Etichete
Ludicul şi carnavalescul sunt adăugiri „festive”
la simpla noastră existenţă: „A fi?” Sau: „A exista?!”
” Sunt aşezări, demult, ce parcă într-adins te-ar aştepta. Acum, ca şi atunci, acolo, suntem cuprinşi de-o lumină ca de-un aer vechi, dar mereu aievea, de cum ţi-ai aduce aminte că odată, cândva, sigur pe acest pământ s-a cunoscut şi fericirea… În dimineţi sau înserări, în plină zi sau în amurg, oricând şi oriunde, de undeva din îndelungate vremi ori de şi mai departe, de dincolo de lumi, sosesc vedenii ce nasc presimţiri şi ne dau semne, numai de noi ştiute: de tine şi de celălalt…(despre eu şi tu – eu şi celălalt). Un fără de timp şi un fără de spaţiu ne învăluie conturul, iar pentru cei din afara noastră părem ca fiind duşi de pe lumea asta ori nebuni.
Odată cu petrecerea anotimpului, îmi doresc despărţirea de lume. Dar, ca în atâtea dăţi, „Reamintirea”, pasărea născută din visul meu intens şi dureros şi în interiorul căreia mă aflu, vâslind ca şi acum deasupra imaculatei foi, m-a salvat de la moartea cea fără de trup – a duhului, purtându-mă în fără de spaţiu şi timp, înapoi, către ţinutul închipuitelor mele adevăruri, la obârşii: în ţara celor „Pi” (a celor fericiţi), în „Ivoria”, aşa cum aveam să numesc locurile acelea, după ce le-am descoperit, sau le-am inventat? Nu mai ştiu, ştiu doar că le-am cunoscut şi existenţa lor pentru mine a fost, este şi va fi, pentru totdeauna, reală…”
ȘTEFAN RADOF
Te-ai dus ușor, plutind deasupra lumii, în Ivoria pe care viața ți-a oferit-o odată, demult, așa cum mi-ai povestit. Dar tot viața, nemiloasă cum ai crezut-o, te-a adus înapoi. Și-apoi nu ți-a mai fost frică de moarte, o cunoscusei bine dar toți te-am vrut înapoi. Tu ai rămas cu noi, tânjind însă după Ivoria ta pe care ai căutat-o, necontenit, în tine, în noi și în lumea ce te înconjura. Parcă aud și acum în urechi cum mi-ai spus că ești pregătit de Marea Decolare. După mai bine de 10 ani de ne-vedere nu m-ai uitat. Eu nici atât! Nu sunt nici două săptămâni de când mi-ai trimis un mesaj în care îmi spuneai așa: ” Frumoasă Doamnă, mi-e dor de tine… oare când ne vedem?” N-am reușit s-o facem, Domnul meu, și dorul de tine nu s-a stins!
Mi-ai fost profesorul croit pe suflet, patru ani mi-ai fost familie, prieten, mentor, tată, iubit. Patru ani, ți-am fost studentă, fiică, prietenă și iubită. Și m-ai iubit, cum mi-ai spus-o mereu, simplu, în tot atâtea cuvinte. Și te-am iubit, așa cum ți-am spus-o onest, în tot atâtea cuvinte! Și am iubit felul în care ai știut să îmi arăți, de fiecare dată, că EU, dintre toți ceilalți, sunt cea croită pe sufletul tău, o întruchipare reală a Ivoriei din tine!
Du-te, OM FRUMOS și NEBUN… Ivoria iubită te-așteaptă!
Daniel Onaca a spus:
Mişcător omagiu, adus unui om deosebit.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
mi-e sufletul trist!:(…mă bucur doar că am putut să-i spun cât de mult a însemnat pentru mine ca Om!….avea nevoie s-o știe!
ApreciazăApreciază
Tiberiu Orasanu a spus:
RIP!
ApreciazăApreciază
Chrysab a spus:
Frumos 🙂
ApreciazăApreciază
almanahe a spus:
Să-i fie în drum multă lumină şi, şi mai multă dragoste să se reverse în urma-i!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
sunt sigură că așa îi este….lumina și dragostea sunt pe măsura lui…e ciudat pentru că îl știu atât de…altfel!!!…nu mă pot raporta la el doar ca actor, ca personalitate publică, ca poet…a fost un om atat de simplu si de onest..cu o minte sclipitoare pe care mulți nu i-au vazut-o..si cu un suflet…imens!!!!!!
ApreciazăApreciază
Marius Bota a spus:
Emotionant si din inima. Mie dintotdeauna, de cand il stiu, Stefan Radof, mi s-a parut a fi gentlemanul mereu albit de ani, dar mereu tanar la suflet si inima.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nu-ti poti imagina cat de tanar i-a fost sufletul…..m-am dus pe FB acum sa-i citesc mesajele pe care mi le trimitea din cand in cand…imi spunea…„regasito, nici nu stii cat ma bucur cand imi scrii si nici nu stii cat de tanar ma simt!!!!”
…ai fost cumva la unison cu comentariul tau:)…
ApreciazăApreciază
paradisblonzesc a spus:
RIP 😦
ApreciazăApreciază
Călin a spus:
cuvintele, care oricum mi-au intrat la apă azi (ciudat, nu din cauza ploii, mai degrabă din cauză că nu vine acea ploaie), nu prea se înghesuie să îmi fie la îndemână. frumoase rânduri, emoţionante, care nu au cum să nu îţi meargă la suflet.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
căline, nici eu n-am discursul la purtător în fiecare zi:)…sunt zile când le uit cu totul acasă…azi, mi le-am încurcat!…și nici n-am chef să le dezleg în fiecare zi!:)..ciudat, nu?…
…m-ai „atins”, te-am „atins”…emoțional vorbind…amândoi în aceeași zi!:)
ApreciazăApreciază
Călin a spus:
da, se poate spune şi aşa; mă voi strădui pe viitor să nu te mai „ating”, oricum producţii proprii nu vor mai fi degrabă pe la mine, o să mă limitez la versurile altora şi la muzică
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
cu alte cuvinte..mă vei atinge oricum dar n-ar fi prima oară…vocalizez eu rar!..d-aia nu știi:)
ApreciazăApreciază
abisurile a spus:
M-a miscat enorm mesajul transmis, din pacate postum. Mi-am adus aminte de efemeriatea trecererii noastre prin viata. Mi-a adus aminte de cat de relativ este totul. Si de cat de stupizi si aberanti putem fi uneori cand ne lasam purtati de valul lucrurilor in realitate marunte si fara importanta. Sa te consideri norocoasa ca ai intalnit un astfel de om.
Dumnezeu sa il odihneasca !
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ooo, da…sunt norocoasa ca i-am stat zilnic in coasta timp de 4 ani…cand am spus ca el a cunoscut Ivoria n-am mintit..iti poti imagina ca omul acesta, candva, a mai murit o data la propriu????….timp de cateva minute a fost dincolo….aia a fost Ivoria lui reala si neinventata..mai bine ca el nu cred ca pricepe cineva ce inseamna efemer…o zi intreaga i-a luat sa-mi descrie Ivoria si ce suntem noi prin comparatie:(….suntem secunde intr-un ceas infinit!
ApreciazăApreciază
abisurile a spus:
Bunica mea a vazut si ea lumea de sus. A avut doar timpul necesar sa zambesca si sa-mi povesteasca pe scurt despre plutire si senzatia provocata . Am crezut-o pe cuvant. Apoi s-a dus. Cu zambetul pe buze. Mi s-a spus ea ca este un semn bun.Am crezut . Apoi , alte dati, remarcam cu infrigurare tristeti eterne. Si ma intrebam de fiecare data infrigurata daca contrariul este si el valabil.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
nu stiu…chiar nu stiu:(
ApreciazăApreciază
Luna patrata a spus:
In cazul asta nici eu nu am cuvintele la mine… 😦
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
știu, luna mea:(…dar trece!
