Haiku-ul este o formă de poezie specific japoneză.
Reguli: să aibă 17 silabe, repartizate pe 3 linii fiecare formată din 5, 7 şi 5 silabe. Acesta trebuie să conţină obligatoriu kigo, adică un cuvânt care defineşte anotimpul în care a fost scris haiku-ul.
Haiku-ul exprimă sentimente şi stări într-o formă concisă, redă un moment, o idee, la care trebuie apoi să meditezi. Masaoka Shiki, unul dintre cei care au pus bazele haiku-ului, definea acest stil de poezie ca ”un instantaneu al realităţii”.
Nichita Stănescu:
“Dacă timpul ar avea frunze
ce toamnă!”
Vă jur că de când am citit-o nu-mi găsesc locul, m-a pălit în moalele capului și nu înțeleg. Cum poți să cuprinzi atâtea în doar 7 cuvinte? Eu am găsit aici un univers întreg. Mi-a spart capul în 3.487 de colțuri și m-a durut!
Nu știu, mă simt aidoma unuia care ascultă Mozart în timp ce se uită la filme porno. Îmi cer scuze pentru comparație dar pentru o profană ca mine între cele sfinte, nu găsesc comparație mai bună!
Later edit: După ce am citit haiku-ul lui Nichita, la birou fiind, mi-a venit în pensulă asta!
Cu capul în nori 
Într-adevăr, geniile nu pot fi comentate…
Pup, Noruleț. :*
ApreciazăApreciază
Desenezi minunat, Noruleț!!!
ApreciazăApreciază
mercic, draga mea!…puterea cuvintelor lui nichita!:)
ApreciazăApreciază
Mai ai dreptate, chiar ca te loveste in moalele capului. Foarte frumos desenul tau! Cred ca se potriveste cu lumea din haik-ul lui Nikita Stanescu.
ApreciazăApreciază
:)..m-a lovit!..TARE!:) :*
ApreciazăApreciază
Nu stiu cat de tare te-a lovit, este intr-adevar ceva mai neobisnuit…dar fara altceva decat admiratie…foarte reusit desenul, extraordinar de frumos. Nu pot sa zambesc este atat de expresiv…ideile se transforma in acel desen intr-un mod original. Felicitari este putin zis.
ApreciazăApreciază
multumeeeesc….ma faci sa rosesc:))))
ApreciazăApreciază
Pe bune, desenezi minunat 🙂 acum pot sa zambesc.
ApreciazăApreciază
daaaaa…..asa imi place sa te „vad”!…..sa zambesti mult!!!!!:)
ApreciazăApreciază
Multumesc :))) Sa zambim cat mai des 🙂
ApreciazăApreciază
asa facem!:))))))))))…acum chiar o fac!
ApreciazăApreciază
Ma bucur, o noapte cat mai linistita! 🙂
ApreciazăApreciază
la fel:*
ApreciazăApreciază
Esti un spirit aparte! Ma bucur mult ca ne cunoastem..online 🙂
ApreciazăApreciază
:)…cred cu tarie in: cine se aseamana, se aduna!…si eu ma bucur ca ne cunoastem…poate intr-o buna zi depasim virtualul…chiar sper!
ApreciazăApreciază
Multumesc, sa stii ca e o idee grozava sa ne intalnim si dincolo de digital…
ApreciazăApreciază
Mi-ar placea!…Nu vad ce ne-ar impiedica!:)
ApreciazăApreciază
Adresa mea de mail pe bbm este: cristiana@avocatuzuna.ro
Te rog, scrie-mi nr.tau de telefon si te sun ca sa vedem cum facem 🙂 Pup!
ApreciazăApreciază
Daca marker-ul ar vorbi
ce vis.
ApreciazăApreciază
iete cadența de haiku:)
s-a luat?????:)))
ApreciazăApreciază
hmmm, așa vorbesc petele de sânge:)
ApreciazăApreciază
:))))…e și asta un haiku!
ApreciazăApreciază
e un hai-ku!
ApreciazăApreciază
cel mai probabil!….m-am gandit si la asta:)))
ApreciazăApreciază
Foarte misto desenul. Felicitari!
