…lipsă de la apel! Nu că m-a dat careva dispărută, nu că s-ar fi îngrijorat cineva inutil, nu că ar fi observat careva {aici mint un pic, cineva (2) s-a(u) sesizat totuși, dar mă autovictimizez – sic!} Oricum, ziceam și eu așa! Eu însă mi-am făcut ceva griji că am dispărut pentru că la un moment dat m-am căutat și nu m-am găsit. M-am cătat pe-acasă – ioc! – n-am prea fost, m-am cătat pe la birou – aproape deloc n-am trecut, m-am cătat prin mașină, prin portbagaj, pe după scaune – nica! M-am cătat pe străzi – aș! De unde? N-am fost! Măi, nene, abia după 7 zile si juma’ m-am găsit îngropată într-un proiect primăvăratic și foarte frumos de design (cum altfel?), într-un mall. Se pare că în ultimile 7 zile și juma’ acolo am fost. Uffff! Ce ușurare! Proiectul s-a finalizat. A ieșit foarte bine și sunt mândră de mine și modestă. Dar mi-a plăcut mult ce am făcut! Aș mai fi stat în proiectul ăsta, aș fi dormit prin depozite pe-acolo, aș fi mâncat printre rafturi, aș mai fi călărit vitrine, aș mai fi!

Am fost inactivă și eu una, v-am simțit lipsa! N-am putut ține pasul nici cu cititul pe la voi, nici cu scrisul pe la mine! N-am reușit să fac mai nimic, de altfel! N-am zbârnâit nicio cretă, n-am picturit, n-am temperit, acuarelit, n-am scris, n-am potrivit nicio rimă, nici măcar copy/paste n-am putut să dau la ceva. Nimic, nimic!

Dar m-am întors! Acum am să vă călăresc iar blogurile, am să vă comentez, am să vă răspund, am să vă obosesc, am să vă sufoc, am să vă epuizez, asta până la următorul proiect probabil și-apoi dispar iar… Vă zic de pe acum, asta ca să nu mă cătați și să nu vă îngrijorați prea tare.

Important este că mi-a fost dor de voi și că: