Etichete

Ei, da! Cu părere de rău descopar zilnic cât de ignorantă am devenit cu propria-mi persoană. Sau indolentă. Sau nesimţită, ia-o cum vrei, e doar o chestie de semantică, desigur!

Am atâtea exemple să-mi dau încât nici o sută de bloguri, agende şi caiete, nu mi-ar ajunge! Începând de la lucruri mărunte şi ajungând la chestii majore, principiale chiar. Când oare am ajuns să fiu aşa? Sunt atât de multe lucruri care trec pe lângă mine fără să le mai iau în seamă, îmi propun atâtea şi nu fac nimic sau nu duc la bun sfârşit mai nimic din ceea ce mi-am propus. La fiecare început de an îmi fac un soi de listă cu ceea ce-mi doresc. Anul acesta aveam în plan așa: să merg la cursuri de pian – visul meu de-o viaţă!-, să învăţ limba greacă, să mă las de fumat, să citesc mai mult, să văd mai multe filme, să mă reapuc de pictat şi alte câteva. N-am făcut nimic. Totul a rămas pe listă!

fcc70486a3f0f9bf128e7c052e904e5a
M-aşez ignorantă la televizor (în puţinul timp liber pe care îl am!) sau bântui pe internet, ca o idioată, în loc să iau o carte sau să-mi pun un film. Pictatul care era terapie curată pentru sufletul meu – dus pe pustii. Mi-am cumpărat pensule, culori şi-o pânză. Una singură, care zace goală şi azi pe şevalet! Pianul? Mă doare inima că nici anul asta n-am reuşit să mă duc la cursuri.
N-am reuşit nici măcar să mă las când şi când de maşină şi să o iau agale pe jos, spre birou, trecând pe străduţele astea vechi şi să admir casele boiereşti de-odinioară!
Mi-am luat un aparat foto semi-profi şi am zis că plec de nebună pe străzi să fotografiez case, cariatide, capiteluri, coloane dorice sau ionice… Ironice…

Ignoranţa este o doamnă extrem de comodă!
Timpul însă nu-l mai pot ignora. Nici el nu mă ignoră de bună seamă!

Ignoranţa devine boală şi se cronicizează!
Ignoranţa începe să doară!

“Ignoranţa este mama tuturor nenorocirilor” Francois Rabelais