ApreciazăApreciază
mulțumesc!:)
ApreciazăApreciază
wow.uite ca azi sunt mai bogata in cultura generala cu 2 informatii: una despre haik si una despre citatul lui NIchita, care imi place foarte mult. intr-adevar cum poti sa curpinzi atat in doar 7 cuvinte??cum??
P.S. desenul tau e la fel de sugestivs i plin de mesaje. cred ca fiecare interpreteaza cum …il duce capul..:)
ApreciazăApreciază
….nici eu nu am găsit răspuns:(…trebuie să ai un geniu aparte pentru a putea cristaliza sau structura, dacă vrei, un univers întreg concentrat în doar 7 cuvinte…bineînțeles, e chestie de percepție…poate că nu ne minunăm mulți!:)….dar cred că mai degraba îl „filtrează” fiecare prin propriul distilator:)
ApreciazăApreciază
Konnichiwa!
nelinistile tale sunt multe! :))
multumim ca le imparti cu noi …
Mata ashita!
ApreciazăApreciază
nu știu ce înseamnă dar eu cred că-i de bine!!!!
🙂
ApreciazăApreciază
saluturi, daca te referi la cuvintele in japoneza … 🙂
daca te referi la nelinisti, nu stiu nici eu! 🙂
ApreciazăApreciază
la saluturi am făcut referire:)…la neliniști..heheheeeeee…de bine/de rău tot neliniști rămân!:)
ApreciazăApreciază
konnichiwa = buna ziua
mata ashita = pe maine
ApreciazăApreciază
:))…atunci…mata ashita! 😛
ApreciazăApreciază
asemenea – norisorule kyu :))
ApreciazăApreciază
ce îmi place că îmi spui norișor….mai am aici o fetiță draguță care îmi spune norișorule drag iar eu mă topesc de plăcere…ce înseamnă kyu????
ApreciazăApreciază
kyu = 9 🙂
norisor nu stiu cum se zice in japoneza dar ar fi dragutz 🙂
ApreciazăApreciază
haaaa… ce frumos sună…îmi place norișor kyu…așa să-mi rămână numele!!!!!!
ApreciazăApreciază
Lucrurile frumoase se dovedesc a fi cele mai simple. Poezia e absolut fantastică. ^.^
ApreciazăApreciază
:)….da, se aplica de cele mai multe ori!…poezia este de-a dreptul fabuloasă:)
ApreciazăApreciază
Ce e drept, citând o persoană de mai sus ” am mai învățat ceva azi ” ^.^ .
ApreciazăApreciază
mă bucur mult!…ce-i drept și eu am învățat o dată cu voi:)
ApreciazăApreciază
Și desenzi și genial. ^.^
ApreciazăApreciază
ah!….multumesc!…eu nu știu ce m-aș face fără voi!!!!!!
ApreciazăApreciază
Nu ai pentru ce, recunosc ceva frumos când văd :d.
ApreciazăApreciază
:)….mă unge pe suflet!
:*
ApreciazăApreciază
Sincer, mă bucur. ;)). Unele cuvinte, venite din suflet, și poate de la un străin, îți pot face ziua mai frumoasă. Știu , că am simțit-o și eu de multe ori, și d-aia am început să deschid ochii la frumusețile care mă înconjoară. :*
ApreciazăApreciază
exact asta ai făcut tu cu mine acum!…și îți mulțuumesc!
ApreciazăApreciază
Și eu îți mulțumesc pentru poezie. ^.^
ApreciazăApreciază
suntem chit! 😛
ApreciazăApreciază
Da. :-p.
ApreciazăApreciază
De aici inteleg ca timpul n-are frunze. Adica niste chestii care te hranesc, dar pica o data pe an. Daca nu cumva „timpul” se refera la viata umana, caz in care suna logic, adica nu iti pica stomacul o data pe an ca sa iti creasca anul viitor. Doar daca nu cumva e ceva metaforic, niste lucruri care te hranesc un an si dupa aia pica si apar altele identice, asta suna a viata monotona de om mare.
