Etichete
“Eu nu am nici o filosofie: am simțuri…
Căci cine iubește nu știe nicicând ce iubește
Și nici nu știe de ce iubește, nici a iubi ce va să însemne…
A iubi este începutul inocenței
Iar deplina inocență înseamnă a nu gândi.”
„Marile nelinişti ale sufletului nostru sunt întotdeauna nişte cataclisme cosmice. Atunci când ne ating, de jur împrejurul nostru soarele începe să-şi rătăcească drumul, iar stelele, să se perturbe. Vine o zi, pentru orice suflet simţitor, când Destinul i se transformă în apocalipsa unei angoase – când se prăbuşesc cerurile şi toate lumile peste disperarea lui.”
„Mai bine zborul unei păsări ce trece și nu lasă urmă,
Decât ca trecerea unei sălbăticiuni, ce stă-nsemnată pe pământ.
Pasărea trece și este uitată, și așa chiar trebuie să fie.
Sălbăticiunea, unde nu mai e, și de aceea nici nu servește la nimic,
Arată că a fost, și-aceasta nu servește la nimic.
Treci, pasăre, treci, și învață-mă să trec.”
„Cu toţii, oameni şi câini, pisici şi eroi, purici şi genii, ne jucăm de-a existenţa fără să ne gândim la ea cu adevărat (căci cei mai buni dintre noi nu gândesc decât de dragul gândirii) sub imensa pace a stelelor. Ceilalţi – misticii orei fatale şi ai sacrificiului – cel puţin simt cu trupul lor, zilnic, prezenţa magică a misterului. Ei s-au eliberat, fiindcă neagă soarele vizibil: ei sunt plini, fiindcă s-au golit de toată vacuitatea lumii.”
“Dacă ar putea să gândească, inima s-ar opri.”
≈ Fernando Pessoa ≈ Cristina Venedict ≈ Adam Hurst ≈
Lipseste Cioran ca sa fie întregit careul. Sau poate ca e mai bine asa pentru ca astfel îmi rămâne intacta șansa evadarii dintr-un univers prea saturat de paradoxuri impenetrabile.
Ți-ai răspuns singur! Ai profitat de șansa evadării? Aș fi curioasă să aflu…
Dintr-o pornire perversă şi inexplicabilă n-am făcut-o (încă).
Uof! Pacat! Inca mai poti!
frumos dar tot articolele scrise de tine ma ating mai tare
Eh, da…profit de-o oarecare liniște acum! Stau tăcută și rumeg. Restul mă consumă!
De fapt știi ce fac au aici? Îmi las „semne de carte”!
astept furtuna creativa
Nu va întârzia să apară:) O simt!
Rostul mintii iluminate nu este sa stie TOT, ci sa stie sa adune mozaicul gandirii intr-o imagine, pe care unii au ales sa o deX-fineasca Sinestezie (SINESTEZÍE, sinestezii, s. f. Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. – Din fr. synesthésie. ). Mozaic andreottic, asta citesc aici. Cand se vor aduna mai multe Sinestesii, le voi folosi ca exponate intr-o galerie a mozaicurilor clasic-andeottice. Simplu si complex, asta e ce faci tu!
Extraordinar de simplu. De fapt…nu fac nimic. Dar toate se adună într-un anumit moment. Există un factor declanșator și-apoi se vălmășesc senzații, deja-vu-uri, empatizări. Eu doar le împletesc! Galeria finală, simeza…o las pe mâna ta!:)
Imi place “apocalipsa unei angoase”…eu nici nu vrea sa stiu tot , nici ce ma asteapta , nici ce e iubirea , nici sa gatesc …..vreau sa invat totul pe drum sa primesc si amprenta invataturilor
ce frumoasa e viata traita spontan …e atat de delicioasa ….uneori e seaca …si uneori zemoasa ca o savarina 
Încă sunt împărțită între a dori să știu tot, să încerc, să aflu, să descopăr și să nu-mi mai pese și să las să se întâmple. Cumva le fac pe amândouă. Obositor, nu-i așa?:) Când mă izbesc cu capul de pragul de sus zic stop. Nu e bine! Doare! Dar apoi mă lovesc de pragul de jos și iar zic stop! Și nu reușesc să mă poziționez între cele două praguri:) Vezi dacă îmi place băutura?:)))))))))))))
pai daca iti place ….sa mergem la fabrica
ca te ajut si eu….eu cu vinul tu cu vodka daca tin bine minte…si blondix care e super indragostita cu berea 
Place, place:)…io-s tot cu vinul! Alcool doar în Mojito! Atât!
Daca inima s-ar opri, am fi eliberati de ganduri, eliberati…definitiv
O alta “absurditate banala” marca Gog Guigou
La tine e cu linie finală. Dar de nu ar fi așa unde ar mai fi Gog Guigou???:))
La pascut cu oaia lui fantastica
eGzact acolo ma gandeam ca ai fi!
unde puteam fi Altundeva?! :p
nicăieri decât Altundeva!!!!!!!!!!!!
Oh, da! Drept la țintă, din nou. Ce bine că nu poate să gândească! Ce rău că noi ne încăpățânăm să nu pricepem asta! Ce risipă de energie în lupta permanentă de a ne păstra controlul, de a încerca să-i explicăm inimii că rațiunea nu o poate lăsa așa… de ‘capul’ ei… of!
Nu poate gândi…dar dacă o tot ghidăm noi n-are nicio șansă! Regrete pentru mai târziu?
Tot Pessoa:
„Mănîncă, fetiţă murdară, mănîncă!
De-aş putea şi eu mînca ciocolată
cu aceeaşi naturaleţe ca tine!
Aici cad pe gînduri,
mototolesc foaia de-argint
care-i, de fapt, de aramă,
o arunc la gunoi unde mi-am aruncat şi viaţa.
Rămîne numai amărăciunea neîmplinirii,
caligrafia rapidă a acestor versuri,
inscripţie şubredă spre Imposibil.”
Eheheeeee….
eeeee….
da, da, dada…dada!
“Vine o zi, pentru orice suflet simţitor, când Destinul i se transformă în apocalipsa unei angoase – când se prăbuşesc cerurile şi toate lumile peste disperarea lui.” Suberb spus!
Pessoa…Eh, cate nu a spus el…
se potrivești tare bine cu postarea mea despre același subiect
Am văzut! …lungimea de undă, Dagatha mea!:) The same one!
Muah!
muah, back!
Everything will be just as wonderful! Asa o sa fie! Multumesc!!!
ar trebui sa creezi. ai in cap niste chestii care sunt foarte pe placul capului meu. trebuie sa le faci sa infloreasca si sa creasca. nu le lasa asa.
Ce simpatic ești!:) Ar trebui să o fac. Da! Sunt de acord cu tine. Să văd de unde încep. Sau mai bine zis de unde o reînnod. Pentru că atrecut ceva vreme….Ai vreo idee?:)))
Nu stiu, eu momentan sunt intr-o grava pana inspirationala din cauza disparitiei motorului ce-mi alimenta simtul creator, frustrarea. Acum tre sa gasesc alt combustibil. Sunt bucuros ca nu ti-am fost cu nimic de ajutor
)
cugetări şi noi dimensiuni… eşti specială… să mi-amintesc că, atunci când te-am cunoscut studiam colţurile bucureştilor… Tu eşti ca o carte bună….în mai multe volume… şi ştii cum fac eu când găsesc o carte bună? socotesc mereu câte file mai am până la final…nu-mi place momentul în care ajung la cuprins… farmec, şarm, un stil aparte… nu e stilul meu să fac complimente…dar, acum trebuie!
Păi, dacă trebuie…atunci să fie bine primite complimentele și încuiate cu cheița în sertărașul lor din „fuflețel”:)
ioi….mi s-a înroşit….pixul!
big hugh!
mie îmi spui??…dar io ce să mai zic la atari cuvinte???
hubba bubba!!! că de la turbo nu făceai aşa baloane!!!
ți-e clar! din aceea la metru!
moaaaamă…. ce n-aş da să mai fiu mic… să am o monedă de 3 lei….şi să n-am ce face cu ei… e inefabilă starea mea de acum. Iar ieri destinul a împurpurat trei cuvinte ce nu-mi mai ies din suflet!
Aşa se întâmplă!
Hai, dă și mie 3 lei!
păi…? ţi-ajunge e cafea?