a crescut zgomotul
ploii:
direct în ceafa mea,
după fereastră
o pisică uriaşă
sfarmă-ntre dinţi
scheletul unui peşte
uriaş -
pe locul în care stau
de câteva zile
e linişte -
au fost zile de
linişte
când
m-am gîndit
la toate -
spune-mi
cel mai rău lucru
care ţi s-ar putea
întâmpla
şi imediat
ţi-aş putea descrie
un altul
mai groaznic.
Dan Sociu
spune-mi
bine ca nu m-a stropit masina 
cel mai rău lucru
care ţi s-ar putea
întâmpla
şi imediat
ţi-aş putea descrie
un altul
mai groaznic.
asta este perfect adevarat si asa ma gandesc si eu cand dau cu bata in balta si ma stropesc
Ultima strofă parcă m-ar descrie pe mine. Eu am “boala” de a raporta ceea ce simt alţii la ceea ce am simţit eu, ca să pot înţelege mai uşor. De multe ori mi se întâmplă să “consolez” pe cineva zicând – ceva de genul. Oricum, încerc să mă abţin. Dar … gafele sunt pe pământ. Eu scriu frumos, dar de vorbit .. n-am tastatura la mine
oh, nu vrei să știi cât mă recunosc și eu în ceea ce spui…nu vrei să știi de câte ori am „zbârcit-o” eu și cât încerc să nu o mai fac! Dar, mde…sunt umane și gafele astea!
…eu am probleme cu tastatura…altminteri, vorbele îmi curg cu mult mai natural:)
Vezi ce bine de mine că am făcut, pe vremuri, dactilografie. Am învăţat să scriu cu toate 10 degetele şi pe urmă ele au început să scrie mai bine decât mine
Păi vezi
Defect profesional, exact ce spuneam 
clar!:)…ne formează!
Ploaia bate usor in geamurile mele acum… ador sa o ascult.
Nu stiu ce sa spun despre ” cel mai rau lucru care s-ar putea intampla”, eu deja am inceput sa cred ca sunt doar lucruri care se intampla si atat, nu cred ca pot sa mai spun care e bun si care nu. Pana la urma…in raport cu ce? Se intampla, trec prin ele, si atat.
Frumoasa poezie, am spus asta?
nici nu trebuia s-o spui, luna mea!…știam:)
Da da da da da! Asa, asa! Spune si altora, sa-si mai aduca aminte. Oamenii sunt asa frumosi cand zambesc din adancul sufletului…
Iti sade foarte bine. 
vezi sa nu lasi pisica aia mare si portocalie sa-ti desire norisorul
cât suprarealism la un loc:)…păi, ce crezi? că nu o alerg pe pisică???..să vezi ce-o scarmăn eu!:)
ah…suprealismul sălășuia în mine mai abitir ca în poem!…acum, între agonie și extaz, îmi rod lăbuța:)
n-o face inca! un alt scenariu pentru tine, am …
ei, hai!…omoară-mă cu firea!:)..să torc?
trrrrrr…arghrrrrr….mau:)
… Tu asezata pe o testoasa cu cap de aligator …; picioarele in prim plan fiecare adapostind o lume, o civilizatie formata din fiinte umane cu personalitati ce se evidentiaza prin incrucisarea cu insecte si animale, urcand material si spiritual dinspre laba piciorului spre genunchi …; trupul tau alungit spre centrul plansei …; mainile impingand peretii abisului …; capul tau dat pe spate cautand cu privirea spre Pleiade …; poti umple anumite zone cu capete de pisici vanand soareci si porumbei … printre tuse de rosu sangeriu, galben mustar, gri …
șșșt…acum tac mâlc precum peștele din burta pisicii:)..
mă simt precum Iona în burta balenei unde intreaga “actiune” se transformă într-un un solilocviu cu profunde implicatii filosofice.
Poetul care a scris versurile astea cred ca e ceva neam cu “nenea Murphy”, dupa finalul “glorios” in care incheie poezia!)))
…nu-i singurul care o fi luat în piept și peste ceafă legile lui Murphy:)
Ca optimist incurabil şi hedonist ce mă aflu, nu pot decât să înregistrez cu răceală
reflectia acestui Bacovia la pătrat. Mă depărtez grăbit şi pe tăcute de teamă să nu-mi zdrobească sufletul cu cine mai ştie ce grozăvii pe care nu mă îndoiesc că le deţine. Îl stimez dar nu-l urmez.
nici nu trebuie, Danielule…altminteri unde ar mai exista diversitate?