Etichete

,

Patruzeci şi două de grade la umbră 

 
 

«1. în fiecare dimineaţă oglinda
care-mi arată alt chip
asta sunt eu
din partea cealaltă
vine căprioara se gudură pe lîngă mine
nu mai am frunze, am telefon
aşa ar putea începe poemul
ca o integramă ca un rebus
aşa în creierul tău se naşte boababul

2. “aici şi acum
în provincia cea mai inutilă”
nodurile acestei sfori ar trebui desfăcute
să o facem mai lungă
aşa cum desfaci un păr negru
într-o noapte de crăciun
un vin greu ca o haină

3. frica din pantofi din mănuşi
frica din dulapuri
trupul spânzurat de portmantouri
frica mea cuminte
din trei în trei căsuţe
şotronul se şterge ca o vată de zahăr
dumnezeu a făcut lumea
ca să nu poată pune nimic în loc

4. ţii minte scara iubita mea
şi iedera şi celelalte accesorii
şi televizorul cu sufletul lui
de copil abandonat
şi liniştea acestui apeduct
în care se primeneşte apa iordanului
doar o cutie de chibrituri
doar un ac de siguranţă
şi-ţi recapeţi curajul

5. mă bălăcesc mereu în credinţa
că am rămas acolo
unde macii şi lăcrămioarele
au deprinderea uitării
cum o mână lasă apa
să-i şiroiască printre degete
între mine şi vocea mea
o pauză albă

6. are cineva o reacţie ostilă
împotriva acestui cub de gheaţă
care se topeşte la soare
v-am exasperat cu telefoanele mele
lansez urări de sănătate
aştept provincia
ucenicii veneau cu calapoadele lor
mă potcoveau mă învăţau să merg

7. şi-ai ajuns la etajul nouă
şi auzi cum scârţâie cerul
unde ai rămas iubita mea
şi nu scoteai o vorbă
de acolo din paranteza unde adormise

8. un flash
orbitoare e rana cîinelui
care-mi restabileşte echilibrul
cuvintele înghit gândurile
cum mănânc eu acest pepene
după amiaza la ora cinci
într-o deplină cunoştinţă de cauză
leneşe trec zilele autobuze galbene
de la o staţie la alta
roţile se tocesc devin drăgăstoase
aşa se instalează liniştea
într-un azil de bătrîni
o fostă femeie alăptează o fostă lebădă »

Nora Iuga