«…Vino!… Nu-ţi fie teamă… sunt umedă! Am o salbă de noroi, sânii mei se topesc, pântecul mi-e moale, am apă-n crăpături, mă-nghite clisa. Numele meu adevărat e Eliza. În pântece am mlaştini şi băltoace… Am o casă de argilă. Mi-e răcoare întotdeauna… Am muşchi de copac, muşte grase, coropişniţe, urechelniţe si broaşte râioase… Facem dragoste sub pături jilave… Ne umflăm de plăcere! Te încolăcesc cu braţele mele, ca năpârca. Te-nghit în coapsele mele moi, iar tu te afunzi, te scufunzi şi te topeşti în părul meu care plouă… Şi plouă-n pletele mele, plouă mereu. Gura mi se scurge, picioarele mi se scurg, umerii goi mi se scurg, părul curge, totul se scurge, cerul curge, stelele se scurg, curg…»
Eugen Ionescu, „Jacques sau supunerea”
Probabil că mulţi găsesc acest tablou ca fiind unul terifiant, grotesc, morbid şi dezgustător. Poate că nu găseşti nimic erotic în acest monolog. Ne-am obşnuit (sau poate este doar o convenţie, ca multe altele) să găsim erotismul doar în scene romanţioase, frumoase, umane, descrise în mod explicit sau ne-, dar cu cuvinte alese, în texte ornamentate cu metafore şi epitete din abundenţă, specifice celor ce suferă de calofilie, dar, pe care, în viaţa de zi cu zi, nu le-am folosi în asemenea situaţii.
Ei bine, poate că sunt eu nebună dar mie îmi pare că acest monolog al Robertei este plin de un erotism provocator şi adânc. E ca reumatismul ascuţit care te împunge şi te răscoleşte în vremuri ploioase, e un erotism sumbru cu timbru de bariton, cu inflexiuni, lumini şi umbre, mereu dureros, uimitor mereu.
M-am trezit rezonând la sentimentele ei deloc ascunse, deloc vinovate. Poate că surâsul ei este fără gură, poate ca fiinţa ei este descompusă în fâşii de carne macră, în vene şi aorte sângerânde dar pline de fulgere şi explozii, poate că e searbadă de amănunte voluptoase, poate că, asemeni lui Freud, eu găsesc câteodată sentimenul de fericire în momentul satisfacerii unei mişcări pulsionale nedomolite dar care este mai intensă decât saturaţia pulsiunii îmblânzite.
Poate că eu nu găsesc frumuseţea în însăşi frumuseţea lucrurilor ci în frumuseţea alterată de nefrumuseţe. Dar cine sunt eu să prefer antonimul ordinii amoroase?!
L’evidence éternelle – Rene Magritte
The dangerous liaison – Rene Magritte
Philosophy in the boudoir– Rene Magritte
Le Viol – Rene Magritte
Cu capul în nori 
Ai dreptate, este foarte erotic pasajul. Şi nu-l văd vulgar sau respingător… 🙂
ApreciazăApreciază
…ei, vezi????…deocamdată suntem doi care împărtășim părerea:)…ceea ce nu e rău!!!:)
ApreciazăApreciază
Asta este tipic lui ionesco. Simuleaza atmosfera grotescului, pentru a reda in realitate cu totul altceva.
ApreciazăApreciază
un soi de estetica urâtului:)…important este să vezi dincolo de toate acestea!
ApreciazăApreciază
…probabil noi gândim în cadre cinematografice…în frame-uri și secvențe! :))))
ApreciazăApreciază
Eventual aşa: îţi imaginezi cum te dezbracă… cum cum te întinde pe pat… apoi cum te sărută pe gură… pe gât.. pe sâni… pe abdomen… mai jos, şi de acolo derulezi cu încetinitorul… şi îl pui pe repeat! :))))) Altfel, fetele nu sunt aşa vizuale ca băieţii. Un film erotic e mult mai incitant pt un bărbat.
Şi oricum eu scriu pe mai multe bloguri. :)))
ApreciazăApreciază
eheeee…noi, femeile, suntem mai „metaforice„…voi, bărbații, sunteți mai „expliciți”…:)
ApreciazăApreciază
e drept ca trebuie sa dai dovada de ceva mai mult decat anala superficialitate, cand citesti acest pasaj.dar daca citesti si simti cu adevarat, si-ti pui macar un pic la contributie imaginatie totul devine fantastic. treci mai departe de cuvinte si simti ca totul intradevar curge si se scuge. chiar mi-a placut! daca mai ai astfel de pasaje..te rog.le astept!
ApreciazăApreciază
…sunt total de acord cu tine!… mie mi-a dat „frisoane” pasajul!:)…sper să mai găsesc că în mod cert le împărtășesc!:)
ApreciazăApreciază
just beautiful!
ApreciazăApreciază
Y.E.S!
ApreciazăApreciază
Sant la munca ….citesc pasajul , DAMM …. am o erectie !!! Ma ascund jenat de colega mea …la naiba , nu te mai citesc la munca !! :))))
ApreciazăApreciază
propun așa….dă-o afară pe colega ta și ia-o de la capăt…apoi du la bun sfârșit ceea ce urmează să începi!:) na!….să-ți fie de bine! 😛
ApreciazăApreciază
:)) intradevar, nu multi, citind fragmentul, patrunsi fiind de erotismul degradarii, ar sari cu pasiune, excitati, pe trupul dorit avand imaginatia atat de umeda si doritoare …
cand o sa vreau sa inchid o relatie o sa tin minte textul pentru conversatia de la masa … :)) evident daca o sa dau peste un suflet de artist ca – Norisorul – trebuie sa mai caut pe internet scheme clasice … 😀
ApreciazăApreciază
corect, cu mine n-o să-ți meargă!….sar pe tine, acolo!:))))))))))))
….unde ai dispărut, cristian????….ești scump la vedere dar și mai scump la citire:)
ApreciazăApreciază
cum sa nu stiu! nu vrei sa mergem mai incolo la masa din colt …. 😀 deja se uita lumea la noi …. :))) simt furnici rosii, cu creasta, ca-mi urca in sus pe picior …
ehh, n-am disparut! uneori sunt un artist calator prin panzele pictate ale lumii …
intru-n lume si lumea intra-n mine! ca sa vorbesc asa mai pe-ntelesul tuturor, al tau adicatelea … :))))
stiu ca sunt un – Scump! asa sunt, asa imi zice … 😀 dar in inima mea, undeva pe hexterior esti si tu, un vitraliu unic si special …
ApreciazăApreciază
cristiane, deja se uită lumea la noi…eu zic să ne retragem mai repede!!!!:)
ApreciazăApreciază