Dar daca timpul ar avea frunze, ca asta e de fapt subiectul, cand s-ar ingalbeni si ar pica, ar fi ceva frumos. Undeva intre sfarsitul timpului si inceputul altui timp, daca nu cumva e ultimul timp, ca si asta este posibil, ar fi o perioada in care ar cadea frunze si ar fi colorate.
Ma dau batut, ce inseamna haiku asta?
ApreciazăApreciază
era ipotetic și era nichita
analiza sintactică și morfologică n-o făcui!:)…am luat-o în sens metaforic….valențele le acordă fiecare în funcție de ce vrea el….
știu și eu ce înseamnă haiku ăsta și ce vrea el de la noi???:)))))))))))))))))))))))))))
ApreciazăApreciază
Sa mergem mai departe. Haiku are 5-7-5 silabe, pe trei randuri, lucru pe care tu l-ai omis. Tz!Tz!
De ce are numarul asta fix de silabe? Pai vazand ca Stanescu scrie haiku-uri putem presupune ca degeaba. Adica e la nimereala. Adica poate avea oricat. Adica niste japonezi se intalneau si unu zicea: „Akihito, esti un fiu de tzaran daca nu faci o poezie cu 13-2-4 silabe!”. Evident ca alegerea la nimereala a silabelor poate insemna ca nu poti face o poezie cu ele, ca la fazan, „ng” te-a inchis.
Daca as sta sa ma gandesc mai mult as zice ca numarul ala de silabe are un oarecare sens, evident pentru limba japoneza, si cultura japoneza. In sensul ca ti se pun niste constrangeri in cadrul carora trebuie sa-ti dezvolti stilul, Ca un fel de handicap pe care il oferi unuia mai prost, cand tu esti super bun. Dar asta nu poate fi adevarat atata timp cat Nikita Stanescu, si mai toti tocilarii din zilele noastre, ca e la moda, fac haiku-uri in romana.
Stau si ma intreb cu de nu sunt invitat la toate petrecerile? :)))
ApreciazăApreciază
scuzați că am confundat liniile cu rânduri…altfel, zisei că pe 3 linii fiecare în parte cu căte 5, 7 și respectiv 5…dar nu în atâtea cuvinte…wikipedia aparține tuturor!
n-am pretenții de haiku pur la nichita…de altfel a lui era ”în spirit de haiku”!
știu și eu de ce nu ești invitat????…lasă-mă să mă întreb!:)
ApreciazăApreciază
Ca sa nu mai existe dubii o sa scriu un haiku:
Casutza-pom-omuletz
Brad-barza-apa
Aer-Om care da din maini-Conopida
😀
ApreciazăApreciază
bravo!…ești foarte talentat…am să te desenez mâine:)
ai uitat de kigo:)…sau să fie anotimpul în care crește conopida????:)
ApreciazăApreciază
Daca nu ma inseala imaginatia in japoneza conopida, sau tsukemono, este identica cu primavara! Numai ca mai are niste frunze, dar asta am lamurit-o la faza cu Nichita Stanescu. 🙂
ApreciazăApreciază
m-am prins, ai văzut?:)….mâine îți desenez o conopidă, cu frunze cu tot! ca să fie treaba, treabă!…bine lămurită, adică!:)
ApreciazăApreciază
Tot la birou ?? 🙂
ApreciazăApreciază
dap:(…plec acum…dacă m-ați lăsa!:)
ApreciazăApreciază
Ce surpriza placuta! Si mie imi place foarte mult Nichita Stanescu.
„El a venit si mi-a spus:
Viata este o absenta intre doua inexistente.
Eu l-am privit lung, i-am suras,
Pana cand am izbucnit in plans.”
Nu mai stiu daca asa era asezata in pagina, dar am scris cum mi-am amintit-o.
Ce minunat desenezi…poate ne mai incanti cu talentul tau si pe viitor. Pana atunci ma bucur de prezent. Minunat!
ApreciazăApreciază
contează cum ți-o amintești!!…nu neapărat cum a fost așezată în pagină..
