Etichete

,

Se pare că Universul și-a luat șutul bine meritat pentru că, astăzi, s-a întors spășit către mine și mi-a zâmbit larg din toate colțurile gurii lui nemărginite… L-am lăsat să-și facă mea culpa, să facă o reverență în fața mea și-apoi l-am îmbrățișat ca pe-un prieten bun regăsit!

Azi, din leagănul Universului acesta mare, mi-a coborât firav pe-o scară, un înger mic format din alb și roz, cu sclipiri aurii pe-alocuri: Teodora.

Teodora este prima mea nepoțică, dăruită de sora mea mai mare.

Furișată prin catacombele maternității, dusă tainic de-un brancardier, am mers tiptil, cu sufletul la gură, să-i fur eu primul zâmbet pe care să-l port cu mine toată viața, ca un talisman. Cinci secunde pot părea o eternitate atunci când privești un înger de copil roz cu puf auriu. Timpul se oprește-n loc.

Teodora este un absolut emoțional. Priviți-o cât este de frumoasă, la împlinirea a cinci minute de la coborârea ei din Univers!

Și pentru că acolo nu am putut să țip de bucurie am venit aici. M-am cocoțat în vârful dealului și am strigat de bucurie cât m-au ținut plămânii!

Acum e momentul să mă îmbăt. Bine ai venit, MINUNE!