Etichete
Postul meu de ieri a stârnit mai multe comentarii decât laic-uri ceea ce îmi întărește încă o dată ideea că nu feisbuchim aiurea pe bloguri. Deja mă cam dumirisem eu dar mă și panicasem în același timp. Ieri, însă, mă durea deja prea tare inima că îmi făcusem blog și îmi părea ca o casă fără ferestre (asta tot pentru că urăsc eu casele cu ferestrele zidite – sunt ca niște fețe fără sprâncene!)
Din octombrie, de când am dat drumul tăvălugului ăstuia numit blog și până în ianuarie, n-am vrut să-mi bag nasul prin nici un fel de ogradă, a nimănui. Mi-am zis eu, în barbă, că ar fi mai bine să nu văd, să nu citesc nimic, ca să n-am idei preconcepute despre și despre, să nu mă influențeze ceva sau cineva, șamd. Așa mi s-a părut onest. Apoi, prin ianuarie, am început să răsfoiesc, să citesc și iar să citesc și v-am descoperit pe voi, măi oameni frumoși! Iar eu mă făceam mică, mică cât o furnică. Era normal să mă trezesc dintr-o dată că sunt ca o infractoare patibulară cu bilete la operă în loja întâi! De aia am răbufnit fix ca o sobă îndesată cu lemne și m-am ars până la scrum.
Acum, mă adun. În parte datorită vouă, în parte că pentru că vreau, în parte că pot și, mai ales, pentru că am deja aripi de 15 cm și patine în picioare.
Vă mulțumesc Frumoșii mei Nebuni, oriunde vă aflați!
Cu capul în nori 
🙂
din contra, eu le rasfoiesc. luasem o pauza de scris gandurile. eram foarte „ocupata”.
Dar m-am gandit…amintirile sunt cea mai mare averea a mea in momentul de fata si-am inceput sa scriu din nou. iar cand treci prin niste situatii nu foarte placute cauti sa vezi, poate cineva din blogosfera asta trece sau a trecut prin ce treci tu. Sub anonimat sau nu. Asa fac eu 🙂 Dar stii tu „unde dai si unde crapa” :)) mai tare ma amuz de cum coloreaza oamenii situatiile. Ma bine dispune foarte mult. Si uite asa am renuntat la citit tabloide pline de silicoane in favoarea blogurilor.
PS: piesa de melodie! sau cum zice prietena mea: pesa domne!
ApreciazăApreciază
…acum fac și eu la fel, claudia!…le citesc pe rupte!!!! Eu n-am plecat de la premiza că vreau să împărtășesc experiențe personale, amintiri…eu am plecat de la puținul timp liber pe care îl am și să-mi așez pasiunile despre care v-am vorbit….că am ajuns însă să o fac, asta este altă poveste:) Nici eu nu citesc tabloidele de scandal și de altfel de nici un fel……
…Ps- piesa asta chiar este o pesa domne! :)))))
ApreciazăApreciază
indeed!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos ai scris. Ai talent, nu e nevoie să negi, să te ascunzi în anonimat.
Drăguță și melodia. Are o tenta romantică, îmi place.
ApreciazăApreciază
….măh, tu ești un copil frumos și talentat care deja mă place și asta mă măgulește!…mulțumesc, smiling!
ApreciazăApreciază
Pai sa stii ca „rasfoirea” este si benefica uneori. O idee , doua, o contra idee – doua .
ApreciazăApreciază
eheeee….acum m-am dumirit dar până să o fac am mers pe ne ve, ca să zic așa 🙂
bine ai venit, abisule…:)
ApreciazăApreciază
Am scris și eu ceva asemănător, la câteva luni după ce mi-am „lansat” blogul. Îl creasem pentru că simțeam nevoia de a mă exterioriza (eu, care sunt o persoană foooaaarte interiorizată). La un moment dat, am descoperit că cea mai mare calitate a unui blog este interactivitatea, posibilitatea de a comunica, pe care ți-o oferă (și e păcat să nu profiți de ea). Bine, eu am și perioade lungi de „tăcere” – și atunci nu pot nici scrie, nici comunica prea ușor (se include un fel de încetinitor), dar bine că sunt și ele trecătoare… 🙂
ApreciazăApreciază
:)…presimt și eu perioade de „tăcere” dar nu pentru ca așa aș simți nevoia ci pentru că voi avea perioade extrem de aglomerate cu proiecte:)…Eu nu sunt interiorizată, din contră…sunt extrem de deschisă și de expansivă…doar că nu am fost sigură pe mine că fac bine ceea ce vreau să fac!!!…acum știu că vreau să împărtășesc cu voi mai mult decât îmi propusesem!:) …și îmi place mult să interacționez cu voi!!!!
ApreciazăApreciază