Etichete
”De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme.”
Nichita Stănescu – Dezâmblânzirea
…una dintre poeziile inimii mele 🙂
ApreciazăApreciază
…și a mea!!!!…putem să o împărțim?:)))
ApreciazăApreciază
Da, e minunat de sensibila! Nichita a fost atat de generos ca a impartit-o cu noi :)))
ApreciazăApreciază
…eu îl iubesc cu toată ființa mea!
ApreciazăApreciază