Etichete
Case vechi care plâng.
→ Faţade dantelate dar mutilate de termopane albe, spitaliceşti
→ Gargui invalizi
→ Lei de ipsos cu alură de pisici zgribulite, gudurându-se pe lângă coloanele cu volute şi caneluri rănite
→ Cariatide fine cu siluete de clepsidră sau atlanţi cocoşaţi de tineri sub greutatea arhitravelor
→ Mansarde mute peste care cad cortine de iederă îmbătrânită
→ Ferestre mândre în torsade, înghiţite de grilaje scorojite
Sufletul meu plânge.
Cu capul în nori 
Super!
ApreciazăApreciază
:)….multumesc, Alexandru!
ApreciazăApreciază
Te vad pasind usor, fixezi aparatul, declick, verifici si spui: Frumoasa fotografie, pacat ca au lasat totul intr-o asa decadenta. Imi amintesc faptul ca, in cei doi ani de locuit in Bucuresti, nu a existat o zi in care sa nu critic nemunca omului de a intretine si sa admir cu pasiune fiece ciob de cladire veche, termen ce le incapsula existenta amara.
ApreciazăApreciază
Zambesc.
ApreciazăApreciază
Ți-l întorc. Pe zâmbet 🙂
ApreciazăApreciază
Cu d sau fara d?
ApreciazăApreciază
Nu are importanță, tot un zâmbet se numește! Alege-l pe cel care îți place mai mult.
ApreciazăApreciază
Largimea se calculeaza in functie de litera mare sau litera mica?
ApreciazăApreciază
In functie de câți dinți poți arăta! 😉
ApreciazăApreciază
Imi amintesc unul de pe Mirc :)= Era pentru vampiri, cica
ApreciazăApreciază
Nu știu ce este Mirc. Și nu cunosc emoticonul acela. De fapt, cred că doar 5-6 emoticoane bunghesc și eu, altfel sunt văzduh! Și la acronime, la fel. Nu le știu, nu le înțeleg
ApreciazăApreciază