Etichete
Am avut parte de o duminică liniștită, chiar dacă la primele ore ale dimineții am muncit. Eu muncesc la sfârșitul săptămânii mai abitir ca în cursul ei, dar nu mă plâng. Doar că nu înțeleg de ce Dumnezeu nu a creat lumea în week-end ca de luni încolo să se odihnească.
Citeam o carte a lui Pascal Bruckner, „Noua dezordine amoroasă”, și pentru că mai aveam foarte puțin să o termin și pentru că vroiam să trândăvesc în continuare, în dulcele-mi stil clasic, m-am apucat să desenez coperta cărții, o reproducere după tabloul Tamarei de Lempicka – „ Irene and her Sisters”
M-a încins rău, mi-a încins cretele, am zgâriat cu poftă cartonul, și-așa subțire și desenat deja pe spate cu alte mâzgăleli, m-am curbat, m-am îndreptat, am pus lumină, am pus umbră, am îngroșat pe ici, am subțiat pe dincolo, am întins cu degetul acolo unde era intens, am pus buze închise/întredeschise, am pus roșu pe buze, am pus ochi închiși, am pus sâni și pântece, am pus carne…
Apoi m-am liniștit și am băut încă o cafea!
Mi-am amintit vorba lui Marin Preda: „La o temperatură normală omul reproduce. Pentru a crea are nevoie de febră”. Eu m-am limitat la a reproduce un tablou al Tamarei de Lempicka. Urăsc să fac reproduceri dar am fost singură aproape toată duminica, n-am fost deloc inspirată și nici febră n-am avut de unde să iau. Dacă aveam așa, din senin, sigur m-aș fi repezit la cutia cu paracetamol și nicidecum la cutia mea cu crete colorate.
Cu capul în nori 
Reblogged this on ATA MOTEK.
ApreciazăApreciază
Dar cu talentul asta frumos si expresiv ce faci?:D
ApreciazăApreciază
….îl las să mocnească încet în după-amiezele de duminică:)
ApreciazăApreciază
Fair enough:) Sa-ti fie duminicile inspiratie…
ApreciazăApreciază
mulțumesc la fel, gabriela!:)
ApreciazăApreciază
Buun … sau bune ? 😆
ApreciazăApreciază
bune răuuuuuuuuu!:)))))))))))))))
ApreciazăApreciază
asa ma gandeam si eu 😀
ApreciazăApreciază
eram precisă!:))))
ApreciazăApreciază
😀 si jos palaria , pentru talent !
ApreciazăApreciază
mulțumesc!:)…îmi pare rău că nu sunt într-o pasă ceva mai creativă!:)
ApreciazăApreciază
ah , unii ar ucide pentru talentul tau 😀
ApreciazăApreciază
eheee…unii ucid pentru asta, alții fac bani din asta…eu doar îmi „clătesc” creierul de muncă!:)
ApreciazăApreciază
clateste-l mult si des si astept o invitatie la vernisaj 😀
ApreciazăApreciază
sper să-l clătesc mai des…e cam îmbâcsit deja:)..vernisaj?….prea departe!!!!
ApreciazăApreciază
Moamăăăă ce brand are tanti aia :)):)) super desenat cu umbre şi tot tacâmul
ApreciazăApreciază
…e rubensiană, dragă!…am respectat proporțiile impuse de original!:)
ApreciazăApreciază
„actorii ăştiaaa! ce periculoşi sunt!”(o replică dintr-o commedia delle arte pe nume „Măştile iubirii”, pe care-am pus-o în scenă mai demult cu nişte elevi de liceu)
pune mâna pe penel mai des şi exersează! eu mă urăsc că n-o fac decât atunci când pictez chipul vreunei păpuşi…şi-atunci strâmb din nas, că n-am inspiraţie, că n-am, că dreg, că, că…aşa că, nu mai pierde vremea! :))
ApreciazăApreciază
ah, actorii ăștia!!!!! cât de mult îi iubesc!…
și tu, almanahe, ar trebui să o faci mai des…pictura, desenul….este unul din puținele lucruri pe care îl regret că l-am lăsat deoparte…ani de zile am ignorat ceea ce-mi oferea liniște și satisfacție…nu zic, am îmbrățișat o altă artă ( ah, actorii ăștia:) care mi-a ținut „sufletul” captiv după care – of, viața asta! – m-a îndepărtat și de asta…acum încerc pe cât pot să nu mai pierd vremea…de recuperat ce am pierdut deja este greu!:)…acum parcă nici nu mai știu să o fac!:(
ApreciazăApreciază
uh uh ce faci tu dimineata la cafea….:*
ApreciazăApreciază
iubitaaaa mea!!!!!…..surpriza ta a venit dimineață….mi-a înseninat și m-a „umilit” în cel mai frumos și profund sens…toată ziua am zbârnit cu ea și le-am împărtășit bucuria tuturor celor de lângă mine doar că abia acum am ajuns la un calculator să-ți spun!…îți scriu pe mail! te iubesc de mor!…o să crape inima în mine….
