasă. e simplu! o să-ți iasă, știu eu!:)
ApreciazăApreciază
Ce frumos prieten ai tu! Si ce-mi place cum il placi! 🙂 Nu-l neglija, ca e prea delicat si nu merita sa fie necajit. Mai povesteste-ne despre el din cand in cand 🙂
ApreciazăApreciază
nuuuu…cum să-l neglijez???…vă țin la curent cu buna creștere a puiului:)
ApreciazăApreciază
Hihi 🙂
ApreciazăApreciază
Ce poate fi mai sublim decat o interactiune dintre o planta si o femeie! Blogul tau, de-a lungul timpului, citindu-l, mi-am dat seama de tot ceea ce inseamna femeia si ce poate sa nascoceasca aceasta!
ApreciazăApreciază
cipriane, sper că nu-i de rău!:) ..adică spune-mi că nu am „nesocotit” toate femeile prin felul meu de a a fi, de a exista, de a raționa, de a scrieși de a născoci…
ApreciazăApreciază
Am spus-o intr-un mod pur pozitiv! Crede-ma, ma exprim negativ in foarte putine cazuri. Blogu-mi sta ca marturie, chiar!
ApreciazăApreciază
vroiam să mă asigur și să trăiesc de două ori plăcerea celor citite:P..vezi tu cum sunt femeile?…„cerșesc” complimente!:))
ApreciazăApreciază
Vezi tu, asta cu „cersitul” e discutabila! Insa, nu pot nega ca nu-mi este familiara! Prietena foloseste sintagma „esti sigur??” atunci cand ii adresez un compliment 🙂
ApreciazăApreciază
:)..eu fac altfel…
„zici tu?”
ApreciazăApreciază
Fiecare cu ale lui…:P
ApreciazăApreciază
evident!
…eu mă bucur mult că ai venit la mine și mai ales pentru că te-ai hotărât să și vorbim:)… s-o mai faci!
ApreciazăApreciază
Asta fac ori de cate ori imi place ceea ce citesc! Sa ma vezi cum sunt atunci cand trec un blog la preferate 😀
Sper sa gasesti aceeasi placere si pe terenul meu online; nu doar al tau 😛
ApreciazăApreciază
culmea, eu sunt mai tăcută în comentarii pe alte bloguri! eu citesc, mă bucur din plin de ceea ce citesc, deseori mă retrag tiptil pentru că sunt atât de încărcată de frumos încât nu găsesc nimic de spus…
am fost pe la tine…acum te-am regăsit și te-am urmat:)
ApreciazăApreciază
Eu imi masor cititorii in comentarii si activitatea pe blog si email! Cu toate ca nu se vede, am o sumedenie de cititori cu care corespondez online, discutam si punem tara la cale. Ma rog; blogul!
Asa am reusit sa cresc in ochii unora; asa am reusit sa ofer follow-erilor mei ceea ce isi doresc sa citeasca! Pana la urma scriu pentru ei, nu pentru mine!
Si eu te mai astept! 🙂
ApreciazăApreciază
,,Ați privit vreodată în ochi un copac?” . Meriţi să fii trecută la autori celebri pentru treaba asta.
ApreciazăApreciază
asta pentru că mă iubești, tu, diana:)
ApreciazăApreciază
Şi nu numai.
ApreciazăApreciază
și eu pe tine!
ApreciazăApreciază
..acum că mă gândesc la tine…tu semeni cu Mo al meu!
ApreciazăApreciază
Ooo, e bine, e foarte bine:)
ApreciazăApreciază
Tu si Mo, frumosilor si dragilor, imi amintiti de o poezie pe care o iubesc mult!
Ana Blandiana – Minunea
Uneori cand sunt fericita intr-adevar
Simt sau poate numai mi se pare
Cum in varful fiecarui fir de par
Imi creste cate-o floare
Si stiu ca sunt grozav de frumoasa
Cu podoaba aceasta imparateasca
Dar nu ma-ncumet sa misc fruntea
De teama sa nu mi se ofileasca
Si nici sa ma privesc intr-o oglinda
De teama sa nu mi se desprinda
Si e destul sa ma intristez numai un pic
Ca sa numai ramana din toata frumusetea nimic
Haideti, puteti incerca si voi…binisor… E usor !
Nu trebuie decat sa fiti
foarte foarte fericiti !
ApreciazăApreciază
pfff…zână!!!! ..ce frumos ai găsit tu minunea asta să o aduci!!! mi-ai făcut ziua frumoasă!
o învăț și i-o șoptesc și lui Mo, din partea ta!!!!!
ApreciazăApreciază
Vi se pootriveste!
ApreciazăApreciază
Pingback: O premieră « Colţu' cu muzică
Oh, ce bujori verzi are al tau Mo 🙂
ApreciazăApreciază
pfffff….dacă i-ai vedea hapi ce verzi erau dimineață, în ploaie!…și ce vesel era!!!!
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Tricia West Blog and commented:
ApreciazăApreciază
multă delicatețe, gingășie și f.multă poezie
mulțumesc pentru floarea de zarzăr și lumină
ApreciazăApreciază
Eu îți mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
m-a impresionat expresia atât de originală – cine-și împarte norii cu mine?
ApreciazăApreciază
Originală sau nu eu știu că nor din nor se face 🙂
ApreciazăApreciază