Etichete

, ,

E adevărat, ultimele mele postări n-au avut nicio importanță majoră și nici vreo tușă personală. Realizez că talentul nu a trecut pe la mine când eram în leagăn și nici nu am avut de unde să-l dobândesc pe parcurs, că n-a fost să fie.

M-am aventurat aici, animată probabil ca mulți alții, de dorința de a exista cumva altfel și de a da glas unor păreri, idei, stări care mă perpelesc de-o vreme încoace, fără nicio legătură însă cu bine cunoscuta criză a femeii trecute de 30 de ani. Nu mi-am făcut un blog pentru a șerui chestii simpatice, muzică, proză și anecdote – pentru asta feisbuchim. Punem ceva, dăm laic, primim laic. Nu ăsta a fost scopul!

De vreo două săptămâni călăresc blogosfera românească și recunosc că am rămas plăcut impresionată. Am descoperit oameni extrem de talentați, scriitoricește vorbind, oameni care au de împărtășit experiențe frumoase, oameni ale căror voci le poți auzi și dacă ai fi surd. Am dat de bloguri excepționale pe care le urmăresc acum constant, am dat de bloguri bune, cu tematici, cu un umor extraordinar, cu verb și ritm, am găsit bloguri cu care chiar dacă nu am empatizat asta nu înseamnă că sunt rele, am dat de cercuri literare, am dat de Cenaclul Flacăra bloguistic. Toate insă, fără excepție, au un ceva al lor – o particularitate, o linie, un traseu, o idee, un stil și m-au făcut să-mi dau seama că sunt și pe pustii, nu doar cu capul în nori.

Nu sunt o nulitate, nici pe departe – sunt doar un om invalid de cuvinte frumoase așezate cu măiestrie într-o pagină. Ca orice om invalid, mi-am creat niște cârje cu care să pot înainta o vreme.  O cârjă este 1 design per day, pentru că arta, în orice formă ar fi îmbrăcată, designul, arhitectura, sunt dintre puținele lucruri prin care respir și pe care le iubesc cu patos. Prin artă m-am format ca om, ca spirit și nu în ultimul rând profesional. De altfel, a fost prima idee a blogului meu. L-am vrut un blog de timp liber, unde să îmi așez iubirile și pasiunile: arta, fotografia, casele vechi, muzica. N-am vrut să mă desfac ca o ceapă din coajă și nu am vrut să fac pe nimeni să vibreze la ceea ce spun eu, n-am vrut să fiu altfel decât ceea ce sunt! A doua cârjă, Fragmente, mi-am creat-o pentru că îmi plac lucrurile cu tâlc, cu spirit, pentru că îmi plac literatura, umorul, grafica de tip visual statement, pentru că îmi plac mințile sclipitoare și pentru că, oricât aș încerca eu, nu aș reuși să exprim mai nimic, nici în o mie de pagini.

gifts

Recunosc că nu sunt o fire calină, romantică, introvertită sau predispusă la compuneri literare mărețe, din contră! Sunt tăioasă, cinică de multe ori, pasională, predispusă la autocritică, la ironie, la pamflet.

Acum, poate că n-am găsit încă cerul pe care să mă așez ca un adevărat nor 9, așa o fi! Sunt pe nicăieri dar nu sunt un căpitan care își abandonează nava așa de repede. Mă străduiesc!

Am vrut să scriu despre asta, pentru că, spre surprinderea mea, am câțiva oameni frumoși care mă citesc și care îmi urmăresc blogul. Vă sunt datoare într-un fel! Eu iau de la voi mereu lucruri frumoase dar nu pot deocamdată să vă ofer ceva pe măsură.

Prietenii mei, sunt mult în urma voastră! Dar n-am să vă cer să mă așteptați și pe mine, vă ajung eu din urmă!