și mie îmi place mult nichita, ce bine că îl „împărtășim”:)
mulțumesc pentru…. desen!!!!:)
:*
ApreciazăApreciază
hey, cineva care stie dsp haiku, ma bucur enorm
forma asta mi-a marcat cumva inceputul… si iar dau si in cazul tau peste oameni care scriu sau „deseneaza” cum imi place sa spun… eu te add, ca faci la fel, depinde de tine…see ya’
ApreciazăApreciază
ok!…asa facem!:P
ApreciazăApreciază
Am facut si eu unul:
Viata
un obiect strapuns
de un glont ce tasneste
inspre altceva
ApreciazăApreciază
:)….foarte frumos!
…intotdeauna tasneste spre altceva?
ApreciazăApreciază
Îmi place atât de mult haiku. Iar cuvintele lui Nichita Stănescu te fac să te gândeşti la toată viaţa şi moartea deodată.
Licurici se ascund
în iarbă
pe cer lumină
ApreciazăApreciază
:)…frumos!…îmi place și haikul dar pe nichita îl iubesc pur și simplu!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
Desene frumoase. 🙂
Cat despre timpul lui Nichita, mi-a ramas la inima si mie de cand l-am citit. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Avem un ,,prieten,, comun. De o luna intreaga imi spune ,,Citeste Andreotti, citeste Andreotti,,. Berbecul din mine, cu cat insisti mai mult pe o tema, cu atat se incapataneaza mai tare sa nu faca ce i se spune 🙂
Deschideam blogul si ii spuneam: ,,nu am capacitatea ta de a intelege. Nu-mi place!,, 🙂
Azi am timp, asa ca, pana in final curiozitatea m-a invins si mi-am spus: ,,ce poate sa ii placa atata?,,
Si m-am prins, dupa trei lecturi. In primul rand simtul degetelor tale. E FANTASTIC. Abia acum am inteles ultima postare cu degetele.
Cred ca eu sunt cu capul abia prin norul nr. 1, cel mult 2. 😉
ApreciazăApreciază
Onestitatea ta mi-a mers direct la inimă. Nici că mi-aș fi putut dori altceva din partea celor care-mi trec pragul dar tu ești dezarmant de duioasă, jur!! Cu maximă plăcere am citit comentariul tău 🙂
Îți dau dreptate însă. Am scrieri sau mâzgâleli, cum le spun eu, care sunt criptice pentru cei care nu mă cunosc. Îmi dau uneori seama de asta abia după ce termin de scris, când patosul sau patima cu care mă desfășor dispare, că ceea ce am scris și părea că are noimă devine greu de digerat pentru cel care nu e în pantofii mei să fi simțit la fel și că…de fiecare dată, fiecare înțelege altfel sau chiar altceva. Lucru firesc altminteri, având în vedere că filtrăm totul prin propriile distilatoare 😉
Altfel, sunt ca o carte deschisă tot timpul. Și mă joc tot timpul. Și asta nu poate trece neobservat. Și sunt simplă. Și sinceră. Iar tu cred că ai depășit norul 2 dar poate nu știi:)
Bine ai venit pe cerul meu de joacă, Nor2 cu nume frumos de floare! Să-mi rămâi dacă poți!
ApreciazăApreciază
Frumos cerul tau, dar mai am pana sa ajung sa traiesc in el. Momentan ma joc cu Superficialitatea mea. Daca treci prin zona, poate imi indeplinesti o mica dorinta 😉
ApreciazăApreciază
Pingback: Epifanie | Cu capul în nori...
This text is worth everyone’s attention. When can I find
out more?
ApreciazăApreciază
absolut superb!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În 1974 Dumitru Ichim, din Canada, a publicat pt. prima dată în literatura română 2 placete de haiku pe care le publicase cu mult înainte în Statele Unite și Germania
”Valea nisipului de aur” și ”Urme pe nisip”
ApreciazăApreciază
Chiar nu am știut! Eh, tot am aflat ceva frumos azi! 🙂
ApreciazăApreciază
Felicitări pt. interesul în haiku. Mă bucur.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază