Etichete

, , , , , , ,

Aș începe prin a cere o cafea amară rău, completând cinic: „…ca viața mea!” urmând apoi un oftat prelung, din rărunchii mei adânci de Antigonă contemporană și profund urbană! Deja cred că l-am impresionat până la lacrimi pe cel ce îmi va aduce cafeaua. „Ia uite, dom’le, așa tânără și neliniștită – pardon!- nefericită!” – Evident, glumesc!

Vroiam să facaici, în ograda mea, doar ilustrații pentru cărți de colorat, nu de citit. Dar cineva mă tot îmboldește să scriu (Tudore, sic!). Mă pune să enumăr metodele pe care eu le folosesc ca să impresionez. Adicătălea, să vă pun pe voi în gardă ca să știți când o aplic metodă!

Acum, indicațiile primite au fost sumare! Nu știu dacă trebuie să impresionez plăcut sau neplăcut, nu știu dacă trebuie să impresionez vreo femeie/i, vreun bărbat/i, vreun copil/i sau pe șeful meu – ăsta nu-i niciunul, nici doi! He, heee, v-ați prins deja că folosesc metode bine puse la punct și perfect structurate pe categoriile de mai sus. Păi, ori impresionăm ca lumea, ori n-o mai facem, nu-i așa?

Dar, ca să nu fiu nevoită să mă înșir aici cât postul paștelui, am să sintetizez. Câte o bucată din fiecare și doar în mod plăcut, daaaa?

EI (băieții) – în mod PLĂCUT:

O gașcă de băieți care tocmai desfac (verbal) un motor care nu mai pornește la cheie. Buuuun… starterul n-are nimic, electromotorul, hmmm, nu, cărbunii nu sunt arși! Rotorul? Neeah! Trag o gură de bere direct din sticlă și zic: „Bendixul? Știți? E cel care transmite rotațiile motorului electric mai departe motorului cu ardere internă!” și apoi le desenez schema, având însă grijă să nu râgâi de la berea care se încăpățânează să vină înapoi:

EL (băiatul) – în mod PLĂCUT:

Eh, cam greu că nu-s vreo divă dar acu’ hai să mă străduiesc puțin. Reperez rapid, din ochi, masculul alfa, folosesc din plin limbajul corporal, mă dau ușor neajutorată, râd ca un îngeraș cu capul dat pe spate, mă joc puțin cu o șuviță din părul meu mătăsos și toate astea  în timp ce sorb ușor, cu buzele țuguiate obraznic, dintr-un pahar cu  șampanie savuroasă. Huh, câte filme d-astea n-am văzut?! P-aia cu clipitul ușor din gene n-am pus-o? Uoffff! P-asta am uitat-o.

ELE (fetele) – în mod PLĂCUT:

– Pun bigudiuri, scot bigudiuri, feteeeelor, mi-ați văzut ceara epilatoare? Vezi că-i lângă ojă!!… ok!… să-mi pun pantofii roșii cu toc?…fată, trebuie să-ți pui ciorapii plasă, zău așa!… tu nu vezi ce picioare frumoase ai?… cum dracu’ să te bagi în pantaloni? Mergem la Embassy sau la Bamboo?… Hai la Embassy că am rezervat io masă! Very Embassy!

EA (fata) – în mod PLĂCUT:

– Zău, draga mea! Ți-am zis că nu merită! Te rog, liniștește-te puțin, mă duc să-ți fac un ceai și ca să vezi cât țin la tine, îmi iau liber de la birou ca să stăm împreună toată ziua! Uite, îți împrumut rochia aia a mea, cea care-ți place ție mult și mergem să ne răsfățăm un pic, ca fetele! Mergem la manichiură, bem o cafea în oraș și-apoi ne luăm bilete la film! Gata, gata! Draga mea, iubita mea! Hai, că înroșești ochișorii ăștia frumoși!

COPIL/II (cu 3 de i dacă-s articulați cum trebuie:)

– Aici e destul de ușor. Indiferent de ceea ce fac/e sau nu fac/e… „Ia-uite ce am eu aici??”

Pe final, vă împărtășesc ultima mea metodă care de fapt este prima în top.

Așadar, Ză Method Oambăr Nan iz: Nu folosesc niciuna (și voi cum mă cunoașteți, nu!, veți lua doar ce vă place). Eu folosesc metoda „ori sunt eu, așa cum sunt, ori nu mai sunt!” De ce m-aș dezminte?

Notă: Cum v-ați obișnuit deja, post-ul este un pamflet! Persoanele nu sunt din viața mea de zi cu zi ci sunt doar niște personaje fictive luate din cărți și din filme.

LATER EDIT: Ca sa nu credeți că-s dusă de tot… pentru cei care chiar nu știu, articolul acesta a fost unul executat pe comandă – adicătelea, Tudor mi l-a cerut. Încă nu mi l-a plătit. Încă îl alerg!