Etichete

, , ,

Am avut parte de o duminică liniștită, chiar dacă la primele ore ale dimineții am muncit. Eu muncesc la sfârșitul săptămânii mai abitir ca în cursul ei, dar nu mă plâng. Doar că nu înțeleg de ce Dumnezeu nu a creat lumea în week-end ca de luni încolo să se odihnească.

Citeam o carte a lui Pascal Bruckner, „Noua dezordine amoroasă”, și pentru că mai aveam foarte puțin să o termin și pentru că vroiam să trândăvesc în continuare, în dulcele-mi stil clasic, m-am apucat să desenez coperta cărții, o reproducere după tabloul Tamarei de Lempicka – „ Irene and her Sisters”

M-a încins rău, mi-a încins cretele, am zgâriat cu poftă cartonul, și-așa subțire și desenat deja pe spate cu alte mâzgăleli, m-am curbat, m-am îndreptat, am pus lumină, am pus umbră, am îngroșat pe ici, am subțiat pe dincolo, am întins cu degetul acolo unde era intens, am pus buze închise/întredeschise, am pus roșu pe buze, am pus ochi închiși, am pus sâni și pântece, am pus carne…

Apoi m-am liniștit și am băut încă o cafea!

Mi-am amintit vorba lui Marin Preda: „La o temperatură normală omul reproduce. Pentru a crea are nevoie de febră”. Eu m-am limitat la a reproduce un tablou al Tamarei de Lempicka. Urăsc să fac reproduceri dar am fost singură aproape toată duminica, n-am fost deloc inspirată și nici febră n-am avut de unde să iau. Dacă aveam așa, din senin, sigur m-aș fi repezit la cutia cu paracetamol și nicidecum la cutia mea cu crete colorate.

Anunțuri