ApreciazăApreciază
iubita mea, ma bucur din suflet…chiar ma gandeam cand naibii mai ajunge la tine? :)) asa de curiozitate…cat a luat sa ajunga la tine? de pe ce data e trimis? ca astia mi au zis 6 zile, da numa 6 zile nu au fost! 😦 :X:* te iubeeesccc
ApreciazăApreciază
:)…a plecat pe 9 februarie ( cred ca asa scrie, nu se vede prea bine ) si la mine a ajuns dimineata…probabil ca a mai stat si pe aici prin posta:))…lasă, important e…stii tu ce!:)…
ApreciazăApreciază
o Doamne!!!! atata timp? 😦 eu zisesem asa ironic o luna de zile :)) in fine! bine ca a ajuns, mi am fct iubita sa zambeasca :X
acum stiu cand tb sa ti trimit ceva de ziua ta….:)))))) o luni inainte
ApreciazăApreciază
contează că ajunge, clau!…pentru mine este cel mai important că te gândești la mine…atât!:*
ApreciazăApreciază
Satisfactia primita din creatie nu are deloc legatura cu valoarea creatiei. O reproducere te poate face la fel de fericit ca si un tablou de milioane azi, ce oricum nu a fost apreciat cand a fost creat.
La fel cum te poate face fericit si simpla manufactura a unui martisor sa zicem. De fapt fericirea aia venita din liniste si multumire cred ca e singura dovada ca munca e bratara de aur. Munca dozata in cantitati mici si pornita din inspiratie sau placerea de a face, restul e doar zgomot de bici pe spate, si in cazul unora zgarda de aur.
ApreciazăApreciază
…..ai dreptate întru-totul!…și nu mă refer doar în cazul de față….jobul meu de astăzi presupune foarte multă creație și inventivitate….deși este o chestie „comercială” și nu are legătură directă cu arta în sine, mie îmi aduce satisfacții enorme…de când mă știu nu m-am îndepărtat niciodată de zona creației…tot ceea ce fac și mă definește este mereu tangențial artelor….îmi plac însă lucurile izvorâte din mine, filtrate prin mine, executate de mine…mimetismul nu mă caracterizează deși mă ajută!:)…ehhh, toate la timpul lor!:)
ApreciazăApreciază
ma intreb, poti oare, de ti-a placut ceva ce ai citit pe blog, la mine, sa il transpui cu darul tau, in linii, umbre si culori, pe o hartie!?
ApreciazăApreciază
cristiane, îmi place totul de la tine…oare cum aș putea în viața asta să cuprind chiar totul????….am să o fac odată… florile tale minunate ( crinii albaștri, mimozele sau bujorii de munte ) deja îmi fac cu ochiul!:))))
ApreciazăApreciază
Tu ne faci in ciuda ??? E super fain ..imi place 🙂
De ce nu faci un desen pentru tocanita de bloggeri ?
Sa fie totul acolo din sarea si piperul nostru , sa nu cerem de la vecini ?
Ce zici ?
ApreciazăApreciază
Termina, ca o sa ma deseneze in genul curentului Rubens :)) ca eu sunt mai Rubensian, asa:))
ApreciazăApreciază
ziceam si eu 🙂
ApreciazăApreciază
nu-mi da idei!:))))))))))))
ApreciazăApreciază
:))) cum să vă fac în ciudă????…departe de mine gândul! am să fac și pentru tocăniță…cine a zis că nu o să fac?:))))
..uite vezi, tudor deja și-a găsit linia!:))))))))))))))))))
ApreciazăApreciază
asa 😀
ApreciazăApreciază
ok! 😛
ApreciazăApreciază
Talent fara masura !
ApreciazăApreciază
să nu mă păcălești!:))))
ApreciazăApreciază
Foarte frumos, ai un mare talent.
ApreciazăApreciază
mulțumesc!:)
ApreciazăApreciază
Cred ca …o sa ma urasti pentru urmatoarele cuvinte !!:)) Bunicul din partea tatalui a fost mecanic auto , cu o pasiune cel putin … bizara ptr unii : pictura ! N-a fost deloc un ”cetit” sau shcolit , dar i-a placut pictura ! Am cateva tablouri ale lui , altele s-au imprastiat pe la rubedenii , dar , cel mai important , am mostenit o biblioteca plina cu carti de pictura !! Habar n-aveam ce sa fac cu ea ! ::))) Si ma apuc intr-o zi sa bag si io un ochi prin ea !! Si uite asa, am ”cetit” aproape tot , dupa care , imi vine o idee : astfel de carti n-ar trebui sa putrezeasca intr-o biblioteca! Cartile trebuie sa circule ! Si am inceput sa dau din ele ! :))
ApreciazăApreciază
dă și mie:)))))))))))))
nu vrei să știi cât m-am perpelit în liceu și apoi în facultate după toate cărțile astea…n-aveam bani, mă duceam la sala dalles și băloșeam pe vitrinele ălora după care fugeam la buchiniști la universitate și dădeam banii de pe covrigi pe cărți și albume….și azi le am și desi le am acum și legate frumos, în ediții noi, tot p-alea le iubesc:)
ApreciazăApreciază
pfui! dacă știam eu că te plictisești duminica…Îți dădeam de lucru. Da nu-i târziu. 🙂
ApreciazăApreciază
asta inseamna ca ma tii minte????…asa sa fie!…dar deja momentele libere sunt rare, din ce in ce mai rare!!!!…duminicile sunt deja ca niste bijuterii pretioase si foare rare:)
ApreciazăApreciază
ți-oi scrie eu în privat. acu mă cam seacă faptul că nu m-am gândit mai repede 🙂
ApreciazăApreciază
ei, lasa!…nu e timpul pierdut sa profiti de mine!:)…te astept pe la mine:) pup!
ApreciazăApreciază
daaaaaaaaaaaa, o să pofit maxim!!! hihihihi 😀
ApreciazăApreciază
asa sa faci!!!!! ti pup mult si apasat!!!:)))
ApreciazăApreciază