E adevărat, ultimele mele postări n-au avut nicio importanță majoră și nici vreo tușă personală. Realizez că talentul nu a trecut pe la mine când eram în leagăn și nici nu am avut de unde să-l dobândesc pe parcurs, că n-a fost să fie.
M-am aventurat aici, animată probabil ca mulți alții, de dorința de a exista cumva altfel și de a da glas unor păreri, idei, stări care mă perpelesc de-o vreme încoace, fără nicio legătură însă cu bine cunoscuta criză a femeii trecute de 30 de ani. Nu mi-am făcut un blog pentru a șerui chestii simpatice, muzică, proză și anecdote – pentru asta feisbuchim. Punem ceva, dăm laic, primim laic. Nu ăsta a fost scopul!
De vreo două săptămâni călăresc blogosfera românească și recunosc că am rămas plăcut impresionată. Am descoperit oameni extrem de talentați, scriitoricește vorbind, oameni care au de împărtășit experiențe frumoase, oameni ale căror voci le poți auzi și dacă ai fi surd. Am dat de bloguri excepționale pe care le urmăresc acum constant, am dat de bloguri bune, cu tematici, cu un umor extraordinar, cu verb și ritm, am găsit bloguri cu care chiar dacă nu am empatizat asta nu înseamnă că sunt rele, am dat de cercuri literare, am dat de Cenaclul Flacăra bloguistic. Toate insă, fără excepție, au un ceva al lor – o particularitate, o linie, un traseu, o idee, un stil și m-au făcut să-mi dau seama că sunt și pe pustii, nu doar cu capul în nori.
Nu sunt o nulitate, nici pe departe – sunt doar un om invalid de cuvinte frumoase așezate cu măiestrie într-o pagină. Ca orice om invalid, mi-am creat niște cârje cu care să pot înainta o vreme. O cârjă este 1 design per day, pentru că arta, în orice formă ar fi îmbrăcată, designul, arhitectura, sunt dintre puținele lucruri prin care respir și pe care le iubesc cu patos. Prin artă m-am format ca om, ca spirit și nu în ultimul rând profesional. De altfel, a fost prima idee a blogului meu. L-am vrut un blog de timp liber, unde să îmi așez iubirile și pasiunile: arta, fotografia, casele vechi, muzica. N-am vrut să mă desfac ca o ceapă din coajă și nu am vrut să fac pe nimeni să vibreze la ceea ce spun eu, n-am vrut să fiu altfel decât ceea ce sunt! A doua cârjă, Fragmente, mi-am creat-o pentru că îmi plac lucrurile cu tâlc, cu spirit, pentru că îmi plac literatura, umorul, grafica de tip visual statement, pentru că îmi plac mințile sclipitoare și pentru că, oricât aș încerca eu, nu aș reuși să exprim mai nimic, nici în o mie de pagini.
Recunosc că nu sunt o fire calină, romantică, introvertită sau predispusă la compuneri literare mărețe, din contră! Sunt tăioasă, cinică de multe ori, pasională, predispusă la autocritică, la ironie, la pamflet.
Acum, poate că n-am găsit încă cerul pe care să mă așez ca un adevărat nor 9, așa o fi! Sunt pe nicăieri dar nu sunt un căpitan care își abandonează nava așa de repede. Mă străduiesc!
Am vrut să scriu despre asta, pentru că, spre surprinderea mea, am câțiva oameni frumoși care mă citesc și care îmi urmăresc blogul. Vă sunt datoare într-un fel! Eu iau de la voi mereu lucruri frumoase dar nu pot deocamdată să vă ofer ceva pe măsură.
Prietenii mei, sunt mult în urma voastră! Dar n-am să vă cer să mă așteptați și pe mine, vă ajung eu din urmă!
Smiling Miss a spus:
Eu totuși văd că ai talent. Frumos articol.
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
:)…cred doar că l-am scris din suflet, într-un moment de maximă sinceritate!
ApreciazăApreciază
almanahe a spus:
exact despre asta e vorba…dacă menţii sinceritatea la maxim, cuvintele se cer(n) asemenea ninsorilor; uneori se aşază frumos, alteori se topesc imediat cum întâlnesc căldura sufletului…
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
PS – Bine ai venit, Smiling!:)
ApreciazăApreciază
ora25 a spus:
da, chiar aşam, între măiestrie şi invaliditate există multe cărări faine şi nu toate-s din cuvinte bibilite. ar fi chiar groaznic! 🙂 şi nici nu cred că alea-s cârje, cred că-s ditai pârtiile! 🙂 + tăios, cinic, ironic şi autocritic e super!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ora mea fără de oră…tu ești primul blog pe care l-am răsfoit din scoarță în scoarță și te-am mirosit pagină cu pagină…păi, dacă spui tu eu chiar te iau în seamă!…dacă zici că am pârtii, acum că ninge afară, îmi iau sania și mă lansez…sau să-mi iau patinele că-s mai tăioase???:)….ora mea fără de oră, mă bucur ca nu mi-ai tăiat aripile care tocmai au început să crească! 🙂
ApreciazăApreciază
ora25 a spus:
🙂 ei! tu îţi alegi ce ţi se potriveşte mai bine! să îţi meargă bine pe blog şi să umble sania/patina ca unsă şi când n-o mai ninge.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
….mă pun pe patine că le stăpânesc mai bine! …cu rimă și cu stimă, ora mea fără de oră! 🙂
ApreciazăApreciază
claudiahankins a spus:
mai citeste postarea asta de cateva ori si ai sa ajungi sa te contrazici. Aici ai vorbit din suflet si a iesit ceva extraordinar! 🙂
Mi-a placut mult comparatia cu carjele! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
claudia, tu ești blogul meu cu umor…te-aș citi într-una!….mă fac mică și mă supun…mă pun să citesc postul ăsta de 10X, o să fac mătănii și-o să zic Amin!…Te țin la curent dacă m-am contrazis și dacă păstrez cârjele care îți plac! 🙂
ApreciazăApreciază
claudiahankins a spus:
lol :))
mersi mult
PS: sa ma tii la curent …alternativ hihihih.