ApreciazăApreciază
Luna patrata a spus:
Trece…dar stii ca ramane, da?
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
daaaa…știu că rămâne!…și totuși ăsta e un lucru minunat!
ApreciazăApreciază
Luna patrata a spus:
Exact, asta era ideea. 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
lună…vezi tu ce ne completăm????…ce ne știm..ce ne mirosim??:)
ApreciazăApreciază
Luna patrata a spus:
Cam vad. 🙂
ApreciazăApreciază
ovi a spus:
pana la urma… doar trecerea, ramane… atunci, cand peste ea, curge dragoste…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
heheeeee….omul ăsta a lăsat dragoste din plin…pe oriunde a trecut a lăsat în urma lui numai lucruri frumoase și emoții…multe!!!!
ApreciazăApreciază
nexya a spus:
RIP! …cand cineva si-a pus amprenta asupra ta , el nu s-a dus , o parte din el a ramas in tine
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
….a rămas mult!!!…
ApreciazăApreciază
Pingback: picătura de suflet – 70 « Colţu' cu muzică
Mishuk a spus:
condoleanţe, atunci….
ApreciazăApreciază
Teo Negură a spus:
Stiam ca se va termina asa, si ca plecarea e aproape, si totusi nu ne-am pregatit cum se cuvine pentru salutul de pe urma. Asa patim mereu, nu ne-nvatam ca se mai moare si nu pricepem lectia amara. Ma si-ntrebam cum mai incape, atat de mare, intr-o lume ce-a ajuns atat de mica, fara Iordache, Hossu sau Dinica…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…ce aroma de poem!..si daca vom sti ca plecarea e la o secunda mai incolo sau peste 1 an tot nu vom fi pregatiti pentru salutul cel din urmă:(
ApreciazăApreciază
Lady a spus:
Dumnezeu sa il odihneasca!
Andreotti, fii tare!>:D<
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
..sunt…sunt liniștită!
ApreciazăApreciază
Cristina Ioana Florea a spus:
aș vrea să spun ceva ,dar chiar nu am cuvinte .. 😦
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…stai linișită!..de-ai ști de câte ori îmi pierd eu cuvintele…mai ales în asemenea situații!!!
ApreciazăApreciază
Corina D. a spus:
hey ti-am citit blogul si am tinut sa-ti spun ca e superb Mi-au placut foarte mult posturile. :X esti foarte talentata si ai un stil unic si special . Tine-o tot asa!:*
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
multumesc frumos, Corina!…inseamna mult pentru mine!…foarte mult!!!!
:****
ApreciazăApreciază
Corina D. a spus:
:”> ❤
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
>:D< ….am sa mai ajung si eu pe la tine…dar timpul asta, ocupata 26 din 24 nu-mi da pace!..uof!:)
ApreciazăApreciază
Corina D. a spus:
nu-i nimic:-j oricum nu sunt eu cine stie ce priceputa:)) oricum si eu sunt cam la fel:)) nu mai am timp de nimic :-<
ApreciazăApreciază
Corina D. a spus:
oricum nu sunt eu cine stie ce talentata:) de-abia apuc sa mai scriu cate un post :-<
ApreciazăApreciază
dagatha a spus:
se prea duc…niște OAMENI…
😦
Cu adevărat frumos ai scris despre un suflet bun
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
asa este, dagatha mea…se tot duc OAMENII astia frumosi si nu vad sa rasara altii:(
ApreciazăApreciază
ionela a spus:
uff..no comment decat >:D<
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
stiu, ionela mea!..multumesc mult! >:D<
ApreciazăApreciază
ionela a spus:
…cuvintele sunt de prisos..insa…asa ca idee….viitorul construieste piesa de puzzle si-ti ofera toate raspunsurile..le leaga pe toate intre ele..pana intelegi raspunsurile..de aceea e imp ca din fiecare experienta sa ne intrebam..oare ce trb sa invat din asta? toate s cu un scop..chiar daca neinteles la inceput..:(
daca nu suntem nici macar curiosi, suntem condamnati sa traim si sa retraim o experienta negativa (sau mai putin negativa) sub diferite forme..de n..ori..