daca nu vrei carjele, da-mi-le mie 😀
sa ai o zi/seara fumoasa!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
da, claudia!…te țin la curent…să fie de 220 sau 360?..continuu sau alternativ???:)))))
…„dă” cârje încă mă sprijin eu dar ți le împrumut dacă îți julești vreun picior! :)))
o seară/zi frumoasă și ție…sau ce-o fi! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ai dreptate, Almanahe!…și da, n-am să fiu altfel decât sunt!…îți mulțumesc!
ApreciazăApreciază
ioniboni a spus:
Nu ai talent? Suferi de modestie? OK!!! Te laudam noi,pentru ca e firesc si absolut normal ,sa ti spunem cu drag,ca ai talent! Scrii frumos,scrii din suflet.
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
ioniboni, tu mă alinți și io-s modestă :))))….tocmai ce mi-ai oferit încă 5 cm de aripi!!!!!
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
Îmi place cochetăria cu talentul! 🙂 Îți citesc articolele și mi se par foarte interesante, și tot revin… acest fapt mi se pare un semn indiscutabil de talent! 🙂 Da. În plus, eu nu am bloguri fără talent în blogroll! Există bloguri talentate care nu au încăput acolo, deocamdată (sau au „dispărut”, din diverse motive: incompatibilitate sentimentală, politică, etică etc. etc. – dar asta e altă poveste)… 🙂 Tot ce e în blogroll-ul meu este excepțional și remarcabil! 🙂
Salutări și… succes blogului tău, talentat! 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Multumeeeesc…..n-am cochetat :P…a fost mai degrabă un soi de răbufnire a mea în fața blogurilor frumoase pe care le-am întâlnit și pe care mi le-am strâns aici, la mine acasă!….Mi-ai oferit, pe lângă un loc special în blogroll-ul tău ( singurul loc unde mă aflu, cred!:), alți 5 cm de aripi și puf …. :)))
ApreciazăApreciază
CiGriArg a spus:
Da, păi… să fie un zbor lin și frumos… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: A Mid-Winter Evening Tale « BLOG D'AGATHA
Tudor a spus:
Bunul gust e o modestie a mintii, de aceea nu poate fi nici obtinut si nici imitat 🙂
Tu scrie acolo si decidem noi daca ai talent sau nu 😉 (oricum nu-ti spunem ca ti-o iei in cap)
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Tudore, îmi place că ești tranșant! Îmi place și mai mult faptul că, pe lângă insigna pe care o am de la tine, tocmai mi-ai tăiat 2,5 cm din aripi :))))…dar se regenerează!…și se vindecă, să știi! 🙂
ApreciazăApreciază
Tudor a spus:
Daca stiam ca m-ai mintit cand ai spus ca esti din lemn, iti spuneam ce vroiai sa auzi 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: The danger of the thin line…. « androxa
Andreotti a spus:
….Tudore, dacă știam că lemnul pe spinare doare îți ofeream un borcan plin cu miere! 🙂
ApreciazăApreciază
Tudor a spus:
Asa uracios a fost comentariul meu? 🙂
In prima fraza ti-am zis ca ai bun gust, ca esti modesta si ca esti unica 🙂
Am zis ca nu te-as lauda ca ai talent, chiar daca ai (si ai, na! a mers mierea direct in degete) 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…neeee, tudore…n-ai fost urâcios deloc!… dar ai văzut că mi-am găsit rapid calea să-mi „regenerez„ aripile cu alți 2,5 cm????….am pus miere acolo și-au crescut!…„ Unică” n-am văzut pe-acolo (sic!) !!! :)))))
ApreciazăApreciază
Tudor a spus:
Nu? Trebuia sa spun…inimitabila? :))
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
Mulțumesc, Argentina…sper să zburăm împreună!
ApreciazăApreciază
Andreotti a spus:
…trebuia s-o spui doar:)!…sunt?
ApreciazăApreciază
Tudor a spus:
Inimitabila, nu. Unica da. (daca tot am invatat azi ca e o diferenta intre ele, profit de ocazie sa-mi folosesc noile cunostinte :)) )
ApreciazăApreciază
cosmisian a spus:
🙂 Ia talentul! Deh’, „unde” nu-i. Ce inteleg eu din titlul articolului tau, ANdre-Ottie, e ca tu ne oferi posibilitatea sa te gustam, iar intrebarea „unde” e [talentul], nu mai e. hihi
ApreciazăApreciază