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
știu, ionela!….din fericire sunt curioasă mai mereu și chiar dacă tânjesc prea mult după răspunsuri sunt convinsă că o să le primesc atunci când trebuie!
ApreciazăApreciază
ionela a spus:
ohooo..hai sa dam mana cu mana..si sa facem ..o blogosfera comuna ..a intrebarilor..si eu tanjesc.si eu innebunesc cu intrebarile, dar timpul imi da lectii valoroase..pe care trb sa le invat..sa le invat..
ApreciazăApreciază
Hapi. River_woman a spus:
Dumnezeu sa il ierte!
Stiu cum e, profesoara mea de suflet s-a dus anul trecut…..
Mi-a ramas o carte de la ea si un buchet de amintiri frumoase.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…care valorează enorm, nu-i așa????
ApreciazăApreciază
Hapi. River_woman a spus:
Da, e nepretuita. E singura mea amintire palpabila de la ea
Restul sunt in inima
ApreciazăApreciază
Exaltación Brito Reynoso a spus:
These are impressive articles. Keep up the sunny handiwork.
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
In 22 martie 2010 scriam:
O piatra-n rau e un simbol pierdut, al stancilor din munti cazute,
Cu locuri neatinse ce la picioare-ti par delicat dispuse.
Cu fiecare piatra ce atingi, te prinzi de un trecut ce-ti scapa
E ca privirea ta profunda ce o arunci nestiutor in apa.
ȘTEFAN RADOF – o stanca din muntele fiintelor constiinta ale neamului romanesc. O piatra a fost el pentru tine, Andre-Otti, o piatra pe care ai pasit initial 4 ani, apoi, dupa ceva timp, ai revenit. Locurile neatinse ce la picioare iti sunt delicat dispuse sunt inima unui om puternic, vast, din alta lume, ce s-a coborat cu drag sa iti fie accesibil. Te gandeai tu ce privilegiu e sa ai atentia unui astfel de oom??? Cu fiecare piatra ce atingi, te prinzi de un trecut ce-ti scapa. Un simplu zambet al lui ȘTEFAN RADOF putea ascunde zeci de experiente dureroase, ascunse, de care nu stie nimeni. El a incapsulat in atentia lui catre tine, reintoarso, untrecut ce iti scapa. Spune tu drept, si acum, dupa ce au trecut cateva luni, cand te uiti la el, la cel ce iti misca inca in fiinta, nu e ca si cum ai privi profund la ceva nedefinit ca apa? Il poti cuprinde? Spune, il poti?
Cat de adesea, noi cei tineri primim sansa de a „calca” pe „pietre” (interferente cu stranci ale culturii si vietii) si nu stim. Pasim ignoranti si totusi, lor nu le-a pasat. Au facut-o pentru ca asa erau ei, se rasfrangeau involuntar datorita abundentei fiintei lor. 😐
ApreciazăApreciază
Pingback: Omagiu adus Omagiului – ȘTEFAN RADOF [comentariu articolului "Ludicul şi carnavalescul sunt adăugiri „festive” la simpla noastră existenţă: „A fi?” Sau: „A exista?!”] – link catre autor in postare « Cosmisian'
Pingback: Omagiu adus Omagiului – ȘTEFAN RADOF [comentariu articolului "Ludicul şi carnavalescul sunt adăugiri „festive” la simpla noastră existenţă: „A fi?” Sau: „A exista?!”] – link catre autor in postare « Cosmisian'